Barcelona nu mai are nici noroc și nici putere, Diego Godin nu mai are nici nervi, nici maniere. Doar suporterii lui Real Madrid au de toate. Și tot nemulțumiți rămân

Danny Coposescu 30 ianuarie 2017

Parcă nici nu se putea altfel. De cum a început weekend-ul, cu jocul indecis dintre Deportivo Alaves şi Atletico Madrid, parcă simţeai că va fi o rundă dominată mai mult de chestiuni extra-sportive decât de goluri sau driblinguri spectaculoase.

Pentru că exact aşa a fost pe Mendizorrotsa, unde Alaves și Atleti nu au avut prea multe de spus pe teren. Rezultatul de 0-0 e încă o lovitură pentru speranţele lui Diego Simeone de a termina măcar pe ultimul loc de Champions League, dar asta nu e singura durere de cap a argentinianului. Alta a venit din cauza căpitanului Diego Godin, care s-a hotărât să-şi împartă fluidele corporale cu atacantul Deyverson după o neînţelegere. Scuipatul are o istorie infamă în cultura fotbalului, deşi e poate mai puţin controversat în Spania decât în Anglia, unde un strop de salivă e de-ajuns pentru a te transforma în inamicul pulbic nr. 1, după care întreaga presă tabloidă se va agita pentru închiderea ta în Turnul Londrei.

Totuşi, domnule Godin, chiar nu-i frumos…

Și nu încape îndoială că fundașul va fi pedepsit de către oficialii La Liga, iar asta e de ajuns pentru a adânci criza de la Atletico. Dincolo de rezultatele slabe şi neliniştea din lot (Carrasco a şutat într-o sticlă cu mai mult succes decât în minge după ce a fost înlocuit sâmbătă), fundaşul Gimenez s-a accidentat, Angel Correa de asemenea, şi lotul lui Simeone se subţiază tot mai mult. Când până şi antrenorul combativ al alb-roşilor recunoaşte resemnat că „Alaves a jucat cu mult mai multă intensitate“, înseamnă că echipa are nevoie serioasă să reaprindp flacăra care a adus-o atât de departe în trecut. Dar atât despre chinurile lui Atletico.

Pentru că „Spitgate“ nu e nimic în comparaţie cu agitaţia de pe stadionul Benito Villamarin, unde Betis (pentru care Toșca a jucat titular, și a făcut-o foarte bine) şi Barcelona s-au întâlnit duminică. Ceea ce a început în mod familiar, cu Barça în atac, unde și-a creat câteva ocazii bunicele, s-a transformat treptat într-un coşmar pentru catalani. Oaspeţii au fost copleşiţi de atacurile din ce în ce mai furibunde ale unei echipe care e mai aproape de retrogradare decât de locurile europene.

Întâi, Ter Stegen a continuat să-i dea motive lui Luis Enrique să se gândească ca a vândut portarul greşit când l-a dat pe Bravo la Man City. O ieşire hazardată şi complet inutilă aproape că i-a făcut cadou lui Betis deschiderea scorului. Apoi, transversala şi bara au intervenit în favoarea Barcelonei, care a pierdut complet orice urmă de control asupra jocului. Aşa că nu a fost deloc o surpriză când Alegria Moreno a deschis în sfârşit scorul, în minutul 75. Şi mai puţin surprinzător a fost faptul că golul a venit dintr-un corner la care Ter Stegen a plecat la plimbare prin înghesuiala din careu şi a ratat complet mingea.

Însă circul a început cu adevărat abia la faza următoare. Trezită din stupoare, Barça s-a aventurat în atac pe flancul drept, de unde Aleix Vidal a trimis o centrare puternică în careu. Mingea a ricoşat dintr-un fundaş advers spre poartă și a trecut linia cu un metru bun şi sănătos înainte să fie respinsă de alunecarea disperată a lui Mandi. Ca la sincron, braţele fiecărui jucător îmbrăcat în roşu şi albastru au sărit în aer şi întreaga echipa a Barcelonei s-a repezit ca o haită de lupi către arbitru. Însă nici centralul, nici asistentul de pe partea dreaptă nu au schiţat alt gest decât continuarea jocului.

Până la urmă, activaţi serios de sentimentul de a fi neîndreptăţiţi, jucătorii lui Enrique au continuat să bată din ce în ce mai zgomotos la poarta lui Betis, şi egalarea a venit în minutul 90, prin Luis Suarez, ajuns la 105 goluri în 125 de meciuri în Catalunia.

Bineînţeles că golul „fantomă“ a fost subiectul principal după meci. Întâi, Luis Enrique şi-a exprimat remarcabil de calm şi împăciuitor poziţia: „Am văzut imaginile şi voi spune ceea ce am spus mereu – arbitrii au nevoie de ajutor. Fie că e vorba de tehnologie pe linia porţii sau orice altceva este disponibil – şi o spun şi când deciziile ne avantajează, şi când ele ne dezavantajează.“

În momentul de faţă, Spania are singurul campionat din Big Five care nu foloseşte niciun fel de tehnologie pentru linia porţii. Argumentul Ligii Profesioniste a fost mereu aproape inconfortabil de sincer: „nu avem bani“. E un răspuns destul de bizar, totuși, care ar trebui să ridice multe semne de întrebare, nu în ultimul rând pentru că La Liga e a treia cea mai bogată divizie de pe continent. Dacă italienii şi francezii îşi permit ajutorul ăsta, care s-a dovedit a fi atât de important pentru interesele sportive, atunci cei din birourile campionatului spaniol ar cam trebui să se mai uite o dată, mai atent, peste conturi.

Altfel, Luis Enrique a mai spus ceva remarcabil de sincer: „Egalul de la Betis e un rezultat pozitiv.“ Şi e greu să nu îi dai dreptate, de vreme ce Betis putea şi cam trebuia să fi câştigat meciul chiar şi înainte de faza cu cântec. Andaluzii au avut 24 de şuturi spre poartă, faţă de doar 14 din partea Barcelonei. În condiţiile astea, o egalare în ultimul minut pare mai degrabă un succes nesperat decât încă două puncte pierdute.

De vreme ce şi Sevilla a pierdut, 1-3 la Espanyol, după ce a jucat în 10 încă din primul minut, toate lucrurile se aşezaseră perfect pentru Real Madrid, care a închis etapa contra lui Real Sociedad. Ai zice că un 3-0 relaxat (Kovacic, Ronaldo şi Morata) e exact ce şi-ar fi dorit orice fan al echipei, cu atât mai mult cu cât victoria a dus Madridul la patru puncte distanţă de Barça şi Sevilla, cu un meci în mână.

Dar Real Madrid nu e orice club. Timp de 90 de minute, o bună parte din spectatorii de pe Santiago Bernabeu şi-au ales cu poftă ţinte pentru fluierat şi huiduit. Atâtea variante la dispoziţie! Să fie tradiţionalul ţap ispăşitor Benzema? Sau mai degrabă Toni Kroos, pentru acea pasă din o sută care nu-şi atinge ţinta? Poate mai degrabă Cristiano Ronaldo, cel mai bun marcator din istoria mitică a Realului, un om care are 20 de goluri în 25 de meciuri într-un sezon considerat prost, potrivit standardelor lui?

Doar la Real Madrid se poate vedea spectacolul ăsta bizar. Două înfrângeri după 40 de meciuri fără eşec sunt de ajuns ca un public care parcă nu poate trăi fără a fi nemulţumit de ceva să se întoarcă împotriva echipei. Să tot fi antrenor și jucător la Real…

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.