LEAD
Champions League

Juventus află de ce 2-0 e cel mai periculos scor, Basel află de ce Man City e favorită la titlul Champions League

În lista lungă de clişee fotbalistice, puţine sunt mai mistice decât ideea că o echipă trebuie brusc să tremure de frică după ce a marcat două goluri fără replică. La prima vedere, tiparul lui 2-0 merită să fie demontat de sceptici. Când clișeul ăsta e aruncat în discuţie pe post de umplutură şi fără explicaţii, poate părea absurd – de parcă la scorul de 2-0, „zeii fotbalului‟ (altă frază uzată) coboară pe teren să-ți încurce ițele.

Dar lucrurile astea ajung în conştiiţa colectivă pentru un motiv. De-a lungul timpului, s-a întâmplat de prea multe ori ca avantajul ăsta să fie premisa unei reveniri spectaculoase. Nu mereu, dar suficient de des încât să dea naştere unei fixaţii. Nu mulţi se obosesc să descrie conţinutul ei, dar aici ne ajută revenirea fotbalului european: meciul tur al optimii de finală dintre Juventus şi Tottenham e un studiu de caz care demonstrează din nou că, măcar uneori, stereotipurile ascund un sâmbure de adevăr.

Juventus 2-2 Tottenham

Nu trebuie să fii expert în fotbal ca să ştii ce se întâmplă când începi un meci contra elitei fotbalului italian cu un handicap de două goluri. Juventus câştigă aproape tot timpul când marchează prima. Aşa că voleul imposibil al lui Higuain, după o lovitură liberă executată viclean, a însemnat pentru mulţi sfârşitul jocului – deja din secunda 75. N-ai cum să te trezeşti moţâind în bârlogul lui Juve şi să mai scapi cu viaţă, nu-i așa? Mai ales dacă Higuain e în prag de hat-trick în minutul 9, după ce tocmai a transformat un  penalti împachetat şic şi făcut cadou de fundașul Ben Davies.

Jermain Jenas, fostul jucător al lui Tottenham şi acum comentator sportiv, încerca din răsputeri să rămână optimist (probabil aşa scrie în contract când joacă o echipă engleză). Aşa că a spus singurul lucru posibil în asemenea condiţii, probabil nevrând să pară vocea partidului, care zice că-i soare şi când ninge afară: „Poate că Juventus o să se retragă acum şi o să deschidă spaţiul necesar pentru ca Spurs să-şi aşeze jocul şi să câştige nişte încredere.‟

Jenas nici n-apucase să-şi termine profeţia când Mousa Dembele a trecut ca un tanc prin mijlocul gazdelor şi a început să le înghesuie apărarea. Aşa începe pericolul unui 2-0: cu indecizie. Spurs erau groggy, complet debusolaţi de startul furtunos al lui Juve şi mai puţin concentraţi decât un copil cu ADHD. Dar ceva s-a rupt în abordarea băieților lui Allegri. Aproape pe nesimţite, jumătate din echipă s-a hotărât să cedeze iniţiativa în schimbul contrelor la care, e drept, Juve e expertă. Dacă te gândești că echipa asta n-a primit niciun gol în 2018, poate că retragerea în apărare ar fi fost o idee bună. Numai că cealaltă jumătate de echipă a rămas euforică, îmbătată de atmosferă şi mirosul de sânge. Aşa s-a transformat una dintre cele mai bine așezate formaţii din Europa într-o ciorbă de strategii incompatibile.

Iar Spurs nu sunt oricine, după cum au demonstrat-o cu Real Madrid sau Dortmund. Cu politeţe englezească, Harry Kane şi-a avertizat de două ori adversara că are de gând să marcheze. A treia oară, Gigi Buffon n-a putut decât să-l admire pe atacant cum îl ocoleşte şi marchează a şaptea oară în sezonul ăsta european. Ce flashback trebuie să fi avut legendarul portar italian, care nu mai primise gol de la acel baraj blestemat cu Suedia.

Acolo s-a risipit nu doar startul fantastic al lui Juve, ci probabil şi o bună parte din pregătirea de dinaintea meciului. La final, Dembele şi Dier aveau mai multe pase reușite decât întreaga echipă italiană. E greu de crezut că asta era intenţia de la primul fluier.

Colectivul şi-a pierdut direcţia şi lui Higuain, care-a alergat fără direcție de la un adversar la altul, i s-a încălzit și sângele rece. În ultimele secunde ale reprizei, când Serge Aurier şi-a ales momentul perfect să le amintească tuturor de partea proastă a reputaţiei sale şi l-a faultat în careu pe sprinterul Douglas Costa, Higuain a avut șansa nesperată să-și trezească echipa. Dar indecizia l-a cucerit (chiar) și pe el: argentinianul s-a holbat până în ultima secundă la Lloris, așteptându-l să-și aleagă colțul, dar francezul a refuzat se se mişte. Blocat și el în propria așteptare, Higuain a șutat tare, sus și pe centru, chiar în transversala de deasupra lui Lloris.

De aici încolo, Allegri nu și-a mai putut trezi echipa. Partea a doua n-a mai fost la fel de ameţitoare, dar traficul s-a îndreptat într-o singură direcţie: poarta lui Buffon. Şi egalarea nu putea veni din partea unui om mai potrivit. Alături de Dembele, Christian Eriksen a pus meciul ăsta în lesă şi l-a plimbat pe unde a vrut. Dar lovitura liberă cu care a făcut 2-2 arată diversitatea talentelor sale, pentru cine nu le cunoştea deja.

Aşa că, da – 2-0 chiar poate fi cel mai periculos scor. Când nu ştii ce să faci cu ce ţi-a picat în poală. Când joci împotriva unui adversar care nu se mai  teme de nimeni, nici măcar de giganţii Europei. Dar mai ales, când pierzi ideea simplă care te-a adus la el.

Basel 0-4 Man City

„E Champions League, mereu e dificil.‟

Fotbalişii sunt niște diplomaţi desăvârşiţi, iar Ilkay Gündogan a învăţat bine lecţiile predate de departamentul PR, pentru că asta n-are cum să fie opinia sa sinceră. Nu după bătaia cruntă administrată lui Basel, pe care el a pornit-o şi tot el a sfârşit-o. Bernardo Silva şi Aguero s-au servit şi ei cu câte o reuşită, iar elveţienii se pot bucura doar că City s-a oprit în minutul 53.

Măcar antrenorul lui  Gündogan a fost ceva mai direct: „E un rezultat excelent. Suntem aproape în sferturile de finală. În Champions League, e mereu vorba de 180 de minute, dar e un rezultat excelent.‟

De „cvadruplă‟ nu se vorbeşte încă la Man City, deşi cu fiecare meci care trece, posibilul pare din ce în ce mai probabil.

 

Comentează articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Oameni și oameni (de fotbal). Unde a pierdut Ionuț Lupescu, unde ne lasă războiul pentru șefia FRF. Și care e misiunea Generației de Aur

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
19 aprilie 2018
Ciprian Rus

168 la 78! Considerat favorit de multă lume, Ionuț Lupescu a pierdut – și încă fără drept de apel – cursa pentru conducerea Federației Române de Fotbal. La capătul unui veritabil tur de forță prin țară, unde s-a întâlnit cu majoritatea covârșitoare a electorilor și cu mandatarii lor politici, și pe la televiziunile care l-au […]

Citeşte articolul
Viitor

„Rewind” la minutul 80. Antrenorul Adrian Boingiu privește „la rece” spre ultimul meci al generației U19. De acești tineri vom mai auzi

18 aprilie 2018
Ciprian Rus

A trecut o lună de zile de la dramaticul eșec al Naționalei de fotbal U19 în Turneul de Elită care ducea spre Campionatul European din Finlanda. Lacrimile puștilor după înfrângerea din prelungiri s-au uscat de atunci, dar regretele rămân, deși fiecare dintre ei a luat-o, între timp, de la capăt, la echipa sa de club. […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design