Bayern își arată latura umană într-o victorie nebună contra lui Juventus, Barcelona trece fără emoții de Arsenal

Danny Coposescu 17 martie 2016

Minutul 72 şi Bayern e condusă de Juventus cu 2-0. Și putea fi mai rău, trei sau chiar patru la zero. Nimeni – afară de câțiva dintre fanii mai optimiști ai alb-negrilor – nu ar fi crezut că meciul poate arăta așa cum a arătat în prima repriză și la începutul celei de-a doua.

Semnele vulnerabilităţii lui Bayern şi-au făcut apariţia din tur, când un avantaj de două goluri şi o dominare totală s-au transformat brusc într-o prestaţie cu spatele la perete şi un rezultat de egalitate, 2-2, care a lăsat loc de speranţe italienilor. Totuşi, a spera e un lucru, a reduce impozanta Allianz Arena la tăcere e altceva. Cam aşa arăta atmosfera în acele minute, când nu părea să mai existe loc de vreo revenire pentru oamenii lui Pep Guardiola. Timp mai era, dar ideile lipseau cu desăvârșire.

Ce a reieşit din prima repriză a meciului e că maşinăria de fotbal numită Bayern München e asamblată totuşi din fiinţe umane. Oameni care sunt capabili să facă greşeli destul de stridente, oricât de rare ar fi. David Alaba, fundaşul lateral austriac despre care Guardiola spunea că are potenţialul de a deveni unul dintre cei mai buni „all-time‟ pentru club, a ţinut parcă să se scuture de asemenea complimente. O simplă minge săltată deasupra lui l-a pus într-o poziţie inconfortabilă, în ciuda vitezei turbo de care dispune, poziţie de care a profitat omologul său de pe banda dreaptă a italienilor, Stephane Lichtsteiner. Nici Neuer nu s-a umplut de glorie, ieşind destul de hazardat în faţa elveţianului, şi când mingea a sărit la Pogba, mijlocaşul nu avea cum să rateze poarta goală.

Mai rău pentru Bayern a fost uşurinţa devastatoare cu care Alvaro Morata a dansat printre mijlocaşi şi apărători în minutul 28, în cursul unui contraatac lansat din preajma propriului careu și dus, în doar doi oameni, până în poarta lui Bayern. Morata a driblat ca în curtea școlii trei-patru adversari, între care Lahm, Benatia și tânărul Kimich, apoi a pasat ideal pentru Cuadrado, rămar singur-singurel în flancul stâng al bavarezilor (de unde lipsea, desigur, Alaba). Câteva atingeri delicioase ale balonului mai târziu şi scorul era 2-0. Pe Allianz Arena. În faţa lui Bayern. Mai bine nici că se putea pentru Juventus, care a avut câteva șanse să închidă complet socotelile, doar că tușierul și Neuer s-au opus.

Şi aşa ajungem din nou în minutul 72, când parcă întreaga echipă a lui Guardiola s-a trezit din stupoare şi şi-a adus aminte că fotbalul poate fi ridicol de simplu. Nu o sumedenie de pase verticale şi orizontale au descătuşat apărarea lui Juventus. Nici vreo diagramă de jucători schimbând poziţiile între ei şi concretizând o schemă tactică care nu-i pentru noi muritorii. Nu, soluţia a fost ceva mai clasică: centrare-cap-gol.

Douglas Costa a fost lăsat să trimită mingea în careu, Lewandowski a aşteptat la colţul lung şi de acolo totul a devenit o formalitate. Momente ca astea schimbă aproape irevocabil fluxul unui meci. Unde până atunci era linişte apăsătoate, a revenit vacarmul asurzitor care încearcă să trimită mingea în poartă prin pura putere a decibelilor. Faptul că golul egalizator al lui Bayern a fost tras la indigo cu primul, singurele diferenţe fiind numele furnizorului centrării, Kingsley Coman, şi cel al marcatorului, Thomas Müller, arată din nou importanţa simplităţii în anumite momente. O simplitate care i se potriveşte ca o mănuşă atacantului german care i-a salvat visul lui Pep Guardiola.

Bayern1

În prelungiri, Thiago Alcantara şi Kingsley Coman au desăvârşit revenirea lui Bayern. Cel din urmă părea sortit de scenariu să marcheze, dat fiind faptul că e împrumutat în Germania tocmai de la Juventus.

„Revenirea a fost reuşită emoţional, nu tactic‟, a spus Guardiola după meci, intuind bine că discuţiile despre tactică de joc probabil nu-şi aveau locul după un joc ca ăsta. Şi componenta emoţională cu siguranţă va deveni un factor important pentru un Bayern care nu s-a văzut obligat prea des să se bazeze pe altceva decât pe talentul superior. Chiar dacă bavarezii au mai pierdut sezonul ăsta, înnafară de Dortmund, nimeni nu i-a forţat mai mult ca Juventus să recurgă la alte resurse decât cele tactice şi fizice. „Spiritul‟ despre care atâţia antrenori vorbesc, dar care e atât de greu de definit, şi-a făcut cu vârf şi-ndesat apariţia, de la încrederea şi hotărârea evidentă de după golul lui Lewandowski, până la bucuria descătuşată de pe feţele lui Müller şi Thiago.

Bayernul lui Guardiola a arătat aseară o altă faţă, pe care am văzut-o rar. În loc de un mecanism perfect calibrat, a fost un organism viu. Bayern a sângerat, s-a zbătut, a tras să moară și, când puțini mai credeau, s-a ridicat de la podea și a început să alerge. Imperfecţiunea exploatată crunt în prima repriză a făcut explozia de viaţă care a adus în cele din urmă victoria cu atât mai extatică. Golurile au fost tipic nemţeşti, emoţia mai degrabă catalană.

În celălalt meci al serii, Barcelona a făcut ce face Barcelona zilele astea: copleșește adversarii. Arsenal a încercat totul și a reușit puține. În schimb, trupa lui Enrique nu a încercat chiar totul, dar încercările au ieșit din plin. S-a terminat 3-1 (5-1 după două manșe), iar Barcelona rămâne echipa de evitat în sferturile de finală.

Tragerea la sorți este vineri.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.