LEAD
CM de Handbal

Fetele se întorc acasă cu medaliile la gât. Ce bine ar fi să se întoarcă, odată cu ele, și handbalul

FOTO: Mircea Rosca / ActionFoto.ro
FOTO: Mircea Rosca / ActionFoto.ro

Spuneam, la început de turneu, că dintre toate sporturile unde echipele pasează sau împing o minge spre terenul advers, indiferent dacă e rotundă, ovală, grea sau ușoară, românii au excelat la jocul de handbal. Spus altfel, România are tradiție. Și o are pentru că echipele naționale masculine și cele feminine au câștigat titluri mondiale și au dat câțiva sportivi și sportive despre care lumea a spus, cu convingere, că au fost cei mai buni. Iar handbalul, după ce l-au jucat ei, s-a schimbat: a devenit un sport mai frumos.

O să auzi numele campionilor mondiali Ion Mozer, Petre Ivănescu, Andrei Oțelea sau Gheorghe Gruia, ultimul dispărut recent și considerat unul dintre cei mai buni handbaliști din istorie. Ei și coechipierii lor au câștigat patru titluri mondiale în anii ’60-’70.
La feminin, ai să auzi de Iosefina Ștefănescu și coechipierele din 1962, când fetele deveneau campioane mondiale. Apoi, revenind în timp, apar alte nume: Doina Furcoi, Mariana Târcă, Carmen Amariei sau chiar Luminița Huțupan și Ionela Gâlcă, care s-au retras de pe teren mai recent.

Mereu “am avut” – cum spun suporterii – jucători și jucătoare bune. Aveam câteva grozave chiar și înainte de plecarea lor spre Danemarca, dar așteptările de la aceste Mondiale au fost rezervate.

Nu mă pricep să spun de ce au fost așa. Probabil că de la bronzul european din 2010 trecuseră prea mulți ani. Și atunci, de la argintul mondial din 2005, din Rusia, cu siguranță se consumaseră prea multe turnee unde echipa nu a prins semifinalele.

Așa că înfrângerile din ultimii ani, dramatice, inutile și inexplicabile – dacă te iei după cei dezamăgiți – i-au făcut pe unii să nu mai urmărească echipa națională, iar pe alții să o pândească cu măsură. Fără prea mari așteptări, ca să nu apară prea mari suferințe.

Și într-o grupă cu Spania, Norvegia și Rusia, fetele lui Tomas Ryde porneau cu șansa a patra. Calificarea era sigură, da, doar că adversara din optimi urma să fie câștigătoarea unei grupe în care își dădeau brânci și coate Franța, Brazilia, Germania și Coreea de Sud.

Or, echipa tocmai meciul acesta își propusese să-l câștige și, odată cu el, să-și asigure prezența la turneele de precalificare pentru Jocurile Olimpice de la Rio.

Așa cum știi, România a întrecut Brazilia, a învins apoi Danemarca și a fost la un pas să joace pentru medalia de aur. Însă Norvegia, în reprizele de prelungire ale semifinalei, s-a impus în extremis.

Chiar și așa, obiectivul a fost atins și așteptările depășite. Fetele așteaptă acum doar să vadă cine va organiza (în martie) micul turneu de calificare la Rio. Una dintre variante este chiar România – Cluj. Iar în grupa ei, naționala a primit Danemarca, Uruguay și Muntenegru.

Și chiar dacă la Jocuri – unde participă doar 12 echipe – se vor califica doar primele două clasate, iar Muntenegru și Danemarca sunt adversare foarte serioase, lumea e optimistă. Mult mai pozitivă decât acum câteva zile, când România pierdea primul meci tare de la Mondial, contra Spaniei.

Imediat după jocul acela și chiar înainte să se impună ca una dintre jucătoarele esențiale ale României, Eliza Buceschi îi povestea Andreei, cu titlul de “Să dau din casă”, un mic episod marca Tomas Ryde: la ședința tehnică de seară, după înfrângerea cu Spania și înaintea meciurilor contra Norvegiei și Rusiei, suedezul compara lungul turneu din Danemarca cu o cursă de Formula 1. Și acolo, ca și la Mondial, pornesc 24 de concurenți. “Formatul competiției înseamnă că înfrângerea (cu Spania) și următoarele meciuri din grupă sunt doar zilele de calificare pe grilă. Poate nu vom pleca din pole position după grupa asta, dar trebuie să muncim până la capăt. Dacă facem asta, avem șanse mari să câștigăm cursa”, le spunea Ryde.

Era realist, ne spunea Eliza atunci: știa că meciurile cu Norvegia și Rusia vor fi foarte grele. Știau și fetele că poate nu vor câștiga. Ceea ce conta atunci era să fie pregătite foarte bine pentru meciul care le interesa cu adevarat, cel din optimi (Brazilia). În următoarele două tururi de pistă – Norvegia și Rusia – scopul era să iasă din viraj perfect pentru a depăși Brazilia. Le-a ieșit din plin.

Iar avântul le-a folosit și mai departe. România a dat impresia că prinde viteză tocmai când alte echipe o pierdeau. Din tribună, mulți au avut senzația că dacă întrecerea era cu două ture de circuit mai lungă, fetele lui Ryde ar fi depășit chiar și Norvegia. Și au fost dramatic de aproape. “Finala din semifinală”, așa au numit-o mulți jurnaliști norvegieni, care recunoșteau și ei că România a fost foarte aproape de o imensă victorie.

Atât de aproape încât echipa – vom spune mulți, și încă cu entuziasm – pare să aibă acum un viitor grozav înainte. Mixul acesta dintre fetele tinere (entuziasm și energie transformatoare) și cele cu experiență (calm și responsabilitate) a fost bun și probabil că poate fi bun și în continuare.

Toată strategia de positive coaching (un fel de leadership, dar cuvântul acesta e destul de prăfuit în ultima vreme) a lui Tomas Ryde, despre care fetele și tot staff-ul, inclusiv Costică Buceschi, spun că este nouă la naționala de handbal, pare să prindă bine. Și de-acum nu sunt doar povești, căci fetele au medaliile care confirmă că din interacțiunea echipă-antrenor-staff au ieșit lucruri pozitive. Individual, fiecare sportivă îți poate spune treaba asta. Și multe au spus-o deja. Jucătoarele simt că se dezvoltă bine, se simt încurajate și învestite cu răspundere.

Când le întrebi cum au reușit să transforme defensiva permisivă din prima săptămână în zidul pe care l-am văzut la lucru în ultimele patru meciuri, o să se întoarcă tot la aspectele mentale și la câteva momente esențiale care au transformat grupul în echipă. La fel răspund și când le întrebi de unde au găsit curaj și răbdare în atac – o să spună că toate astea existau deja în ele. Au ieșit la suprafață pentru că li s-a creat mediul potrivit.

Or, când au plecat, fetele nu erau atât de sigure pe ele și păreau cam singure. Astăzi, când vor ateriza, puțin după miezul nopții, ele vor fi aplaudate la aeroport de suporterii care vor să le mulțumească pentru bucuriile din ultimele zile. E tot ce poți cere sportului – bucurie.

Comentează articolul
Australian Open

AO, ziua 2: Djokovic face valuri în Consiliul Jucătorilor, marii capi de serie trec, icnetele revin în discuție

16 ianuarie 2018
Camelia Butuligă

Djokovic produce mai multe titluri ca președinte al Consiliului Jucătorilor decât ca jucător Revenirea lui Novak Djokovic în tenisul competitiv a mers ca pe roate, cu o victorie ușoară în minim de seturi contra lui Donald Young. Serviciul refăcut din cauza accidentării la cot pare chiar mai puternic decât în trecut. ”Am jucat un tenis perfect azi… […]

Citeşte articolul
Premier League

United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţin lanţ pentru Wenger şi Arsenal

16 ianuarie 2018
Danny Coposescu

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că la jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După […]

Citeşte articolul
Australian Open

Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

15 ianuarie 2018
Treizecizero.ro

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și […]

Citeşte articolul
La Liga

Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

15 ianuarie 2018
Danny Coposescu

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de […]

Citeşte articolul
  • chichirichi

    Doresc din toata inima felicitari si sarbatori fericite echipei de handbal feminin a Romaniei ,antrenorului staffului cat si tuturor iubitorilor acestui sport.
    La multi ani Romania!

  • dan

    Multe multumiri echipei lead.ro pentru ca ne-au adus mai aproape povestile nationalei de la Campionatul Mondial de handbal feminin in toate aceste articole pe care le-am citit cu interes, le-am „sorbit” cu nesat in ultimele doua saptamani. Alaturi de voi am trait mai intens aceasta competitie, la care echipa noastra a reusit o performanta importanta.

© 2018 Lead
Design: Live Design