Cristina Neagu: „Sunt tristă, frustrată, dezamăgită. Ne-a fost frică să visăm la mai mult”

Andreea Giuclea 12 decembrie 2017

Una din jucătoarele cele mai afectate de înfrângerea României cu Cehia din optimile Campionatului Mondial din Germania a fost Cristina Neagu. Căpitanul României, care înscrisese 13 goluri, a izbucnit în lacrimi imediat după fluierul de final, a îmbrățișat câțiva suporteri, de la care a primit un buchet de flori, apoi a fost printre primele care a plecat la vestiar, fără să se oprească la declarații. Întoarsă în țară, a vorbit la aeroport despre dezamăgirea pe care încă o simte, despre problemele din apărare și de lipsa de experiență a echipei, care trebuie să învețe să gestioneze mai bine momentele emoționante din astfel de turnee.

„Așa cum am spus, după meciurile din grupă intrăm în altă competiție, acest sistem eliminatoriu pune multă presiune pe echipă și eu am simțit asta imediat de la încălzire, din vestiar și inclusiv în timpul meciului. Am încercat să vorbesc cu fetele, dar e foarte greu să schimbi lucrurile în momentele acelea. Am jucat cu frică, asta s-a întâmplat. Știu că lumea vorbește despre greșeli și ratări, dar echipa României nu a fost la fel de relaxată ca în meciurile din grupă și asta a fost problema. Apărarea a fost marea problemă la toate meciurile de la acest mondial, am spus-o chiar după al doilea meci că nu poți să primești 30 de goluri și să încerci să dai cu unul mai mult, așa ceva e foarte greu pentru noi și s-a dovedit încă o dată.”

„E greu, sunt tristă, sunt frustrată, dezamăgită. Chiar dacă au trecut destule ore de la meci, nu mi-am revenit. Mă afectează foarte mult lucrul acesta pentru că avem o atmosferă foarte bună la echipă și se putea mai mult. Din păcate ne-a fost frică să visăm la mai mult.”

La întrebările despre reconstrucția echipei și rolul ei în ea, Cristina a zis că cel mai bine ar fi să răspundă antrenorul echipei. „Eu o să vin în continuare la echipa națională, o să încerc să-mi fac treaba cum mi-am făcut-o și până acum, cât am putut de bine. Este o echipă în reconstrucție și mai ales în astfel de momente foarte importante și pline de tensiune se vede că avem o echipă fără experiență la acest nivel. Împotriva Cehiei eram echipa favorită, întâlneam cel mai slab cotat adversar posibil din optimi, probabil că și ăsta a fost un stres în plus pentru noi. Cehia a jucat fără presiune, a fost relaxată și ați văzut pe final, au preluat conducerea și ne-au bătut cum ne-au bătut.”

Ce pot învăța jucătoarele tinere pentru viitor? „Să se relaxeze mai mult. Îmi doream să jucăm ca în meciurile din grupă, nimic mai mult. Și cea mai mare problemă a noastră e apărarea, unde nu e nevoie de atâta știință, cât de inimă și multă muncă, pentru că am primit foarte multe goluri și e greu să înscrii la fel de multe. Dacă scoteam 5-6 mingi era un meci chiar relaxant pentru noi, câștigam la o diferență relaxantă și nu mai trăiam stresul din finalul de meci.”

Deși de obicei nu vorbește despre arbitraj, crede că numărul mare de eliminări din echipa României a fost unul ciudat. „La un moment dat aveam sentimentul că orice facem în apărare cineva va fi eliminat, dar cu siguranță că nu arbitrii au pierdut meciul, ci noi pe teren l-am pierdut. Astăzi trebuia să fim la Magdeburg, dar din păcate suntem la București. Asta e viața, trebuie să privim înainte pentru că din păcate nu mai avem cum să schimbăm ce s-a întâmplat.”

Întrebată cât de mult depinde echipa de ea, Cristina a vorbit din nou încurajator despre colegele ei, dar a spus și că trebuie să învețe să gestioneze mai bine emoțiile unor astfel de momente. „Nu se pune problema că m-am simțit singură pe teren, sunt convinsă că fiecare fată a încercat să dea maxim din ce a putut ieri, dar, repet, presiunea și-a spus cuvântul și nu am putut să ne relaxăm și să jucăm ca în grupă, când chiar dacă am fost conduse am crezut în noi până la capăt și la final am ieșit victorioase. E normal că intervine acest factor mental, când știi că mai sunt două minute și poți să pleci acasă, inevitabil te gândești. Asta cred că ar trebui să învățăm din astfel de turnee, să ne controlăm emoțiile mai mult. Pentru că aveam o șansă mare să ajungem în primele 8 echipe ale lumii și cred că de acolo echipa s-ar fi relaxat și ar fi jucat fără presiune, pentru că întâlneam un adversar mai bine cotat și orice s-ar fi putut întâmpla. Dar deja lucrurile astea sunt povești, pentru că noi suntem aici, ne-am întors acasă, nici măcar nu știu pe ce loc terminăm Campionatul Mondial.”

„Îmi pare rau, am simțit că se putea mai mult, am avut o atmosferă foarte bună la echipă și probabil din cauza asta dezamăgirea e mai mare, pentru că atunci când am plecat la campionat am spus că suntem fără presiune, că șansele la medalie sunt foarte mici. Dar jucând bine, am simțit că se putea mai mult și de asta suntem foarte dezamăgite.”

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.