Echipa națională, încotro? Șase concluzii și o întrebare la jumătatea drumului spre Mondialul din Rusia

Ciprian Rus 27 martie 2017

Mai departe de supărarea unora și înțelegerea celorlalți, echipa națională pare să fi pornit deja pe-un drum nou, în care actorii principali n-au fost definitiv aleși, în care tinerii se pot afirma și mai apoi impune. Pe lângă liderii din teren, echipa asta își caută și liderii din vestiar; și chiar dacă e mare foame de puncte (și de goluri), Naționala trebuie să-și formeze și identitatea – cum anume va juca România când acest grup se va lega? Ce fel de echipă încercăm să construim?

Până la răspunsuri mai clare, concluziile privesc mai întâi jocul arătat Danemarcei. Iar aici sunt câteva lucruri care merită menționate.

Noul sistem de joc e un plus

Forțat de criza jocului de construcție din ultimele partide (sau din ultimii ani, dacă vrei), ca și de situația din clasament, Christoph Daum a schimbat sistemul de joc al Naționalei împotriva Danemarcei.

Chiar dacă a produs logice ezitări pe faza de apărare și, uneori, în momentele de organizare a jocului (asta în prima parte, când am încercat să jucăm organizat), sistemul cu trei fundași centrali și cu benzile ranforsate pe atac este un câștig. Ne-a adus în dese rânduri în careul advers, mult mai mult decât ar fi făcut-o jocul clasic, pe centru.

Dublat de o mai mare atenție la dezvoltarea pe contraatac, noul sistem ne poate aduce punctele de care avem nevoie în deplasările grele cu Polonia, Muntenegru și Danemarca.

Atacul lipsește. Avem jucători, dar nu marcăm

Una din cheile în care Christoph Daum a pregătit echipa a fost cea a formei de moment. A subliniat și el, alături de secunzii săi, satisfacția faptului că jucătorii noștri au continuitate și rezultate la echipele de club din străinătate. Din acest punct de vedere, nu doar Daum, ci toată suflarea fotbalistică din România avea așteptări mari de la tripleta Stanciu – Chipciu – Keșeru.

Dar tocmai atacul l-a trădat pe Daum. Primii doi au făcut un meci bezmetic, fără nici o realizare remarcabilă, iar ultimul a ratat marile ocazii ale echipei României. Nici Alibec, înlocuitorul lui Keșeru, nu a venit cu explozia pe care am fi așteptat-o.

Nu legăm jocul

O problemă veche de când lumea – adică de la retragerea lui Gică Hagi de la Națională – revine în actualitate. Chiar dacă dezvoltarea jocului pe flancuri, acolo unde Benzar mai ales, dar și Latovlevici, au fost foarte prezenți, a mai mascat din carențele noastre la construcție, e limpede că ne lipsește un om care să lege jocul, mai ales în momentele-cheie, când avem nevoie de organizare și de posesie.

Nu avem un număr 10, tricoul lui Gică a ajuns tricou de rezervă la Națională (purtat de Budescu duminică), e destul de clar că Stanciu nu e făcut pentru acest rol, așa că trebuie să inventăm unul dacă vrem să jucăm fotbal pentru următoarele preliminarii.

Cădem fizic din nou

Unul dintre cele mai deranjante aspecte ale jocului României la Euro 2016 a fost lipsa de prospețime fizică pe finalurile de meci. Și cu Elveția, și cu Albania, România a căzut fizic total după minutul 70. S-a speculat atunci că Anghel Iordăescu nu acorda prea mare atenție pregătirii fizice.

Iată că nici acum, după cinci meciuri cu Daum la Națională, această problemă nu e rezolvată. Tocmai pe final, când publicul de pe “Cluj Arena” aștepta un ultim forcing pentru victorie, România a cedat terenul și a riscat chiar să piardă meciul.

Generoși în efort, Pintilii (care a făcut un meci bun, revenirea lui e un plus pentru România) și Marin au fost foarte expuși de noul sistem de joc și nu au putut ține ritmul până la final.

Schimbări pe minus

O explicație pentru căderea fizică a jucătorilor ține și de schimbările făcute de Christoh Daum. Forțat de jocul slab al lui Keșeru și Chipciu, Daum a schimbat în atac-  inutil, căci Alibec, Rotariu și Ivan n-au adus nici un plus – și a ignorat întărirea mijlocului prin introducerea unor jucători mai proaspeți, gen Bicfalvi.

Lipsă de concentrare pe relansarea jocului

Dincolo de subtilitățile tactice și de (ne)reușitele alor noștri, altceva a enervat, până la fluierături, publicul călduros și civilizat de pe “Cluj Arena”: lipsa de concentrare din momentul lansării loviturilor libere din jumătatea noastră de teren.

Am bubuit din nou, de multe ori, mingea pe sus – practic pase la adversar – am greșit și auturi, iar Tătărușanu a trimis afară chiar și mingile lansate din mână.

Într-o repriză secundă în care oricum nu s-a legat jocul, iar danezii foloseau timpul după bunul lor plac, greșelile de acest gen au fragmentat și mai mult jocul și ne-au scos din ritm. Sunt multe de pus la punct la Națională, dar aspectul acesta chiar trebuie (și poate fi) rezolvat imediat.

Ce urmează?

Victoria cu Danemarca era considerată un element important în reconfigurarea strategiei pentru atacarea calificării. Urmează un program tare complicat, cu deplasări la toate echipele din fața noastră, și întrebarea e cum vom juca aceste meciuri. Vom căuta un sistem speculativ, să forțăm jocul pe contraatac, eventual, sau vom continua să testăm noul sistem? Variantele nu se exclud, dar, dacă tot nu mai avem mare lucru de pierdut, poate nu ar strica să ne concentrăm pe puținele plusuri din jocul nostru și să construim ceva pe ele.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.