Italia câștigă prima “finală” a acestui EURO și trimite acasă campioana ultimelor două ediții, Spania

Ciprian Rus 27 iunie 2016

O jumătate de zi a ținut drama lui Messi pe homepage-ul marca.com și mundodeportivo.com. Apoi a coborât în al doilea ecran, pentru că urma Spania – Italia, reeditarea finalei Campionatului European de acum patru ani, iar fotbalului – mai mult decât oricărui alt sport și mai mult decât oricărei arte – îi place la nebunie să-și devoreze idolii.

Nici nu se uscaseră bine lacrimile lui Leo, că Iniesta și De Rossi, De Gea și Buffon, Chiellini și Ramos urmau să-și joace, în fața unei lumi întregi, propriul lor rol în cel mai la modă „show” al momentului, EURO 2016.

Lacrimile lui Aritz Aduriz, părăsind terenul în minutul 82, accidentat, după ce de-abia intrase, la 35 de ani, în meciul vieții sale, aveau să fie doar prefațarea unei noi drame pentru lumea hispanică. Văzută de mulți ca mare favorită, campioana ultimelor două ediții ale Europeanului pierde fără apel, 0-2, în fața unei echipe a Italiei nu doar hotărâtă și bine organizată, ci, pe alocuri, de-a dreptul spectaculoasă.

Meciul

O ploaie năpraznică s-a pornit peste “Saint Denis”, parcă la un semn, la primul fluier al arbitrului Cuneyt Cakir. Ca-ntr-un scenariu horror, primadonelor Spaniei a început să le fugă pământul de sub picioare, de parcă Alba, Ramos și Silva se încălțaseră în balerini, nu în ghete cu crampoane.

Spaniolii nu-și găsesc nici echilibrul, nici ritmul, iar italienii sunt prea experimentați ca să nu simtă asta și ca să nu profite. Câștigă repede benzile, pasează atent la mijloc și se impun mai mereu în duelurile cu căpitanul Sergio Ramos, care are o oră de joc mizerabilă. În primele 60 de minute, în care campionii en-titre nu contează deloc în atac, italienii au câte o mare ocazie la fiecare 10 minute!

În minutul 8, Pelle trimite cu capul de lângă Busquets, dar De Gea respinge de pe linia porții. Tot cu capul trimite și Parolo, în minutul 24, după o fază a Italiei atât de bine legată de parcă ar fi fost regizată de un Iniesta în zilele lui bune. Câteva minute mai târziu, De Sceglie centrează foarte bine, iar Ramos e la un pas de autogol, la un semiluft.

O nouă eroare a lui Ramos vine în minutul 33, când face un fault imprudent la 18 metri. Italienii pregătesc lovitura liberă de parcă ar fi unica șansă a vieții lor. Așa au tratat, de altfel, fiecare fază din acest meci. Dimpotrivă, adversarii sunt superficiali, iar șutul-bombă al lui Eder, respins în față de De Gea, e împins în plasă de Chiellini. E 1-0 pentru Italia, care îl mai îndinde o dată, până la pauză, pe De Gea, la șutul lui Giaccherini.

Băieții lui Antonio Conte au o nouă mare ocazie să închidă jocul în startul reprizei secunde, când Eder scapă de Ramos, omul său de marcaj, trece în viteză de Pique și șutează în De Gea.

După minutul 60, pe o ușoară cădere fizică a Italiei, Spania reușește să lege cât de cât jocul și să fie periculoasă, mai ales prin voleurile cu stângul ale lui Iniesta și Pique, la care Buffon e mereu pe fază. După accidentarea lui Aduriz, Spania termină meciul cu Ramos și Pique în atac și e surprinsă de o contră a “azzurri”-lor, finalizată spectaculos de Graziano Pelle.

*

De la “Fracas” la “Fracaso”

Nici vremea nu i-a ajutat pe spanioli, nici tricourile albe, binecunoscute ca aducându-le mereu ghinion, nici inspirația lui Del Bosque nu i-a ajutat prea mult, dar, mai mult ca oricând, parcă nici mingea nu i-a ajutat.

“Fracas” se numește noua minge Adidas, inaugurată cu prilejul optimilor de finală ale EURO 2016. Copywriterii francezi care au propus numele spun că el simbolizează vacarmul tribunei după gol, descătușarea publicului și a eroilor din teren. În spaniolă, “fracaso” înseamnă „eșec”. Când nu e să fie, până și pe mingea care ți-e atât de dragă scrie înfrângere.

Oamenii-cheie

Greu de ales un nume sau două într-o echipă a Italiei care a jucat atât de bine și atât de legat. Chiellini și-a adus echipa în avantaj și, alături de colegii săi de linie, a blocat orice șansă a lui Morata, Nolito sau Aduriz, Buffon a fost la post ori de câte ori a fost nevoie, mijlocul, cu un De Rossi fantastic (cât l-a ținut energia), l-a anihilat perfect pe Iniesta, în vreme ce, în față, Eder și Pelle i-au ținut tot meciul la respect pe Pique și Ramos.

Ce urmează pentru Italia

Deși pentru unii ar putea însemna victoria unei generații, izbânda din fața Spaniei nu e, pentru Italia, decât un început de drum. Urmează o nouă “finală”, în sferturi, cu Germania, apoi alta, cu Franța sau Anglia, dacă va fi să fie, în semifinale. Trofeul e încă departe, dar Italia pare mai puternică și mai decisă ca oricând.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.