LEAD
La Liga

Catalonia are o nouă eroină: Girona îi dă o lovitură de graţie lui Real Madrid, grijile serioase încep pentru Zidane în La Liga

Dacă urmărești serialul Game of Thrones (stai liniştit, nu urmează spoilere), a auzit de oraşul-stat Braavos. În mitologia creată de George R. R. Martin, Braavos e fortăreaţa independetă a unor sclavi care au reuşit să-şi rupă lanţurile şi s-au revoltat împotriva unui imperiu cotropitor. E un refugiu pentru cei asupriţi şi, timp de peste un secol, există în secret, departe de privirea rapace a dragonilor.

Ferice de noi, celor care ne place să venim cu metafore şi comparaţii uşor trase de păr: HBO a ales tocmai un orăşel catalan pentru a filma scenele desfăşurate în Braavos. Un orăşel antic, cu multe clădiri medievale, numai bune pentru atmosfera producţiei; şi cu o echipă de fotbal, apărută de nicăieri, care tocmai a învins marele dragon al Spaniei: Real Madrid.

*

Nu facem un deserviciu istoriei de 87 de ani a clubului când spunem că Girona FC a răsărit din neant. Catalonia are reprezentante vechi în La Liga, de la gigantul Barcelona, la prezenţe episodice, ca Espanyol sau Gimnàstic. Girona, însă, abia revenise în divizia secundă, acum nouă ani, pentru prima dată din 1959 încoace. De eşalonul de top nu s-a pus niciodată problema. Faptul că stadionul Montilivi are o capacitate de 13.500 de locuri, cât aproape 15% din populaţia municipiului, spune multe despre pasiunea localnicilor pentru sportul ăsta şi echipa lor. Nici n-ar fi funcţionat altfel, pentru că Girona i-a purtat prin iad înainte să-i ducă în paradisul de aseară.

De trei ori în ultimii patru ani, play-off-ul pentru Primera Division a fost cimitirul speranţelor şi mulţi începuseră să se întrebe dacă nu cumva e vreun blestem în joc. Când până şi un 3-0 în turul cu Zaragoza din 2015 a fost urmat de 1-4 pe teren propriu, nici nu-i de mirare că a început să se şoptească despre paranormal.

Spre eternul credit al preşedintelui Delfi Geli, antrenorul n-a fost făcut ţap ispăşitor şi sacrificat pentru a rupe ghinionul, aşa cum se întâmplă des în Spania. Pablo Machin n-a avut cine-ştie-ce carieră ca jucător la Numancia, unde a trebui să se retragă încă de tânăr din cauza unei accidentări, ca antrenor, însă, atitudinea modestă dar hotărâtă cu care şi-a dus echipa în play-off la prima încercare l-a convins pe Geli că Girona e pe mâini bune. Mai ales în mijlocul unor evenimente cu implicaţii majore pentru viitor.

*

Braavos nu rămâne etern ascunsă de văzul lumii. Prin multă muncă şi principii progresive, citadela ajunge centrul bogăţiei pe harta universului Westeros. Acolo se înalţă Banca de Fier, cea mai importantă instituţie financiară din Game of Thrones.

În 2015, emisarii băncii au bătut la uşa Gironei. Pere Guardiola, agentul şi fratele lui Pep, împreună cu alţi membri ai conglomeratului Media Base Sports, au preluat frâiele clubului. Asta s-a dovedit a fi doar prologul unei strategii care chiar avea să aducă Banca de Fier în provincia catalană: City Football Group.

Portofoliul companiei deţinute şi finanţate de Emiratele Arabe Unite spune totul despre capitalul economic şi cultural care a poposit la Girona. New York City, Melbourne City şi, bineînţeles, Manchester City sunt juvaierele din coroana agenţiei de investiţii. Director executiv la toate trei e Ferran Soriano, omul care l-a dus pe Pep Guardiola în Anglia.

Aşa că Machin s-a trezit brusc cu o armată de tineri talentaţi împrumutaţi din lotul balonat al lui City, speranțe de viitor pe care Girona n-ar putea pune mâna fără relaţia asta. La fel cum bugetul din trecut nu le-ar fi permis să aducă un atacant cu experienţa şi calitatea lui Cristhian Stuani.

Aici s-a văzut cel mai bine mâna antrenorului. Banda asta rulantă de importuri a trebuit cuplată corect la structura locală, formată din veterani de-ai casei ca Alex Granell sau Pere Pons. Aşa, rezultatele n-au întârziat. În primăvară, Girona a scăpat în sfârşit de coşmarul barajului şi a promovat direct, de pe locul secund, în primul ei sezon de La Liga.

*

Și din prima etapă au apărut semnele că romantimsul n-avea să se oprească aici. Primul musafir găzduit vreodată de Montilivi la masa mare a fost Atletico Madrid. Într-un vacarm demn de stadionul colegei Barça, echipa lui Diego Simeone a scăpat cumva cu un egal, după ce peste 13.000 de oameni parcă forţaseră de două ori mingea în poartă pentru un 2-0 foarte rapid.

„Le-aş da 12 din 10 dacă aş putea,“ a spus euforic Machin după meci despre suporteri. Cine ar fi crezut că antrenorul va avea ocazia să mai dea o notă imposibil matematic exact contra celeilalte reprezentate a Madridului?

Nu multă lume, mai ales după ce Realul a intrat cu 1-0 la cabine. Isco a deschis scorul după o fază care începuse cu o bară pentru Girona, iar Portu ţintise şi el cadrul porţii cu un lob incredibil. Totuşi, de când e Zidane antrenor, doar Sevilla şi Barcelona au reuşit să întoarcă un scor împotriva campioanei.

Braavos, ca şi întreaga lume a lui Geroge R. R. Martin, e pătruns de forţe magice care se revarsă uneori la suprafaţă din umbre şi cotloane nebănuite. În patru minute aproape inexplicabile din repriza secundă, Girona ne-a purtat într-o fantezie – una în care mai întâi Stuani, apoi Portu, au întors pe dos toate certitudinile. Oricât de proastă ar fi forma lui Real, oricât de mult ar lipsi Bale sau Carvajal, un lucru ca ăsta pur şi simplu n-ar trebui să se întâmple: nou-venita, dintr-un oraş cu o populaţie care aproape că merge înghesuită toată pe Bernabeu, a învins atot-cuceritoarea campioană europeană; micuţa fortăreaţă contra imperiului.

Implicaţiile politice nu au scăpat nimănui. Steagurile catalane au fluturat neîntrerupt şi simbolismul a fost cu atât mai evident în contextul tumultei din ultimele zile şi săptămâni. Dar momentul le aparţine fotbaliştilor, celor care, în cuvintele lui Machin „pot concura cu oricine.“

„Nu puteam să găzduim Madridul fără să fim noi înşine.“

*

De data asta, propoziţia pre-setată chiar a cam zgâriat urechile. Leitmotivul lui Zidane de la începutul sezonului e: „Nu-mi fac griji.“ Începe să sune robotic şi fără sens, de vreme ce Real Madrid e la aceeaşi distanţă de Barcelona ca de Girona – opt puncte.

În timp ce Messi şi Paulinho au obţinut o victorie muncită la Atletic Bilbao, madrilenii încep să fie prinşi din urmă de Atletico şi Sevilla. Valencia s-a desprins deja pe doi. Ronaldo pare tot mai descumpănit şi e greu de intuit de unde o să vină golurile. Dacă acum nu e vremea pentru griji, atunci când?

Comentează articolul
Premier League

United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţi lanţ pentru Wenger şi Arsenal

16 ianuarie 2018
Danny Coposescu

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că l-a jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După […]

Citeşte articolul
Australian Open

Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

15 ianuarie 2018
Treizecizero.ro

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și […]

Citeşte articolul
La Liga

Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

15 ianuarie 2018
Danny Coposescu

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de […]

Citeşte articolul
Premier League

„Heavy metal Liverpool‟: Manchester City cade în sfârşit, într-un meci magic pe Anfield

14 ianuarie 2018
Danny Coposescu

Toată lumea ştie ce muzică-i place lui Jürgen Klopp. Neamţul apreciază simfoniile armonioase, dar preferă chitările zgomotoase. Întreaga sa postură, cuprinsă des de spasme şi contorsionări, s-ar potrivi perfect într-un „mosh pit‟. Parcă-l poţi vedea în mijlocul unei mulţimi învolburate, dând din cap şi izbindu-se în umeri, preferabil cu ochelarii lăsaţi undeva în siguranţă. Toată […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design