În umbra tragediei de la Barcelona, campionatul spaniol a început cu sentimente amestecate

Danny Coposescu 21 august 2017

E tentant să spui că n-ar trebui să vorbim despre fotbalul din Spania, că sportul e neimportant după ce s-a petrecut acolo joi şi vineri. Dar spaniolii şi mai ales catalanii îşi doresc să vorbească despre fotbal. Îşi doresc să-l vadă, să-l savureze, să-l dezbată şi să se bucure de el, pentru că, aşa cum au strigat fanii Barcelonei timp de 90 de minute, nu le e frică.

Aşa că vor continua să umple stadioanele, sub bannere sfidătoare, şi vor cânta pentru echipele lor favorite. Şi Barça, cu numele oraşului pe spatele tricourilor în loc de cele ale jucătorilor, a ştiut să arate că e, într-adevăr, „mes que un club“ – mai mult decât un club.

Două victorii, concluzii diferite

Să începem cu un fapt banal: Real Madrid şi Barcelona şi-au câştigat cu uşurinţă meciurile cu Deportivo La Coruña, respectiv Betis. Pe El Riazor, campioana Spaniei şi a Europei a trecut cu 3-0 de gazde, în timp ce Barçei i-a fost de ajuns un 2-0 pe Camp Nou.

Doi români au jucat roluri decisive şi, din păcate, cât se poate de negative în cele două jocuri. Pe arena lui Depor, Florin Andone a început ca din puşcă şi a scăpat de două ori singur cu Keylor Navas în primul sfert de oră. De ambele dăţi, însă, a şutat pe direcţia portarului costarican. Până să primească a treia şansă, Realul a confirmat vechiul clişeu despre ocaziile care se răzbună: Bale a marcat în poarta goală, la fel şi Casemiro, din centrarea lui Marcelo, care a venit după o serie interminabilă de pase. Toni Kroos a pecetluit soarta meciului după o oră de joc, şi abia atunci a venit şi a treia ocazie pentru Andone – un penalti comis de Carvajal.

N-a fost „third time lucky“, căci atacantul român a dat pe lângă poartă. Singura pată neagră pe seara Realului a fost eliminarea lui Sergio Ramos pentru cumul de galbene.

Toate astea după ce Alin Toşca deschisese scorul pe Camp Nou – dar nu pentru Betis, ci pentru Barcelona, cu un autogol. Cu doar un „M“ rămas din tripleta „MSN“ – din cauza plecării lui Neymar şi accidentării lui Suarez – Messi a încercat să compenseze cât pentru doi. Şi aproape i-a ieşit, numai că de trei ori i-a stat în cale bara, un hat-trick de ghinioane care totuşi nu i-a costat pe catalani. Sergi Roberto a marcat celălalt gol şi Gerard Deulofeu, întors după exilul din Anglia şi Italia, a dat semne că s-a mai obişnuit cu presiunea enormă care-i apasă pe umeri.

Abia aici începem să ne apropiem de contextul mai larg al începutului ăsta de campionat. Toată stagiunea trecută, am trâmbiţat despre forţa lotului de care dispune Real. Şi după plecările lui Alvaro Morata şi James Rodriguez, Zidane are mai multe bogăţii la dispoziţie decât un şeic întors de la cumpărături. Pe lângă tinerii ai căror nume le cunoaştem deja, Asensio, Vazquez şi Kovacic, au mai venit două promisiuni pentru viitor: Theo Hernandez şi Dani Ceballos. Pe scurt, Real e cel puţin la fel de puternică ca anul trecut.

Ceea ce nu se poate spune despre Barcelona. Dincolo de faptul că un antrenor nou are de obicei nevoie de o perioadă de acomodare, Ernesto Valverde se confruntă cu o criză care mocneşte de ceva vreme. Dacă până acum, senzaţia a fost că Barça încă îşi caută identitatea după retragerea lui Xavi şi sfârşitul iminent al carierei pentru Iniesta, după plecarea lui Neymar, echipa a pierdut până şi ideea nesigură pe care o avea despre cine şi ce este acum. Accidentarea lui Suarez, care va lipsi o lună, scoate în evidenţă vulnerabilitatea şi lipsa de acoperire a unui lot din ce în ce mai subţire.

Săptămâna trecută, a venit al treilea transfer al Barcelonei – Paulinho, la 29 de ani, cumpărat din China.

Cut tot respectul pentru mijlocaşul brazilian, fanii n-au fost prea impresionaţi. Între timp, Liverpool şi Borussia Dortmund continuă să-i trântească Barcelonei uşa în faţă când vine vorba de Coutinho şi Ousmane Dembele. Vânzarea dramatică a lui Neymar, care a trimis ieri săgeţi în direcţia conducerii catalanilor, a precipitat o criză cu ecouri în toată structura clubului. Indiferent dacă victoriile nespectaculoase dar sigure continuă, se anunţă deja o schimbare majoră – zilele mandatului lui Josep Maria Bartomeu, preşedintele Barçei, sunt numărate.

Încă o nou-promovată îi dă bătăi de cap lui Atleti

Girona FC există din 1930, dar ăsta e primul ei sezon în prima ligă spaniolă. Toată populaţia oraşului încape pe Camp Nou, şi echipa condusă de Pablo Machin probabil nu se aştepta la mare lucru de la primul meci jucat vreodată pe Estadi Montilivi în La Liga, de vreme ce adversarul a fost Atletico Madrid.

Dar în minutul 25 era deja 2-0 pentru gazde şi, la fel ca anul trecut, Atleti se vedea pusă la zid de o nou-promovată. Nimic nu-l enervează mai tare pe Griezmann: toamna trecută, îşi critica public colegii; acum, o criză de nervi după ce n-a primit un penalti i-a adus cartonaşul roşu.

În zece oameni, băieţii lui Simeone au reuşit cumva o revenire spectaculoasă în ultimele zece minute, prin Correa şi Gimenez, şi au scăpat cu un punct. Va fi un sezon complicat pentru Atletico, departe de Vincente Calderon şi în aşteptarea unui nou cămin.

Deocamdată, madrilenii vor juca pe Wanda Metropolitano, un stadion olimpic cu o capacitate de aproape 68 de mii de locuri. Cum o ştiu şi Tottenham sau West Ham prea bine, poate dura mult până când o arenă nouă te face să te simţi ca acasă.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.