Derbiul londonez aduce bucurie doar în Manchester: City și United au rămas singure în fruntea Premier League

Danny Coposescu 17 septembrie 2017

51 de săptămâni, un an fără şase zile – atât a trecut de la golul lui Mesut Özil care făcea 3-0 pentru Arsenal pe Emirates, în faţa unui Antonio Conte consternat. Meciul a intrat deja în legendă ca momentul „Eureka!“ pentru antrenorul italian, care a luat-o la fugă cu titlul după schimbarea tactică inspirată de bătaia suferită acolo.

Duminică după-amiază, aceleaşi două echipe s-au întâlnit în cu totul alt context decât atunci. Chelsea e campioană, Arsenal e în obişnuita criză, doar că mai devreme decât ne-am obişnuit. În studiourile Sky Sports, Graeme Souness şi Thierry Henry şi-au declarat aşteptările faţă de echipa lui Wenger înainte de meci. „Măcar să încerce,“ a fost contibuţia lui Souness; Henry, întrebat dacă fostul său club are vreo şansă pe Stamford Bridge, a răspuns doar: „Da, pentru că jocul n-a început încă.“

Nu tocmai multă încredere în abilitatea lui Arsenal de a evita încă o pălmuială de tipul celei încasate pe Anfield acum două etape. Numai că punctul de cotitură al lui Chelsea de anul trecut a avut reverberaţii puternice în Premier League. Aşa se face că aşezarea 3-4-2-1 nu mai e de mult marca înregistrată a lui Conte. Dovada? Unul dintre cei mai încăpăţânaţi antrenori din Anglia, Arsene Wenger, şi-a aşezat jucătorii în oglindă faţă de gazde. Rezultatul a fost un 0-0 destul de încâlcit, dar în care Arsenal a arătat disciplina solidă pe care până şi animalele de casă ale suporterilor au ajuns să i-o ceară francezului.

Un adversar pe cinste pentru Conte

În ciuda pesimismului din jurul lui Arsenal, nu puţini au fost cei care au observat că Antonio Conte a reuşit o singură victorie în patru meciuri contra rivalei din Londra. Ultimele două trofee pierdute de Chelsea, FA Cup şi Community Shield (supercupa) au fost în faţa lui Wenger.

Cumva, aproape numai când vine de Chelsea, Arsenal abordează meciul cu raţiunea care-i lipseşte alte ori, când se repede la joc contra unor adversari extrem de adepţi la jocul pe contre. Aşezarea şi atitudinea generală au fost precaute fără să treacă în negativitate.

Plus-minus câteva scăpări la mijloc, inclusiv una care a dus la o şansă de unu la unu cu portarul pentru Pedro, oaspeţii au avut şansele mai bune. Chiar la finalul unei prime reprize în care posesia a schimbat părţile mai des decât schimbă Crystal Palace antrenorii, Aaron Ramsey a şarjat ca un taur în careul opus. Galezul a trimis cu „şpiţul“ în bară, mingea a sărit în gheata lui Lacazette, care a reuşit cumva s-o trimită în celălalt colţ al Londrei, cu poarta goală în faţă.

A doua repriză a urmărit aceeaşi reţetă. Morata s-a zbătut mult, dar fără succes, şi Lacazette a avut ceea ce englezii numesc „a stinker“ – aşa că nu-i de mirare că au fost doar şase şuturi pe poartă tot meciul. Introducerea celor două atracţii principale, Alexis Sanchez şi Eden Hazard, n-a făcut decât să mărească ritmul, dar totodată şi procentajul de mingi pierdute de ambele părţi.

Şi, dacă tot a fost Chelsea contra Arsenal, trebuia să fie şi un cartonaş roşu. Pentru a treia întâlnire consecutivă, campioana a rămas în 10 oameni. De data asta, David Luiz a plecat devreme la vestiare, după o intrare necontrolată la Sead Kolasinac. Asta s-ar putea să fie cea mai îngrijorătoare parte pentru Conte: Luiz e al patrulea jucător eliminat în sezonul ăsta. Italianul le-a spus reporterilor că echipa sa pur şi simplu are „nevoie de mai mult noroc cu arbitrii,“ dar ghinionul nu-i o explicaţie suficientă pentru tendința asta nedorită.

Între timp, Wenger s-a bucurat de „reacţia pozitivă“ după dezastrul de pe Anfield. Unde, apropo, Arsenal l-a lăsat pe excelentul Kolasinac pe bancă – ceva ce, împreună cu revenirea la o linie de patru fundaşi, probabil nu se va mai întâmpla prea des.

Ploaie de goluri la Manchester

Old Trafford a găzduit ziua reuniunilor duminică. Romelu Lukaku pe de-o parte, Morgan Schneiderlin şi, bineînţeles, Wayne Rooney de cealaltă au scris naraţiunea obligatorie în Manchester United contra Everton. În timp ce lui Lukaku îi merge grozav schimbarea de aer, cei doi din urmă s-au întors la fostul cămin după un 0-3 catastrofal împotriva Atalantei în Europa League.

Cu opt goluri primite în ultimele trei meciuri şi niciunul marcat, e de înţeles de ce tot subtextul revenirii lui Rooney a fost tratat mai degrabă ca o curiozitate decât altceva. Everton şi decarul ei au lucruri prea mari pe cap ca să se gândească la reuniuni. Fanii lui United i-au aplaudat politicos numele celui mai bun marcator din istoria clubului şi cam atât, într-un gest care a confirmat statutul uşor ambiguu pe care-l are Rooney în inimile lor.

Apoi, brusc, racheta lui Valencia din minutul patru a anunţat încă o zi proastă pentru echipa lui Koeman. Cu sponsorul Angry Birds (serios) pe mâneci, jucătorii în albastru n-au prea reuşit decât să catapulteze mingi aiurea către Rooney, Davies şi Sigurdsson în prima parte a reprizei. Numai că Man Utd a început uşor-uşor să joace iarăşi „fotbalul de Playstation“ de care se plângea Mourinho la mijlocul săptămânii şi Everton a acceptat timidă invitaţia.

Două şanse mari ale lui Rooney, înainte şi după pauză, le-au atârnat â agonizant în faţă tuturor jurnaliştilor textul perfect. N-a fost să fie, însă, şi poate că lipsa de precizie şi sumedenia de pase greşite de când a trecut în rolul de număr 10 i-a reamintit oricărui nostalgic că United a ieşit cu un câştig net vara asta. Dacă nu asta, atunci golul şi assist-ul lui Lukaku din finalul meciului cu siguranţă au făcut-o.

Mkhitaryan şi Martial au dat scorului un luciu exagerat, ceva confirmat şi de Mourinho: „Sunt foarte mulţumit, dar 4-0 e prea dur pentru efortul pe care [Everton] l-a adus în joc.“ Dincolo, Koeman simte probabil cum se strânge laţul: „După jocul de astăzi, avem patru meciuri acasă pe care trebuie să le câştigăm, altfel o să avem probleme.“ Mai ales el, după cum se vede din demiterea compatriotului De Boer de la Crystal Palace, după doar patru meciuri.

Cele patru goluri de pe Old Trafford au adus-o pe Man Utd la egalitate perfectă cu vecina City, care a spulberat-o sâmbătă pe Watford cu 6-0. După al zecelea hat-trick în tricoul clubului, Sergio Aguero a pus punct oricăror şoapte că Guardiola nu l-ar plăcea și că Gabriel Jesus e înlocuitorul său. Cei doi se înţeleg de minune pe teren – brazilianul a marcat şi el, deja al cincilea gol în şase meciuri sezonul ăsta. Pep a ajuns chiar să facă planurile pentru petrecerea lui Aguero, care se pregătește să devină cel mai bun marcator din istoria lui City. Încă un hat-trick şi se pot aprinde lumânările pe tort.

Spurs şi Liverpool rămân în urmă

Se pare că nici măcar victoria cu Dortmund n-a fost de-ajuns să o scape pe Tottenham de blocajul de pe Wembley: Swansea a plecat de pe stadionul naţional cu un punct şi fără gol primit. Atât de devastator în Champions League, Harry Kane n-a putut trece de apărarea organizată a galezilor şi Spurs a rămas fără victorie „acasă“ în campionat.

Nici lui Liverpool nu-i merge grozav, după al treilea meci consecutiv fără victorie. Dacă Sadio Mane lipseşte de pe teren, Mohamed Salah pare singurul care funcţionează constant – egipteanul a egalat pe Anfield contra lui Burnley, după ce Arfield marcase pentru oaspeţi.

1-1 s-a şi terminat, şi faptul că Liverpool nu poate câştiga nici după 35 de şuturi spre poartă e o problemă ceva mai complicată decât „portarul lor a avut câteva parade extraordinare,“ cum a spus Klopp la sfârşit. Nici mult-aşteptata revenire a lui Coutinho, căruia i-a mai trecut cheful de hoinărit, n-a şters impresia că Liverpool bate pasul pe loc.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.