A început lupta de la distanţă în Spania: Barça şi Real îşi zdrobesc adversarele, rămân umăr la umăr

Danny Coposescu 27 aprilie 2017

Cine a fost sortit să joace cu Barcelona și Real la doar trei zile după El Clasico îşi va fi blestemat norocul. De ce? Pentru Real avea nevoie de o replică răsunătoare după eșecul de duminică, în timp ce Barcelona este încă exaltată de victoria de la Madrid.

Așa că pentru Osasuna, care e la douăzeci de mii de leghe sub mări în clasament, întâlnirea de miercuri cu Barcelona se anunţa de la început un cortegiu funerar. Seria de 17 sezoane consecutive petrecute în prima ligă se încheia oricum în mai, dar retrogradarea a fost confirmată aseară, pe un Camp Nou triumfalist, în faţa unei echipe care pare mai încrezătoare ca oricând.

E uşor să zici asta după un 7-1 cu ultima clasată, dar unele lucruri din meciul ăsta au arătat spre un viitor nu tocmai întunecat pentru Barcelona. S-au scris mii de rânduri despre transferurile ratate ale lui Enrique din vară, iar personificarea lor a fost Andre Gomes, făcut ţap ispăşitor până şi de fanii proprii. Cu Osasuna, trei jucători au marcat câte o dublă, şi doi dintre ei sunt importurile făcute la începutul stagiunii de la Valencia: Paco Alcacer şi tocmai Andre Gomes.

Cazul lui Alcacer e ceva mai puţin dramatic. Fanii nu i-au sărit în cap în mod explicit şi cele șase goluri în 19 jocuri de La Liga nu arată rău pentru un atacant care a jucat rar, doar în lipsa unuia din tripleta standard a Barçei. Mai mult, spaniolul pare că învaţă repede jocul combinativ al catalanilor, dar pare capabil şi să ofere opţiunea mingilor directe, ca la al doilea său gol, când a scăpat singur cu portarul după o cursă lungă.

Săracul Gomes, însă, va mai trebui să marcheze multe duble pentru a-i cuceri pe suporterii de pe Camp Nou. Portughezul a dat primul său gol abia în martie, culmea, contra Valenciei. Reuşita nr. 1 de ieri, după o centrare inteligentă a lui Rakitik, i-a provocat mai degrabă o reacţie de refulare, aproape de lacrimi, parcă revoltat de ce a trebuit să îndure de fiecare dată când a fost introdus sau scos de pe teren. Cea de-a doua a dus lucrurile înspre normalitate şi, poate, spre un viitor mai bun pentru Gomes la Barcelona.

Dar seara a fost dominată de cel de-al treilea om cu o dublă: Leo Messi, bineînţeles. Gestul său antologic de a le prezenta tricoul său fanilor lui Real după izbânda de duminică a prins la public. Întreaga echipă a fost primită cu un tricou uriaş revărsându-se din tribune, cu mesajul: „Gracies Leo!“ şi numărul 500, borna atinsă de Messi pe Bernabeu. Până la capătul serii, s-au făcut 502. Exploziv şi necruţător, argentinianul a profitat de orice deschidere sau mic spaţiu oferit. După fiecare gol, fanii i-au ridicat tricoul în aer şi i-au scandat numele.

E încă devreme să vorbim despre asta, dar dacă Barça chiar duce revenirea până la capăt şi ia campionatul, atunci va fi datorită lui Messi, mai mult decât în oricare sezon de când decarul a apărut în prima echipă. Că o echipă aflată de multe ori în criză de identitate, fără toate individualităţile la turaţie maximă (Neymar şi Suarez n-au atins statisticile de anul trecut), a ajuns atât de aproape de încă un titlu, sau chiar o dublă, se datorează în mare parte momentelor când Messi şi-a luat toată responsabilitatea pe umeri şi a purtat-o pe Barcelona mai departe.

A mai fost timp şi de o bucăţică de istorie personalizată pentru Javier Mascherano. La şapte ani după ce a lăsat Liverpool pentru Barça, argentinianul are primul gol pe tărâmuri catalane, după ce a primit cadou un penalti – finalizat spre deliciul coechipierilor şi al băncii de rezerve.

Cealaltă neferictă de miercuri a fost Deportivo La Coruña. Depor nu e tocmai în pericol de retrogradare, dar nici 100% sigură nu e. Tăvăleala (6-2) primită pe teren propriu de la un Real supărat nu o va umple de încredere pentru ultimele cinci etape.

Puţin peste 50 de secunde i-au trebuit lui Alvaro Morata să deschidă scorul. Fără Ronaldo, Bale, Benzema sau Modric, rezervele lui Zidane şi-au dovedit din nou valoarea. Având în vedere cum au jucat Morata, Lucas Vazquez (golul trei) sau James Rodriguez (dublă), poate că unii ar fi trebuit să înceapă în acel El Clasico fatidic.

Golul de 2-1 al lui Florin Andone, o execuţie aproape mecanică în viteza şi precizia sa, a fost singurul moment când madrilenii chiar au părut ameninţaţi. Dar a venit pauza, lui Depor i-a pierit curajul, şi Isco, cu încă o prestaţie vrednică de omul meciului, a pus capăt întrebărilor. Până și Casemiro, un ogar care a dat recent de mirosul vânatului, s-a regăsit din nou pe lista marcatorilor.

Zidane accentuase înainte de meci că soarta titlului e în mâinile echipei sale: „Le-am spus că nu trebuie să schimbăm nimic. Acum, toată lumea vorbeşte despre cum Barcelona o să câştige campionatul şi Realul nu e bun de nimic. Dar ştim că asta nu e adevărat.“

E drept că, după acel 3-2 de la Madrid, Barcelona a fost încoronată deja de unii. Dar Realul are în continuare avantajul unui meci mai puţin disputat. Problema e că acel meci e în deplasare la Celta Vigo, un loc unde Realul a mai pierdut titlul și în 2014. Mai sunt şi jocuri acasă cu Sevilla şi Valencia, care fac programul ceva mai complicat pentru echipa lui Zidane. În orice caz, lupta va continua la distanţă.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.