Niciuna dintre primele patru echipe nu reuşeşte să câştige: toată lumea poate, dar nimeni nu vrea să câștige Premier League

Danny Coposescu 3 martie 2016

Am mai vorbit despre faptul că aproape toată lumea, cu excepţia suporterilor câtorva echipe rivale, ţine cu Leicester City sezonul ăsta. Povestea unui club ca Leicester care să câștige cea mai cunoscută ligă de fotbal din lume este irezistibilă.

Ceea ce nu am menţionat până acum e că aparent şi restul echipelor din Premier League s-au îndrăgostit de trupa lui Ranieri şi fac tot posibilul să o ajute în lupta pentru titlu. Până şi contra-candidatele la trofeu. Cam asta a reieşit după runda de meciuri jucată miercuri, când toate cele trei rivale au pierdut o șansă importantă să se strângă (și mai mult) la vârf.

Să începem cu surpriza care nu prea mai e surpriză: Arsenal continuă să se înece la mal după un 1-2 acasă cu Swansea City. Când costaricanul Joel Campbell a deschis scorul în prima repriză, totul părea să meargă din nou spre bine, după dezamăgirea de săptămâna trecută cu Manchester United. Dar galezii de pe locul 16, care nu mai câştigaseră de patru meciuri, şi-au adus aminte tocmai contra londonezilor că au jucători buni care ştiu să joace fotbal.

Simplitatea cu care au marcat golul egalizator probabil face feţele fundaşilor lui Arsenal să se asorteze cu tricourile lor roşii. Jack Cork a despărţit apărarea cu o pasă pentru Wayne Routledge, care, lăsat singur-singurel cu Cech, a mângâiat mingea în poartă.

Apoi a început avalanşa de ghinion care adânceşte impresia că Arsenal e blestemată să nu mai câştige vreodată Premier League. Deja din primele minute, Alexis Sanchez lovise bara cu un şut din careu. Au mai urmat două astfel de momente, Sanchez încă o dată şi Giroud. Cu tot ghinionul lui Arsenal, părea aproape inevitabil că Swansea va marca din nou, ceea ce a şi făcut, după o greşeală tocmai din partea celui mai de nădejde om al lui Wenger: Petr Cech. Când până şi el contribuie la declinul alarmant, e lesne de înţeles de ce Arsenal a câştigat doar două din ultimele zece meciuri şi le-a pierdut pe ultimele trei consecutive.

Întrebările din jurul lui Wenger se vor înteţi acum, mai ales că nici foștii jucători ai lui Arsenal nu mai par să-l apere pe francez. Paul Merson a spus că antrenorul trebuie să-şi dea demisia dacă Leicester sau Tottenham iau titlul: „Dacă le spui fanilor că nu au nevoie de jucători noi la începutul sezonului şi apoi nu câştigi campionatul în faţa lui Leicester şi Tottenham, atunci nu văd cum poţi să justifici asta.‟

Totuși, nici Tottenham nu s-a descurcat grozav. Cu posibilitatea de a urca pentru prima oară sezonul ăsta pe primul loc, exact când echipa lui Pochettino părea cea mai încrezătoare şi constantă (şase victorii la rând) din tot plutonul, a venit West Ham şi a fugărit-o pe tot terenul într-un succes cu 1-0. Cel puţin în prima repriză, după golul lui Valencia, jucătorii lui Slaven Bilic au vânat mingea ca nişte ogari flămânzi. Mijlocul şi apărarea lui Tottenham nu a făcut faţă. „Dacă au fost emoţii? Nu‟, a venit răspunsul lui Pochettino privind cauzele înfrângerii. E greu însă să nu vezi măcar o corelaţie între presiunea unei lupte neaşteptate pentru primul titlu din 1964 şi capitularea de miercuri seară.

Dar eşecul lui Tottenham nu se compară cu ce a făcut Manchester City pe Anfield. Până la finalul unui 0-3 răsunător, fotbaliştii lui City mai că nu se ghemuiau într-un colţ, protejându-şi feţele de un Liverpool furibund. Exact asta îşi dorise Klopp de la jucătorii săi, după dureroasa înfrângere la penalty-uri din finala Cupei Ligii în faţa aceluiaşi adversar. „Le-am spus băieţilor înainte de meci că trebuie să arătăm că suntem furioşi. Ne-au luat cupa pe care ne-o doream, și acum vor punctele pe care ne dorim să le păstrăm. A fost cea mai bună prestaţie de pressing şi contra-pressing de până acum.‟ Germanul a avut o zi bună. Întrebat despre congestia din fruntea clasamentului, Klopp a spus că nu ştie încă rezultatele, dar că ştie că Bayern a pierdut (1-2 cu Mainz). Râsul machiavelic care a urmat spune multe despre sentimentele pe care antrenorul lui Liverpool le mai are pentru fostele lui echipe (Mainz și Dortmund), dar și pentru baverezii cu care s-a luptat vreme de şapte ani.

De cealaltă parte, Man City are probleme serioase. Cupa ligii, câştigată duminică, pare mai neimportantă după trei eşecuri consecutive în ligă. Forma echipei alunecă într-un ritm atât de accelerat, încât pe Guardiola s-ar putea să-l treacă nişte fiori în Germania. Asta pentru că Manchester United e acum la egalitate de puncte cu vecinii ei, e drept, cu un meci mai mult disputat. United a bătut-o pe Watford, 1-0 (Juan Mata din lovitură liberă), şi ameninţă să o scoată pe City din Champions League. E greu de spus cât de catastrofic ar fi pentru patronii clubului ca investiţia lor majoră, Guardiola, să se desfăşoare în Europa League sezonul viitor. Dacă declinul echipei continuă şi Man Utd găseşte în sfârşit nişte consistenţă, conducerea de la City va răsufla uşurată că macar l-a convins pe catalan să vină înainte să fi început implozia actuală.

Cine ar fi crezut marţi seară, la capătul unui 2-2 cu West Brom, că Leicester City va putea spune că a dobândit un punct după etapa asta, nu că a pierdut două. În orice caz, şablonul meciului cu echipa lui Tony Pullis se va repeta într-o bună parte din cele 10 meciuri rămase pentru băieţii lui Ranieri: tactici de joc defensive care să nu-i permită lui Leicester să-şi folosească principala armă, contraatacul. În mod normal, după runda asta, ai spune că e scris în stele că „Vulpile” vor lua titlul. Dar haosul din prima ligă engleză îşi bate joc de absolut orice predicție. Van Gaal a spus-o cel mai bine. La întrebarea dacă îi vine să creadă că toate echipele mai bine clasate au pierdut, Van Gaal a avut doar trei cuvinte ca răspuns: „E Premier League.‟

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.