LEAD
La Liga

Barcelona se ceartă cu vecina de oraş, Real Madrid se scufundă în irelevanţă: sezonul ăsta bătălia e pentru onoare, nu pentru titlu

Nu doar fanii şi spectatorii au nevoie de rivalităţi și mari dueluri care să adauge plus valoare fotbalului. Şi fotbaliştii par să caute, poate că din instinct, un adversar contra căruia totul să ia o întorsătură personală, cu toate implicaţiile motivaţionale aferente. Arată-mi un campionat fără măcar un derbi serios şi-ţi voi arăta o competiţie incompletă.

Dar ăsta nu e un articol despre El Clasico. Cum să fie, de vreme ce Real are nevoie de un telescop ca s-o găsească pe Barcelona în clasament. Catalanii şi-au permis să-şi ignore inamicul principal tocmai pentru că, cel puţin stagiunea asta, pur şi simplu nu se simt ameninţați de el. Când te deplasezi la Madrid şi câştigi lejer cu 3-0, e greu să mai mormăi despre Franco sau cine-ştie-ce alte resentimente istorice. Apoi, ochii care nu se văd se uită şi chiar și un secol şi ceva de sânge rău păleşte în hăul de 19 puncte dintre Barcelona şi Real Madrid. Aşa că liderul neînvins din La Liga a plecat în căutare de altă gâlceavă care să-i satisfacă nevoile. N-a trebuit să caute departe. În ultimele 10 zile, Barça şi-a redescoperit vecina de oraş şi şi-a adus aminte că o detestă. Iar sentimentul e reciproc.

Cornella şi Shakira

Bineînţeles că ranchiuna n-a apărut din neant. De obicei, mediocritatea celei de-a doua echipe din capitala Cataloniei toceşte orice tăiş pe care diferenţele ideologice l-ar putea prezenta. Cel puţin până când reuşeşte să-i deranjeze echipa lui Valverde pe teren. Asta s-a întâmplat acum două săptămâni, când Espanyol a câştigat în turul sfertului de finală din Copa del Rey.

Barça a întors rapid rezultatul pe Camp Nou, dar ciuda că i-a fost oprită invincibilitatea domestică a rămas şi după victorie. Ca de obicei, Gerard Pique a dat tonul – el e vocea iraţională a clubului, cel care articulează sentimentele negative pe care fanii le simt din plin, dar instituţia le ocoleşte oficial. „Espanyol de Cornella‟: de trei cuvinte a fost nevoie pentru a aprinde fitilul.

Se spune (mai ales prin cârciumi) că cele mai grave insulte ascund măcar un sâmbure de adevăr. În sensul ăsta, Pique ştia exact ce făcea când îşi reboteza oponentul învins. Cornella chiar e cartierul din oraş în care e bazat clubul. Dar implicaţia e clară: Cornella nu reprezintă orașul Barcelona, deci nici Espanyol nu o poate face.

Totul se putea opri acolo, însă cum se spune în engleză, „it takes two to tango.‟ N-au trecut nici 24 de ore până când a venit replica. Espanyol l-a pârăt pe fundaş direct la Liga Profesionistă, pentru declaraţii care „incită la ură şi violenţă‟. Nimeni din conducere nu i-a băgat în seamă, dar gestul n-a trecut neobservat. Aşa se face că meciul de aseară, al treilea derbi în mai puţin de trei săptămâni, a venit cu scenariul gata scris.

Normal că tocmai Pique trebuia să greşească la golul de 1-0 al gazdelor, marcat de tizul Gerard Moreno. Pe un teren inundat de apă, bătălia dintre cele două echipe a primit aspectul apocaliptic care lipsteşte cu desăvârşire din duelul dintre Barça şi Real în sezonul actual. La fel şi întorsăturile narative ca cel din minutul 82, când ghici cine a venit cu egalarea care părea improbabilă până atunci?

Pe Pique probabil l-a mâncat degetul arătător tot meciul. Mingea nici nu apucase să intre în poartă, că apărătorul făcea deja gestul universal de provocare a suporterilor adverşi. Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, atunci Pique a scris „Război şi Pace‟ în acel moment catartic. „E minimul pe care puteam să-l fac,‟ a spus catalanul la final. „Nu mă întrebaţi de lipsă de respect. Lipsă de respect e când îmi insultă familia.‟

Fără a fi părtinitor, poți observa că e ceva deranjant și în comportamentul celor de la Espanyol. De sezoane bune, suporterii clubului cântă lucruri despre Shakira, soţia lui Pique, pe care nu le putem reproduce aici. Lucruri care cu siguranţă se apropie mult mai mult de definiţia „instigării la ură şi violenţă‟ decât o poreclă sarcastică, corectă geografic. De cealaltă parte, Pique şi Barça par să facă observaţii acerbe numai când nu le convine rezultatul.

În orice caz, la finalul unui 1-1 cu mai multă răfuială decât fotbal, Barcelona şi-a satisfăcut foamea de o rivalitate piperată. Şi a mai stabilit un record sub Ernesto Valverde.

„Unul dintre cele mai proaste sezoane‟

Apropo de fundaşi sinceri, măcar ne putem baza pe Sergio Ramos s-o spună pe şleau. Altfel, am înnebuni ascultându-l pe Zidane când declară iarăşi că „nu s-a terminat campionatul‟, chiar şi după un 2-2 la Levante care-o lasă pe Real la 18 puncte de lider.

În weekend, am văzut din nou tot ce-i mai rău în echipa asta. Un atac fără dinți, din care doar Benzema mai rămăsese pe teren la ultimul fluier; o inabilitate de a rămâne în frunte, deşi a condus de două ori; și o întoarcere de 180 de grade faţă de sezonul trecut în ceea ce priveşte golurile târzii. Veteranul Giampaolo Pazzini a egalat pentru gazde în minutul 89, dar asta nu mai e o surpriză. Realul pierde cu regularitate puncte în ultimele secvenţe ale meciurilor.

În jurul clubului pluteşte parcă o atmosferă ciudată de aşteptare. Florentino Perez a arătat deja mai multă răbdare decât în cazul ultimilor 10 antrenori puşi la un loc, dar toată lumea ştie motivul. Confruntarea cu PSG de săptămâna viitoare e o finală personală pentru Zidane, iar francezul pare să ştie asta.

Însă, dacă lucrurile continuă aşa în La Liga, s-ar putea să fie nevoie de mai mult decât o victorie în dubla cu parizienii. Real Madrid nu e deloc sigură de o poziţie între primele patru în momentul ăsta. Villareal ameninţă serios locul patru şi, dacă se trezeşte, la fel ar putea face şi Sevilla. După victoria cu 1-0 contra Valenciei, Atletico e deja la 10 puncte în fața vecinei de oraş. Sezonul ăsta, Europa înseamnă mai mult ca oricând pentru Real Madrid.

Comentează articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Oameni și oameni (de fotbal). Unde a pierdut Ionuț Lupescu, unde ne lasă războiul pentru șefia FRF. Și care e misiunea Generației de Aur

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
19 aprilie 2018
Ciprian Rus

168 la 78! Considerat favorit de multă lume, Ionuț Lupescu a pierdut – și încă fără drept de apel – cursa pentru conducerea Federației Române de Fotbal. La capătul unui veritabil tur de forță prin țară, unde s-a întâlnit cu majoritatea covârșitoare a electorilor și cu mandatarii lor politici, și pe la televiziunile care l-au […]

Citeşte articolul
Viitor

„Rewind” la minutul 80. Antrenorul Adrian Boingiu privește „la rece” spre ultimul meci al generației U19. De acești tineri vom mai auzi

18 aprilie 2018
Ciprian Rus

A trecut o lună de zile de la dramaticul eșec al Naționalei de fotbal U19 în Turneul de Elită care ducea spre Campionatul European din Finlanda. Lacrimile puștilor după înfrângerea din prelungiri s-au uscat de atunci, dar regretele rămân, deși fiecare dintre ei a luat-o, între timp, de la capăt, la echipa sa de club. […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design