Blue Christmas: etapa de Boxing Day mai aduce o victorie pentru Chelsea, Arsenal îşi revine din mahmureala festivă şi Liverpool turează motoarele cu Stoke

Danny Coposescu 28 decembrie 2016

Sărbătorile de iarnă au efectul paradoxal de a te împinge simultan spre exces şi reflecţie sobră. Te trezeşti uitându-te în urmă la anul trecut, făcând bilanţuri – aici ești pe plus, dincolo ai de recuperat.

Nicăieri nu e mai mult potenţial pentru gânduri ca astea decât în fotbalul festiv din Anglia, unde un sport deja saturat cu emoţii puternice se aliază organic cu sentimentalitatea Crăciunului. Şi nicăieri nu e mai dulce auto-evaluarea decât pe Stamford Bridge, unde fanii lui Chelsea pot să tragă linie sub ultimele 12 luni şi să vadă cum echipa lor a urcat 14 locuri cu un salt uimitor.

După 12 victorii consecutive sub Antonio Conte, ultima un 3-0 contra lui Bournemouth luni după-amiază, e uşor să uiţi cât de sumbru era totul pentru „The Blues“ acum exact un an. Guus Hiddink tocmai fusese chemat din nou să stingă un incendiu la Chelsea, ca şi în 2009, şi un 2-2 cu Watford de Boxing Day îi lăsa pe londonezi la două puncte de locurile retrogradabile. În lot amenința o insurecţie, sunetele de Schadenfreude erau asurzitoare şi întreg clubul părea sufocat de atmosfera unui asediu.

Fast-forward până în prezent, victoria contra echipei lui Eddie Howe a oferit un aer de inevitabilitate care acompaniază de obicei campioanele. Bournemouth nu s-a făcut în niciun moment de râs, şi totuşi Chelsea arată exact cât de mult contează în fotbal încrederea care vine după o serie victorioasă, un cerc virtuos care continuă şi când lipsesc piese esenșiale ca Diego Costa şi Kante (suspendaţi).

Un lot care părea subţire şi bătrân acum un an a fost revitalizat aproape fără excepţie. În lipsa celor doi performeri excepţionali ai sezonului, a fost rândul lui Pedro să strălucească. Spaniolul a deschis scorul cu un lob ingenios de la marginea careului şi a închis tabela cu un şut deviat în propria poartă de Steve Cook. Eden Hazard a marcat şi el un penalti obţinut tot de el şi belgianul a ajuns la 50 de goluri în Premier League. Vorbim despre un jucător care, pe vremea asta anul trecut, era în mijlocul unei secete de 30 de meciuri consecutive fără gol. Acum, Chelsea e la două victorii distanţă de a egala seria-record stabilită de Arsenal în 2002. Pentru Conte şi fanii echipei se dovedeşte a fi un Crăciun tare fericit.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Arsenal, după capitulările consecutive în deplasare la Everton şi Man City. În ceea ce priveşte trupa lui Wenger, lucrurile cu siguranţă nu arătau diferit acum 12 luni. Dimpotrivă, deşi era mai aproape de locul 1 în decembrie 2015, de Boxing Day, tot Ronald Koeman îi dădea migrene francezului cu o ciomăgeală 4-0, când olandezul era încă la Southampton.

Totuşi, meciul de luni cu West Bromwich Albion a fost o ocazie pentru Arsenal să revină cât de cât pe şine. În contextul ăsta, Tony Pulis şi-ar fi dorit să joace rolul de Grinch şi să le fure Crăciunul celor de pe Emirates. E greu să te gândeşti la un antrenor mai priceput la arta sufocării unui meci decât Pulis, un om care se conformează aproape exagerat de mult stereotipului fotbalului britanic.

Timp de 85 de minute, West Brom, în frunte cu portarul Ben Foster, a făcut ce știe mai bine: s-a apărat îndârjit şi a împărţit cu generozitate frustrare tuturor oamenilor îmbrăcaţi în roşu. În disperarea cu care a atacat Arsenal s-a simţit şi atmosfera tensionată dintre fani şi echipă, o nelinişte acumulată care ameninţa să se transforme în revoltă în cazul unui al treilea rezultat negativ în şir. Aşa că reacţia la golul lui Olivier Giroud a părut mai degrabă una de uşurare decât de extaz. Lovitura de cap a francezului, din centrarea lui Özil, a fost un moment de izbăvire pentru Arsenal, care rămâne la nouă puncte de lider.

Man City şi Liverpool au ţinut şi ele pasul, cu două prestaţii diferite. La Hull, Guardiola şi-a putut sărbători prima experienţă în fotbalul festiv datorită unui cadou din partea fundaşului Robertson, care l-a faultat inexplicabil pe Sterling în careu. Asta după ce echipa lui Mike Phelan se descurcase admirabil timp de 71 de minute şi nu părea în vreun pericol să scoată mingea din plasă.

Aşa, penaltiul lui Yaya Toure, care îşi continuă revenirea surprinzătoare de formă, le-a frânt rezistenţa gazdelor. Iheanacho (din ce în ce mai impresionant) şi auto-golul dureros al lui Davies au dat scorului o proporţie care o flatează pe City.

Liverpool, în schimb, putea să marcheze mai mult decât a făcut-o în victoria cu 4-1 contra lui Stoke, fără ca băieţii lui Mark Hughes să se poată simţi neîndreptăţiţi. Deşi Jon Walters a marcat rapid pentru oaspeţi, Liverpool s-a calibrat şi a întors scorul până la pauză. Adam Lallana, care şi-a egalat deja totalul de goluri de sezonul trecut (șapte) şi Roberto Firmino au pregătit o repriză secundă în care Stoke s-a prăbuşit sub presiunea atacului adversarei.

Gianelli Imbula a avut o cădere de sistem, greşind de două ori în aceeaşi fază – care s-a terminat în auto-golul francezului. Dar asta nu se compară cu gafa de generic a lui Shawcross, care i-a pasat pur şi simplu lui Daniel Sturrige pentru golul patru. De cum s-a auzit ultimul fluier, Klopp a fost confruntat cu întrebări despre derbiul decisiv cu Man City din ajunul anului nou. „Am mult respect pentru ei,“ a spus diplomatic germanul, înainte de reînnoirea unei rivalităţi cu Guardiola începută în Bundesliga.

Pe Old Trafford, Henrikh Mkhitaryan a luminat o victorie de rutină a lui Man Utd contra lui Sunderland, 3-1.  Golul incredibil al armeanului a luat atenţia de la prima revenire a lui David Moyes de la mandatul scurt şi dezastruos cu care la succedat pe Alex Ferguson. Primirea călduroasă pe care a primit-o scoţianul din partea fanilor confirmă că, după problemele lui Van Gaal şi chiar ale lui Mourinho, responsabilitatea lui Moyes pentru căderea post-Ferguson e evaluată acum complet diferit. Faptul că Mourinho abia i-a egalat procentajul de victorii (50%) după meciul de luni e cu atât mai semnificativ.

Parcă pentru a stabili un fel de echilibru, e nevoie de cineva care să-i ia locul lui Chelsea şi să privească cu nostalgie spre anul trecut. Dacă lucrurile stăteau groaznic pentru campioana „en titre“ de atunci, sezonul ăsta se dovedeşte cel puţin la fel de rău pentru cea de acum. Înfrângerea cu 0-2 de pe King Power Stadium contra lui Everton o lasă pe Leicester pe locul 17, la trei puncte de primul loc retrogradabil. „Nimic nu e uşor sezonul ăsta,“ a spus Claudio Ranieri, antrenorul unei echipe care exemplifică perfect suişurile şi coborâşurile prin care poţi trece într-un singur an.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.