LEAD
Australian Open

Fedal: dozaj și întrebuințări. Cei mai buni jucători din istoria tenisului se întâlnesc poate pentru ultima oară într-o finală de Grand Slam

28 ianuarie 2017
Camelia Butuligă
0 comentarii

Mai are lumea nevoie de un nou Fedal? Dacă ne uităm la cum s-au terminat majoritatea lor, aș zice că ne-am cam lămurit, nu mai avem nevoie de dovezi suplimentare. Se zice că în viață, când repeți aceeași situație, este pentru că mai ai ceva de învățat din ea. Tenisul, cu numărul lui limitat de protagoniști învârtiți an după an de aceeași ruletă a tragerilor la sorți, este inevitabil predispus la reîntâlniri. Întrebarea mea este, ce poate fi diferit la acest Fedal iernatic, dincolo de mingile înalte și cu spin pe reverul lui Federer?

De oriunde te-ai uita, cifrele nu arată bine pentru Roger: 23-11, 9-2, 6-2. Este o rivalitate în care zgura a jucat un rol important, dar Rafa l-a învins de suficiente ori și pe celelalte suprafețe pentru a răspândi orice îndoială: este mai bun decât cel mai bun jucător din toate timpurile. Doar tenisul era în stare să producă un asemenea paradox.  

Bineînțeles, noțiunea de GOAT va rămâne de-a pururi subiectivă și imperfectă, de vreme ce este mânuită de oameni și se referă la alți oameni care, pe deasupra, au jucat în epoci diferite. Dar în orice domeniu, mă uit la evaluarea celor care au fost mari în acel domeniu mai degrabă decât la cea a marelui public. Cu toții avem profesii: e mai greu să te păcălească cineva când ești de meserie. De aceea sunt destul de sigură că Federer este, deocamdată, primul pe lista GOAT, pentru că cei mai mulți dintre foștii fruntași pe această listă (Laver, Borg, Sampras) l-au desemnat ca fiindu-le urmaș.

Ultimul Fedal într-o finală de Slam a fost în 2011, în finala Roland Garros. A fost cel mai clar reminder că în tenisul profesionist nu există criterii absolute după care să judeci cât de bun este cineva: totul depinde contra cui joci. Atunci, Federer a învins în semifinală un Djokovic are venea după un an perfect, neînvins, jucând un tenis imparabil, cu care dăduse la o parte cu ușurință tot circuitul. Inclusiv pe Nadal, care se vedea pus postura de a fi învins în repetate rânduri de același om (inclusiv pe zgură) pentru prima oară în cariera lui; Rafa avea să acumuleze șapte înfrângeri la rând cu Nole. În semifinala contra lui Djokovic, Federer a avut o evoluție la fel de dominantă ca Novak în restul anului. Bineînțeles, asta nu a contat deloc în finală, unde a fost rândul lui Nadal să domine, cu tot startul și momentele bune ale lui Roger. Nadal pe Federer, Federer pe DjokovicDjokovic pe Nadal. Clătiți și repetați. 

Când a vorbit acum câteva zile despre o potențială întâlnire a lui Federer cu Nadal în finala de la Australian Open, Jim Courier a folosit o expresie foarte nimerită, referindu-se la factorii care vor influența meciul: ”scar tissue”, adică țesutul cicatrizat dintre ei, de la ”loviturile” pe care și le-au aplicat unul altuia de-a lungul anilor. Iar acest țesut este mai adânc la Federer. Rafa a venit de pe zgură, Federer de pe rapid, și o vreme situația a fost oarecum statică, fiecare-și apăra teritoriul. Însă finala de la Wimbledon 2008 a marcat o schimbare majoră: Federer ceda fortăreața sa principală. Zilele trecute, într-o conferință de presă, el a menționat acea finală și a spus că a contat și felul absolut în care Rafa îl demontase în finala de la Paris cu câteva săptămâni înainte. Iar apoi, efectul a fost de domino: după iarbă, a căzut și hardul australian, cu celebra izbucnire în plâns a lui Federer de la ceremonie, la finala din 2009. Scar tissue? Din belșug. Și ca toate țesuturile sufletești cicatrizate, dorm până când sunt activate din nou de o situație similară cu cea care le-a provocat. De aceea, nu mă aștept ca scenariul ultimelor lor întâlniri să fie rescris mâine. De ce? Pentru că acest ascendent pe care Rafa îl are asupra lui Roger are niște cauze foarte reale și care nu s-au schimbat fundamental: stilurile lor de joc.  

În războaiele fratricide dintre federiști și nadaliști de-a lungul anilor s-au aruncat acuzații la fel de brutale ca loviturile pe care le schimbau cei doi pe teren. Fiecare tabără venea cu setul verificat de insulte: ”aroganța” și stilul ”robotic” al lui Federer, jocul ”rudimentar” și ticurile ”dezgustătoare” ale lui Nadal. Pentru cine a consumat destul tenis în ultimii zece ani și a văzut cât e de greu să câștigi constant contra atâtor adversari diferiți de la o zi la alta, aceste acuzații sunt ridicole și, mai ales, ratează esențialul. Iar esențialul este că, dincolo de diferențele stilistice și comportamentale, amândoi au provocat în tenis ceva care se întâmplă de obicei o dată la câteva decenii într-un sport: au schimbat regulile jocului, au schimbat felul în care se joacă tenisul.

Continuarea articolului, pe Treizecizero. Lectura merită:)

Comentează articolul
Premier League

United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţi lanţ pentru Wenger şi Arsenal

16 ianuarie 2018
Danny Coposescu

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că l-a jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După […]

Citeşte articolul
Australian Open

Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

15 ianuarie 2018
Treizecizero.ro

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și […]

Citeşte articolul
La Liga

Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

15 ianuarie 2018
Danny Coposescu

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de […]

Citeşte articolul
Premier League

„Heavy metal Liverpool‟: Manchester City cade în sfârşit, într-un meci magic pe Anfield

14 ianuarie 2018
Danny Coposescu

Toată lumea ştie ce muzică-i place lui Jürgen Klopp. Neamţul apreciază simfoniile armonioase, dar preferă chitările zgomotoase. Întreaga sa postură, cuprinsă des de spasme şi contorsionări, s-ar potrivi perfect într-un „mosh pit‟. Parcă-l poţi vedea în mijlocul unei mulţimi învolburate, dând din cap şi izbindu-se în umeri, preferabil cu ochelarii lăsaţi undeva în siguranţă. Toată […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design