LEAD
Bundesliga

Dilema rebelului Aubameyang: Dortmund ajunge la capătul răbdării, dar atacantul deţine puterea în disputa asta

Trei hat-trick-uri a marcat Pierre-Emerick Aubameyang anul trecut, în trei competiţii diferite. Ultimul dintre ele, în demontarea lui Gladback cu 6-1 din septembrie, l-a făcut cel mai bun marcator străin din istoria Borussiei Dortmund. Încă 28 de goluri şi gabonezul l-ar depăşi pe Alfred Preissler în topul „all-time‟.

Dar un alt hat-trick cam scoate din discuţie posibilitatea asta. În mai puţin de 12 luni, sub trei antrenori diferiţi, Aubameyang a fost suspendat de trei ori pentru probleme disciplinare. „Three strikes and you’re out‟ se zice în baseball şi se pare că e valabil şi în cazul ăsta. După ce a chiulit săptămâna trecută de la o şedinţă cu tot lotul, orice urmă de răbdare s-a risipit în cel mai public mod cu putinţă. Dortmund a jucat cu juniorii în atac contra lui Wolfsburg şi directorul sportiv Michael Zorc a spus-o pe şleau: „Am ajuns în punctul în care nu se mai poate tolera. Nu ştiu ce e în capul lui şi nu-l mai recunosc deloc.‟

Ultimele şapte zile n-au făcut decât să agraveze situaţia. Aşa se face că Dortmund se pregăteşte vineri pentru meciul de la Berlin fără golgheterul ei. Faptul că experimentul din etapa trecută s-a terminat fără goluri şi cu ratări enorme nu umple pe nimeni (în afară de Hertha) cu optimism.

Dortmund şi abandonarea navei

Nimeni nu poate acuza clubul de vreo nedreptate în telenovela asta. Dimpotrivă, mulţi spun că Dortmund a înghiţit mult prea multe şi că asta l-a încurajat în direcţia complet greşită pe Aubameyang. Precedentele două suspendări n-au fost decât o urecheală blândă, iar amenzile – o picătură în ocean pentru un fotbalist de elită în ziua de azi.

Pe de altă parte, ce putea face diferit conducerea? Până şi într-un sezon slab, gabonezul e de departe cel mai eficient om al echipei, cu 21 de goluri în 23 de partide. Toată lumea din jurul clubului a păstrat mereu speranţa că cea mai recentă scăpare va fi şi ultima, că Aubameyang poate fi îmbunat cu mustrări părinteşti – mai ales că roiul de curtezani din Anglia sau Spania va păli în faţa „familiei de la Dortmund‟, în cuvintele lui Zorc.

Poate doar aici i se poate imputa ceva Borussiei: o naivitate evitabilă, date fiind experienţele din ultimii ani, când loialitatea a fost mereu în rezerve limitate pe Westfalenstadion. Pe rând, Götze, Kagawa, Mkhitaryan, Lewandowski şi Hummels au abandonat vasul la prima (sau poate a doua) oportunitate. Doar vara trecută, Dortmund a primit un preview aproape perfect al dilemei actuale: Ousmane Dembele a aplicat exact aceleaşi tactici ca Aumabeyang înainte să fie cedat la Barcelona. Şi totuşi, iată-ne din nou în acelaşi scenariu, cu rezultate şi mai deranjante pentru „galben-negrii‟.

Totul s-a transformat într-un scandal cât se poate de stânjenitor. Familia atacantului s-a implicat şi ea, cu acuzaţii de rasism faţă de presa germană (publicaţia Kicker a folosit expresia „circ de maimuţe‟) şi Peter Stöger continuă să cânte din alt registru faţă de şefii săi. Până în ultima secundă, antrenorul a insistat că prezenţa în lot pentru meciul cu Hertha „depinde în totalitate de Aubameyang‟, care e „un băiat de treabă‟. Nu tocmai un front unit, deci.

În fundal, prezenţa tot mai impunătoare a lui Arsenal nu face decât să adauge la intrigă. Arsene Wenger a început să răspundă la întrebări despre „caracterul‟ lui Aubameyang, ceea ce l-a scos din sărite pe Zorc: „Ni se pare o lipsă de respect să vorbească despre jucătorii altor echipe. Cred că Wenger are destule cap cu prestaţiile jucătorilor săi.‟

Până şi răţoirea asta inspiră mai degrabă neputinţă. Pentru că e deja cât se poate de clar cine deţine puterea în duelul ăsta. Dortmund nu vrea să vândă, cu siguranţă nu sub 60 de milioane de euro, dar nu-şi permite nici prezenţa toxică a unui rebel în sânul unei echipe care are şi-aşa destule probleme pe teren. Aşa că în anul nou continuă atmosfera de disfuncţionalitate la un club care pare prins într-un cerc vicios. Prezenţa în elita europeană, obiectivul Borussiei, e exact factorul care o face rampa favorită a celor care doresc să-şi maximizeze prestigiul (un transfer la Bayern sau Barcelona) sau averea (o mutare în Premier League).

În condiţiila astea, nu-i de mirare că transferul fundaşului central elveţian Manuel Akanji, adus de la Basel pentru 20 de milioane de euro, a trecut aproape neobservat.

Bayern continuă să viseze la Heynckes

Când eşti la 13 puncte distanţă de urmăritoare, îţi permiţi să te concentrezi pe detalii şi planuri de viitor. Exact asta a făcut Bayern săptămâna asta, prin aducerea lui Laurent Busser de la Bayer Leverkusen. Nu e vorba de un jucător, ci de un scouter de renume în Germania. Busser e cel care l-a descoperit pe Leon Bailey, probabil jucătorul sezonului pentru Leverkusen până acum. Mişcarea asta e punerea în acţiune a strategiei sugerate de Rummenige anul trecut, una care se concentrează pe identificarea celor mai buni tineri înainte ca piaţa să le aplice etichete de sute de milioane.

Toate bune şi frumoase, dar strategiile astea depind în mare măsură de identitatea omului care va profita de ele. La capitolul ăsta, suporterii lui Bayern s-ar putea să găsească ceva îngrijorător în atitudinea conducerii. Aproape săptămânal, Hoeneβ şi Rummenige bat apropouri cu privire la contractul lui Jupp Heynckes. Oricât ar toci placa antrenorul, care găseşte variaţiuni tot mai complexe ale aceleiaşi fraze – „stau până în iunie, nu mai mult‟ – cei doi şefi bavarezi nu vor s-o audă. Ceea ce devine evident iritant pentru Heynckes, care l-a taxat deja o dată în public pe Hoeneβ.

Mai serios e, însă, dacă obsesia asta o distrage pe Bayern de la căutarea şi semnarea înlocuitorului potrivit. Fie că e vorba de Nagelsmann, Tuchel sau altcineva, declaraţiile constante de dragoste faţă de Heynckes pot atârna greu în interviuri dacă îl fac pe candidat să se simtă ca opţiunea de rezervă. Şi, de vreme ce n-avem niciun motiv să ne îndoim de cuvântul lui Jupp, aceste interviuri chiar vor avea loc. Cu cine? E o întrebare care depinde şi de tergiversarea lui Bayern, care n-are ochi decât pentru salvatorul ei, deocamdată.

 

Comentează articolul
Finala Champions League

„Bring it on‟: Klopp a adus-o din nou pe Liverpool la masa mare, unde caută din nou acel evaziv final fericit

25 mai 2018
Danny Coposescu

„Am șters aproape totul din jurul meciului și nu l-am mai revăzut. Niciodată.‟ Jürgen Klopp e prins în discuție cu Donald McRae de la The Guardian și ajunge, inevitabil, la subiectul acelui joc. Cinci ani mai târziu, reacția lui rămâne la fel de memorabilă ca golul zdrobitor al lui Arjen Robben: „Fanii noștri au fost […]

Citeşte articolul
Champions League

Real Madrid adulmecă al 13-lea trofeu, al treilea cu Zidane. Dar ce (și cum) trebuie să mai câștige francezul pentru a fi „primit‟ între cei mai buni antrenori? 

24 mai 2018
Danny Coposescu

Luis Miguel Beneyto e desprins dintr-o altă eră. Din cei 81 de ani împliniți de fostul director al lui Real Madrid, 71 au fost trăiți cu legitimația de membru – sau socio – în buzunar. Șapte decenii în care a asistat, din tribună sau din birou, la nașterea unei dinastii europene fără egal în sportul ăsta. […]

Citeşte articolul
Perspectivă

CFR Cluj a redevenit o forță. Dar a învățat ceva din greșelile trecutului? Poate oferi fotbalului românesc primul model de continuitate?

© FOTO: Simion Sebastian Tataru / www.SportPictures.ro
24 mai 2018
Ciprian Rus

FCSB a luat, acum trei ani, toate cele trei trofee puse, pe atunci, în joc – campionatul, Cupa Ligii și Cupa României. Dar antrenorul Costel Gâlcă a fost dat afară imediat după finalul sezonului, pentru că nu ar fi ascultat ordinele patronului. Pe la echipă s-au perindat tot felul de antrenori, unii cu mai multă, […]

Citeşte articolul
Liga 1

„Disciplină, muncă și un dram de noroc”. 10 observații și câteva concluzii după finalul Ligii 1. Cum a câștigat CFR, de ce a pierdut FCSB?

Jucătorii CFR-ului sărbătoresc finalul unui sezon epuizant, cu Dan Petrescu pe bancă. Foto: Simion Sebastian Tataru / Sport Pictures
21 mai 2018
Ciprian Rus

1. CFR Cluj câștigă titlul în Liga 1 și, cu patru trofee, față de trei ale FCSB, devine echipa ultimului deceniu din fotbalul nostru, chiar în anul Centenarului. Cea mai veche echipă în activitate din România se reinventează a doua oară, după ce fusese la un pas de desființare la sfârșitul anilor ’90, înainte să […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design