Fantoma unui 4-4: cu un nou episod din „Revierderby‟, Schalke amenință supremația lui Dortmund

Danny Coposescu 14 aprilie 2018

Chiar și aproape cinci luni mai târziu, imaginile astea te ating. Dacă ești fan Schalke, mai visezi și acum la saltul lui Naldo și la sprintul lui Domenico Tedesco către grămada formată în colțul terenului; dacă ești cu Dortmund, probabil te apucă și acum transpirațiile când își amintești ce s-a întâmplat în repriza secundă pe Westfalenstadion. Pentru noi, restul, rămâne încă gustul dulce al unui meci de legendă cum a fost ultimul „Revierderby‟.

Duminică urmează actul secund, în cazanul clocotind de la Gelsenkirchen. Cu formalitatea titlului rezolvată încă de weekendul trecut, Bundesliga are destule necunoscute cu care să ne țină pe ace în ultimele cinci etape. Pentru rivalele din regiunea Ruhrpott, nu-i vorba doar de mai vechea lor dușmănie. Se joacă și pentru locul secund, pentru promisiunea de a o provoca mai serios pe Bayern, pentru fani. Pe scurt, se joacă probabil cel mai autentic derbi pe care-l are de oferit Germania.

Fantoma unui 4-4

La ce sezon a avut Borussia, lista momentelor pe care ar echipa asta ar prefera să le uite e lungă. Capitulările alarmante din Europa și din campionat au durut, mai ales cele de pe teren propriu contra filialelor Red Bull de la Salzburg și Leipzig. Mai rău a fost coșmarul de pe Allianz Arena, un 0-6 în care Bayern a făcut titlul „Der Klassiker‟ să sune subțire. Însă poate că niciun rezultat n-a deraiat planurile galben-negrilor mai mult decât acel egal ireal cu Schalke.

Trebuia să fie un moment de cotitură: un 4-0 delirant la pauză semnala că se încheiase în sfârșit declinul sub Peter Bosz. Dortmund câștigase un singur meci din ultimele zece în acel moment și părea că își anunță trezirea, și încă cu o mare famfară, tocmai împotriva vecinei din Ruhrgebiet. Dar 45 de minute mai târziu, Naldo își consuma corzile vocale alături de fanii veniți în deplasare, iar îndoielile față de antrenorul olandez al Borussiei se cristalizau într-o opoziție înverșunată. Două săptămâni mai târziu, Watzke anunța schimbări pe banca echipei. Până la urmă, derbiul chiar a fost un moment de cotitură.

De atunci, Peter Stöger a trăit ceea ce trebuie să-i pară un vis febril. De la recorduri negative cu FC Köln, la unul dintre cele mai râvnite posturi din fotbalul german și acum primul său „Revierderby‟.

„N-ai cum să treci cu vedere atmosfera. Vine lumea și te abordează, tot primesc sfaturi binevoitoare pe stradă. E un sentiment frumos și se vede că jocul ăsta are o însemnătate specială pentru fani și jucători. Cu atât mai mult după istoria meciului din tur.‟

O istorie care l-a ridicat pe Domenico Tedesco la rang de legendă în Gelsenkirchen. La doar 32 de ani și cu trei luni experiență la Erzgebirger Aue, nimeni nu-i dădea șanse unui necunoscut să facă față disfuncționalității cronice de la Schalke. Succesul unui om care n-a jucat vreodată un meci de fotbal profesionist e de-a dreptul miraculos. La fel și curajul clubului de a-i încredința cheile, lucru care enervează și acum foste glorii precum Mehmet Scholl.

„Mai bine câștigi bătăios decât să mori frumos.‟ Asta e mantra cu care Tedesco și-a urcat formația până pe locul secund, unde n-a mai terminat de opt ani. Cele două atitudini nu se exlud mereu, cum s-a văzut și la ultima întâlnire dintre Schalke și Dortmund.

O insulă de tradiție într-un ocean de modernitate

Nu doar Stöger se bucură de înțelepciune populară înainte de joc. Heiko Begiebing e unul dintre suporterii ghinioniști ai lui Schalke care n-au prins bilet la nebunia din noiembrie. Îmbătat cu adrenalină (și probabil nu numai), tânărul de 30 de ani povestește în Der Westen cum s-a hotărât să-și aștepte eroii la revenire, în fața Arenei AufSchalke.

După multe poze cu jucătorii „încă electrizați‟, lui Heiko îi mai lipsea doar una cu antrenorul. Și cum Tedesco urcase deja în birou, fanul a pornit o serenadă sub geamul său. „Deodată, a scos capul afară. Apoi a coborât și am povestit, era complet relaxat și deschis. Ne-a întrebat dacă ne e foame.‟ Așa s-a ales Heiko cu un suvenir aparte: un platou de sandvișuri cu pui și avocado, rămas din autocarul jucătorilor. „Am primit atât de multe încât mai mâncam din ele și miercuri, la muncă.‟

Anecdotele astea sunt desprinse parcă din altă eră, una în care cei de pe teren trăiau în aceeași lume cu cei din tribune. Astfel de povești sunt pe cale de dispariție astăzi. La Dortmund și Gelsenkirchen, unde încă le mai auzi, fotbalul are încă alt miros, alt gust și alt sunet. De grătar și bere, de punk rock.

Dar realitatea rece a industriei nu lipește nici aici. Ambele cluburi își pun întrebări grele despre viitor. Schalke nu face parte din tabăra în favoarea „regulii 50+1‟. Mai usturător pentru fani e gândul că se mai pot bucura de Leon Goretzka doar cinci meciuri – mijlocașul va îmbrăca din vară tricoul lui Bayern.

La Dortmund, atmosfera e și mai sumbră. E deja clar că Stöger nu va continua dincolo de finalul sezonului și presa circulă o listă de jucători care pesemne nu mai sunt doriți. În aer plutește dorința de renovare, dar cine va fi arhitectul? În timp ce Bayern a ales să meargă pe mâna lui Niko Kovac (după ce a fost refuzată de Tuchel), Borussia are și mai puține variante la dispoziție. La un an distanță de atentatul dinaintea jocului cu Monaco în Champions League, e simplu să scoți în relief pașii greșiți făcuți de conducere.

După implozia unei relații promițătoare cu unul dintre cei mai promițători antrenori din Germania, echipa a regresat. Orice altceva decât trei puncte duminică amenință să facă declinul mai vizibil ca oricând, cu un loc sub Schalke în clasamentul final.

Titlul s-o fi decis deja, dar urmează un „Revierderby‟ în care miza e mare.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.