LEAD
Premier League

Acrobaţiile lui De Gea o ajută pe Man Utd să profite de erorile lui Arsenal, dar City nu știe să piardă

Posterul oficial pentru Cupa Mondială de anul viitor a înnebunit pe toată lumea. Un design retro, cu Lev Yashin în centru, a capturat perfect imaginaţia nostalgică din cultura contemporană. Rusul, singurul portar care a câştigat balonul de aur, era poreclit „Păianjenul negru‟. În vară, Spania se va prezenta la turneu cu propria arahnidă: David De Gea.

Pe Emirates, îmbrăcat într-un albastru deschis în loc de uniforma sobră a lui Yashin, De Gea a dat impresia că are mai mult de două braţe. Nu că ar avea nevoie de asta – spaniolul e în stare să blocheze mingea cu orice parte a corpului. Aşa s-a întâmplat în faţa unui Arsenal care a trimis de patru ori mai multe şuturi spre poartă decât United. Şi totuşi, oaspeţii au plecat acasă cu trei puncte, după un 3-1 care nu spune decât jumătate din poveste.

De Gea cu recordurile, Arsenal cu autoflagerarea

Într-un fel, singura surpriză a fost că Man Utd s-a implicat într-un derbi deschis. Cu Liverpool, Spurs sau Chelsea, Mourinho a urmărit şablonul obişnuit: cedează posesia, pentru că cel care are mingea, are şi frica. Cu Arsenal, nu neapărat tactica portughezului, cât scurtcircuitele din defensiva oponentului au făcut primele 11 minute mai interesante decât toate celelalte trei jocuri amintite.

Cu o zi înainte, Jacob Steinberg sugera (în The Guardian) că noua formulă cu trei fundaşi centrali îl păzeşte pe Wenger de tradiţionala vulnerabilitate la contre. Dar dacă aşezarea pe teren a mai rezolvat din problemele lui Arsenal, nu-i nimic, există mereu gafa individuală pentru a-ţi face singur rău: lumea nici nu a apucat să se aşeze în tribune, că United s-a dus rapid la 2-0, după ce Koscileny şi Mustafi s-au întrecut în boacăne, iar Valencia şi Lingaard au profitate de ele cu multă recunoştinţă.

Cât de enervant trebuie să fie când echipa ta insistă să înceapă cu handicap, ca mai apoi să arate ce bine ştie să atace. Jonathan Wilson spune că, între primul şi cel de-al doilea gol al lui Lingaard, londonezii au arătat probabil cel mai bun joc ofensiv contra lui United de mulţi ani încoace. N-a fost vorba doar de posesie sterilă şi pase de-a latul, cum e câteodată cazul la Arsenal. Dominarea teritorială a venit şi cu multe ocazii, făurite prin combinaţii fulgerătoare între Lacazette, Sanchez sau Ramsey.

Aici s-a cunoscut contribuţia absolut vitală a lui De Gea. Din 15 şuturi pe poartă, a salvat 14 şi a egalat astfel un record în Premier League. Unul i-a scăpat, pentru că nici măcar în forma asta n-ai ce să faci când Lacazette rămâne singur-singurel în careu, imediat după pauză. Dar același lucru l-am fi putut spune şi despre şansa francezului din prima repriză; sau despre mingea deviată aiurea de Lukaku după o lovitură liberă a lui Arsenal; și mai ales despre încercările lui Lacazette şi Sanchez, într-o succesiune atât de rapidă încât majoritatea portarilor n-ar fi avut timp nici să clipească.

De Gea le-a salvat pe toate (aproape) cu nonşalanţă, în timp ce gazdele priveau în gol, cu mâinile în şolduri sau în cap. Uşurinţa cu care United a pornit pe contraatacul fatal, finalizat de Lingaard în minutul 63, se explică şi printr-un aer de resemnare pe care numărul 1 al lui Man Utd l-a răspândit între oamenii lui Arsenal.

Trebuia să fie o seară perfectă pentru Mourinho, încă un triumf în faţa vechiului său adversar. Dar Pogba şi-a înfipt crampoanele direct în piciorul lui Bellerin şi francezul a luat roşu, deci va lipsi tocmai din confruntarea titanică de săptămâna viitoare, cu Man City. „Nu pot să vorbesc despre asta,‟ a zis portughezul, „pentru că atunci trebuie să vorbesc de acţiunile lui Koscielny, de iubirea jucătorilor lui Arsenal pentru frumuseţea ierbii, şi multe alte lucruri.“ Mourinho se referea la un fault făcut în poziţie de ultim apărător de către Koscielny, pentru care a luat doar galben. Şi probabil despre simulări, deşi e greu să-i mai desluşeşti metaforele alambicate.

Încă un Late Show pe Etihad şi gluma se îngroaşă pentru Spurs

E uşor, însă, să vezi meciul cu City ca un punct de cotitură în lupta pentru titlu. Va fi intersecţia unde trofeul ori coteşte cu totul spre cabinetul lui Guardiola, ori se întoarce spre o întrecere cum n-am mai văzut de pe vremea când cei doi antrenori din Manchester se duelau în Spania. Chiar și-aşa, avantajul lui City s-ar putea să fie deja prea consistent, de vreme ce nimeni nu reuşeşte nici măcar să-i smulgă un punct. West Ham a venit pe Etihad, s-a apărat extrem de competent şi a preluat chiar conducerea prin Ogbonna, dar tot a pierdut.

Golurile vin de peste tot şi în orice moment pentru favorita la trofeu. Când părea că băieţii lui David Moyes sunt în stare de un „smash and grab“ clasic, Otamendi a marcat dintr-o poziţie de atacant. Şi City nu s-a mulţumit cu atât, ci a pasat şi a tot pasat, a probat şi a împuns, până când David Silva a venit cu răsplata în minutul 83. „E o victorie mare şi arată cine suntem,‟ e concluzia lui Guardiola. Duminica viitoare, au şansa să arate asta şi pe Old Trafford.

Tottenham trebuie neapărat să arate altceva decât letargia din ultimele etape. Măcar în egalul 1-1 de la Watford, băieţii lui Pochettino s-au luptat cu încrâncenarea care le-a lipsit săptămâna trecută. Dar asta nu schimbă faptul că Spurs n-au mai câştigat în Premier League de o lună întreagă. Putea să fie mai rău dacă Watford primea penaltiul pe care l-a cerut insistent când Richarlison s-a trezit cu braţul lui Ben Davies în gât. Brazilianul a mai primit un cot şi de la Davinson Sanchez, care a luat roşu, şi Tottenham a trebuit să tragă tare şi pentru punctul ăsta. Și veştile proaste se ţin lanţ pentru nord-londonezi.

Liverpool şi Chelsea au avut meciuri ceva mai lejere. Băieţii lui Klopp au devastat-o pe Brighton cu un fotbal care l-a făcut şi pe neamţ să exclame „uau!‟ la final, după ce Firmino, Can şi Coutinho au marcat goluri unul mai frumos ca celălalt. Scorul final de 5-1 l-a asigurat nimeni altul decât Lewis Dunk, cu al treilea autogol sezonul ăsta. Nefericitul fundaş mai are unul până la recordul care-i aparţine lui Martin Skrtel.

Între timp, Chelsea nu s-a lăsat descurajată de începutul bun al lui Newcastle şi l-a dezlănţuit pe Hazard, care a marcat o dublă în victoria cu 3-1. Campioana rămâne aproape de United, pe trei.

 

Comentează articolul
Champions League

The Mourinho Way: United ne adoarme la Sevilla, scapă cu un egal. Șahtiorul merge la Roma cu un avantaj șubred în bagaj

22 februarie 2018
Danny Coposescu

Un discurs despre reglementarea importurilor de fructe citrice; un episod din „Tânăr și neliniștit‟; varul uscându-se pe perete. Toate sunt recomandări bune pentru a-ți crește astăzi pulsul, după inerția televizată dintre Sevilla și Man Utd. Undeva, o companie farmaceutică și-a abandonat brusc cercetările: tocmai a găsit cel mai potent somnifer. Cel puțin pentru cei care […]

Citeşte articolul
Champions League

Chelsea o testează serios pe Barça, dar Messi rupe blestemul și scoate un egal prețios. Bayern risipește speranțele lui Beșiktaș

21 februarie 2018
Danny Coposescu

Nu multă lume își aduce aminte că rivalitatea curioasă dintre Chelsea și Barcelona n-a răsărit odată cu Mourinho și veninul lui față de catalani. În aprilie 2000, cele două făceau cunoștință pentru prima dată în Champions League și începeau o serie definitorie pentru fotbalul secolului 21. Dincolo de scenariul obișnuit al clubului nobil contra celui […]

Citeşte articolul
Europa League

Pregătiți de „notti magiche”: FCSB e gata pentru adevăratul Lazio, speră să facă fericiți miile de români care s-au anunțat la Roma

Apărarea imediată a FCSB-ului a avut serios de lucru la București împotriva lui Dusan Basta și a colegilor săi de la Lazio. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
20 februarie 2018
Ciprian Rus

Ce va fi pe „Olimpico”, în returul FCSB-ului cu Lazio Roma, nu putem ști. Tot ce știm e că Lazio nu va arăta ca în turul de la București, după cum nici FCSB nu va arăta ca în derbiul recent cu Dinamo de pe „Arena Națională”. Și atunci, la ce să ne-așteptăm? * Doar trei […]

Citeşte articolul
David și Goliat

Will Grigg’s on fire, Guardiola’s terrified: Wigan e din nou „bau-bau‟ pentru Man City în FA Cup. Și ce poveste!

20 februarie 2018
Danny Coposescu

Repede: ce echipă se poate lăuda că a câștigat trei din ultimele patru meciuri cu Manchester City? Ce au Roberto Mancini, Manuel Pellegrini și Pep Guardiola în comun? Și cine e cel mai bun marcator din sezonul actual de FA Cup? Cine știe răspunsurile la aceste trei întrebări s-a uitat aseară la „miracolul‟ de pe […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design