Câte patru goluri pentru Real şi Barça în weekend, La Liga se va sfârşi la “photo finish”

Danny Coposescu 8 mai 2017

Între Barcelona şi Real Madrid a început ceva asemănător unui joc de tenis, de la victoria catalanilor pe “Bernabeu”. Cele două cluburi îşi spun, etapă de etapă: „mingea e în terenul tău!“. Fiecare trimite un forehand în terenul opus şi aşteaptă replica. O dinamică de scurtă durată care pare să le prindă bine ambelor echipe, după cum se vede din rezultatele de sâmbătă.

Barcelona a servit contra lui Villareal. „Submarinul galben“ e pe 5 şi a luat puncte de la toate cele trei formaţii de pe podium în La Liga sezonul ăsta. Având în vedere că ultimele două adversare pentru Barça vor fi Las Palmas şi Eibar, e destul de clar de ce înâlnirea asta a fost văzută ca examenul principal pe care-l mai au de susţinut băieţii lui Luis Enrique.

Şi, cum se întâmplă de multe ori, tot stresul dinaintea testului dispare odată ce ai pus pixul pe hârtie. Victoria cu 4-1 a fost cel puţin meritată, deşi penalti-ul cu care Messi şi-a completat dubla i-a scos din sărite pe jucătorii lui Villareal. Însă controversa nu e mai mult decât un asterisc, de vreme ce a venit târziu, în minutul 81, când numai arbitrul a văzut henţ la Jaume Costa. Messi a reuşit cumva să facă şi din asta ceva memorabil, cu un „Panenka“ care l-a lăsat trimis pe portarul Fernandez într-o zonă cu alt cod poştal.

Cele trei puncte fuseseră asigurate de mult. Întâi Neymar, omul meciului, a deschis scorul după un şut deviat al lui Messi. Apoi a venit sincopa obligatorie din partea defensivei lui Enrique, când Bakambu l-a păcălit pe Pique şi, scăpat singur cu Ter Stegen. Un fleac, a spus Messi. Argentinianul începe să fie tot mai distinctiv prin felul în care pare să se „odihnească“ câte 10 minute, apoi să explodeze într-un vârtej de driblinguri şi şuturi în următoarele cinci, repetând secvenţa pe tot parcursul meciului.

Chiar când să vină pauza, decarul a primit mingea şi ce avea să urmeze s-a văzut până şi de la ultimul etaj al masivului “Camp Nou”. Un dribling scurt, o accelerare şi un şut strecurat cumva printre o pădure de picioare care mişunau prin careu.

Cu tot cu acel penalti, Messi a ajuns din nou la 50 de goluri într-un sezon. Reuşita lui Suarez din minutul 69 înseamnă că tripleta îşi împarte 100 din totalul de 155 pe care l-a atins Barça până acum.

Aici e unul dintre principalele puncte de divergenţă dintre cele două mari rivale. Contrar vechilor stereotipuri, Real Madrid a depins mult mai puţin de un număr mic de individualităţi. Efortul (şi golurile) au fost răspândite mult mai echitabil într-un lot mai mare şi mai echilibrat, exploatat la maximum de Zinedine Zidane.

Nu mai e surprinzător să anunţi că francezul a schimbat aproape toată echipa pentru replica contra Granadei, nici că asta nu a produs vreo revoltă între „starurile“ care vor să joace meci de meci. E drept că adversarul despre care vorbim e în plină catastrofă, un club devenit un fel de circ macabru, mai ales de când aganjarea fostului căpitan de la Arsenal, Tony Adams, asigură interesul extrem de atent al presei engleze.

Când rezervele Realului au făcut 4-0 în minutul 35, până şi marcatorii păreau puţin ruşinaţi de ce se petrece pe stadionul penultimei clasate. A fost unul dintre acele meciuri în care expresia „marchează când vor ei“ poate fi luată la propriu, cu toată seriozitatea. După dublele lui James Rodriguez şi Alvaro Morata, celălalte 65 de minute ale masacrului au fost un exerciţiu de ratări. Unele au fost atât de mari încât te întrebi dacă nu cumva ceva din subconştientul jucătorilor madrileni i-a oprit să adauge la umilinţă.

Tot spectacolul poate fi distilat în momentul în care Sergio Ramos a deposedat un adversar undeva la 30 de metri de careul lui    Casilla şi a luat-o la galop cu mingea, complet nestingherit, până în cealaltă suprafaţă de pedeapsă.

În timp ce „MSN“ domină lista marcatorilor la Barça, tripleta de rezervă a Realului (Morata, Asensio şi Rodriguez) a strâns pe nebănuite 40 de goluri stagiunea asta, numai din apariţii episodice. Dacă echipa lui Zidane se va ţine tare şi va câştiga prima dublă La Liga – Cupă Europeană din 1958 încoace, va fi cu adevărat un triumf colectiv cum rar s-a văzut la Madrid.

„Dacă“ fiind cuvântul-cheie aici, pentru că urmează o săptămână de foc pentru Real în campionat. Cu Sevilla acasă, Celta Vigo şi Malaga în deplasare – toate după ce miercuri e returul de pe Vicente Calderon cu Atletico. Campionii Europei mai au de returnat câteva mingi în terenul opus, dar ultimul serviciu le aparţine.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.