Încă în viaţă: golul lui Vardy îi dă speranţe lui Leicester pentru returul cu Sevilla, Juventus nu-i lasă nicio şansă lui Porto

Danny Coposescu 23 februarie 2017

O zi sub soarele primăveratic din Sevilla nu e cel mai rău mod în care să-ţi tratezi astenia, și lucrul ăsta e valabil mai ales dacă eşti o echipă aflată în cădere liberă. Basmul lui Leicester City s-a transformat, încet-încet, în coşmar sezonul ăsta, mai ales de când am trecut în anul nou. La un singur punct de locurile retrogradabile, Ranieri caută de luni bune un „punct de cotitură“, cum îl tot numeşte, ceva care să reaprindă o flacără ce mocneşte tot mai slab în jocul campionilor Angliei.

Problema e că arena Sevilliei nu e cel mai primitor loc pentru cei care caută să-şi pună din nou sezonul pe roate. Andaluzii, pe locul trei în Spania, au pierdut un singur meci acasă în mai mult de un an, contra Barcelonei. Mai mult, de când Jorge Sampaoli l-a înlocuit pe Unai Emery, în vară, Sevilla a devenit una dintre cele mai spectaculoase şi ofensive echipe din Europa, una care simte mirosul de sânge din primele secunde şi îşi vânează adversarii ca un prădător. De data asta, însă, prada a răbufnit chiar înainte să primească lovitura de graţie.

Sevilla 2-1 Leicester

Nu e exagerat să spui că portarul Kasper Schmeichel a cam înfruntat singur tornada gazdelor, timp de o oră. Fără eforturile disperate ale danezului, dubla ar fi dispărut dincolo de orizont pentru echipa sa. Tonul s-a dat încă din minutul 13, când Wes Morgan a intrat cu întârzierea unui tren CFR în Correa, şi arbitrul a semnalat penalti.

Aşa a început „The Schmeichel Show“, cu o paradă în faţa aceluiaşi jucător, care a trimis prea aproape de portar. Correa avea să se revanşeze în a doua repriză, însă până atunci scorul se făcuse deja 1-0. Pe flancul drept al lui Leicester bătea vântul când Sergio Escudero a trimis o centrare de generic direct pe fruntea lui Sarabia, în careu, şi nici măcar Schmeichel nu a mai putut face nimic.

Au existat momente în care englezii au părut pur şi simplu din altă categorie de clasă față de Sevilla, al cărui pressing îţi provoacă panică şi dacă eşti doar un spectator. Tehnica superioară s-a văzut la fiecare atac purtat în viteză, în faţa unei apărări îmbătrânite şi mereu cu două mişcări în urmă.

Când Correa a marcat şi el, după o contră din minutul 63, oricine avea simpatie faţă de Leicester se pregătea sufleteşte de un măcel, un scor de proporţii cu consecinţe dezastruoase pentru tot restul sezonului. Nimic din lume nu anunţa zvâcnirea de orgoliu care a schimbat într-o clipită toată dinamica meciului şi a dublei.

Danny Drinkwater şi Jamie Vardy se luptaseră vertiginos timp de 70 de minute, mai mult cu morile de vânt, însă, pentru că Leicester nu reuşise să o deranjeze serios pe Sevilla. Aşa că pulsul nu i-a crescut nimănui când englezul a primit mingea pe stânga, după o combinaţie ceva mai răsărită. Brusc, cineva undeva a apăsat un buton şi beculeţele s-au aprins în capul lui Vardy. O demarcare fulgerătoare l-a plasat în centrul careului, de unde a finalizat centrarea perfectă a lui Drinkwater. Un ecou al unei mişcări care stagiunea trecută era un refren bine-învăţat.

Primul gol al lui Vardy în Champions League (şi din septembrie încoace, per total) a fost ca o cărămidă în moalele capului pentru Sevilla, care a devenit la fel de tăcută ca publicul de pe “Ramón Sánchez Pizjuán”.

E uluitor câteodată cât de bine se aplică truismul că „golurile schimbă meciurile“. Timp de 10 minute după gol, stările celor două echipe s-au întors la 180 de grade şi, în ciuda unor ocazii bune pentru Sevilla, Leicester a terminat meciul cu contre ameninţătoare şi în control. Nu-i de mirare că banda micuţă de fani veniţi din Anglia s-a bucurat la final ca de o victorie faimoasă. Leicester City e încă vie. După cum a spus şi Ranieri, „are suflet“.

Porto 0-2 Juventus

Pe “Estadio do Dragao” nu s-a întâmplat nimic dramatic sau spectaculos. Meciul a fost, în esenţă, atac contra apărare, mai ales din momentul în care Telles de la Porto a luat roşu în minutul 27, după două galbene stupide.

Dybala a trântit un şut puternic în bară, Porto n-a reuşit nici măcar un şut pe spaţiul porţii lui Buffon şi golurile au venit în sfârşit, două în trei minute, când Pjaca (72) şi Dani Alves (74) au pus punct oricărei discuţii despre dubla asta. Returul promite doar o formalitate pentru campioana Italiei.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.