LEAD
Premier League

Liverpool nu vrea să lase tot spectacolul în seama lui City, lupta pentru locurile de Champions League continuă

Pentru o istorie a ultimelor două decenii trăite de Liverpool, titlul „Dacă şi cu parcă‟ se potriveşte tare bine. În campionat, obiectivul care-i obsedează pe fani mai mult ca orice, clubul de pe Anfield a găsit diferite strategii de a eşua. Capitolele scrise de Roy Hodgson sau Kenny Dalglish în cel de-al doilea mandat sunt destul de deprimante, cu mai puţine suişuri decât terenul din zona Merseyside.

Dar Rafael Benitez, Brendan Rodgers şi, mai nou, Jürgen Klopp sunt cazuri mult mai frustrante. Asta pentru că lasă mereu întrebări ipotetice în urmă, condiţional-optative care sunt mult mai greu de scos din sistem decât loturile mediocre şi sezoanele slabe. N-ai cum să te uiţi la minunăţia de atac pe care-l are Liverpool astăzi, să-i vezi pe jucători spulberând artistic pe Bournemouth cu 4-0, fără să-l auzi pe „dacă‟ cum bate la uşă.

„Când e ziua lor…“

Ăsta-i prefixul fiecărei propoziţii rostite de fostul jucător Andy Townsend pentru a descrie jocul ofensiv al echipei lui Klopp duminică seară. Pe de-o parte, e uşor să fii hipnotizat de colaborarea simbiotică dintre atacanţii lui Liverpool. Pe rând, Countinho, Salah şi Firmino au dansat printre jucătorii lui Bournemouth, prinşi în cu totul altă viteză.

Salah, în special, se desprinde de adversari de parcă ar porni la jogging alături de pensionarii din parc. Motivul pentru care egipteanul e cel mai bun marcator din Premier League e că nu pare să piardă vreodată controlul, indiferent de acceleraţie. Despre tehnica lui Coutinho, care ar putea dribla într-o cabină de telefon, n-are rost să mai vorbim. Cei doi au făcut sandviş golul lui Dejan Lovren şi scorul la pauză era 3-0.

Nu putea lipsi nici Firmino de pe tabelă, într-o repriză secundă ceva mai liniştită. Spre deosebire de precedentul episod la Bournemouth, anul trecut, când gazdele reveneau de la 1-3 şi luau toate punctele. Aici e hiba la care au tot făcut referire comentatorii de la NBC. De atunci, au mai fost destule alte prăbușiri din partea unei echipe care poate să scoată din acelaşi sac victorii strălucitoare sau greșeli lamentabile. Frumuseţea lui Liverpool e vulnerabilitatea, după cum o demonstrează diferenţa ca de la cer la pământ dintre acel 0-0 acum patru zile cu West Brom şi valsul de pe Dean Court. Bucuriile s-au ţinut lanţ: Adam Lallana revine şi el după o accidentare lungă, iar succesul ăsta a fost reuşit fără una dintre armele principale, Sadio Mane.

Dar până când fanii nu vor mai trebui să se întrebe ce Liverpool vor vedea la următorul meci, varianta Jekyll sau cea Hyde, povestea lor va fi bântuită mereu de „dacă şi cu parcă“.

Man City 4-1 Spurs – prea mult respect

S-ar putea să devină plictisitor exerciţiul ăsta. La un moment dat, o să rămânem fără cuvinte elogioase pentru a discuta ce fac, săptămână de săptămână, nişte jucători de fotbal. Există un număr limitat de laude pe care le poţi aduce unei echipe fără să devină obositor şi repetitiv. Dar cât timp Man City continuă să ridice apoteotic ştacheta (im)posibilului în campionatul englez, nu prea avem de ales decât să căutăm tot mai adânc în sacul de metafore şi epitete.

Aşa se şi cuvine, pentru că să-i dai patru goluri lui Swansea, cu tot respectul, e un lucru. Dar să repeţi schema patru zile mai târziu, cu unul dintre cei mai puternici adversari din Premier League, e cu totul altul. Să reduci maşinăria de pressing şi viteză a lui Pochettino la o biată vechitură stricată, iar pe fotbaliştii săi la spectatori confuzi care aleargă în gol, te poate pune în acord cu crainicii de la Eurosport: „Pe Etihad e altă ligă.“

Suntem în Anglia, deci presa mai are cel puţin două săptămâni pentru a trage de păr scandalul din vestiarele de pe Old Trafford. Aşa că e normal ca Pochettino să vorbească despre lapte vărsat şi muzică dată prea tare, deşi n-are nicio legătură cu echipa sa. În conferinţa de presă de dinaintea meciului cu City, argentinianul a insistat că principiul său e mereu respectul – pentru oponent, jucători, fani şi tot ce e sub soare.

E drept, ce să răspundă şi el la o întrebare a cărei relevanţă pentru echipa sa era undeva între zero şi nada. Dar, în urma unei bătăi teribile suferite pe Etihad, un 1-4 care trebuia să fie infinit mai rău, e imposibil să nu te legi de ideea respectului. Sau, mai precis, a respectului exagerat.

Aşa că Guardiola a fost generos la final: „Au calitate bună, dar am jucat foarte bine pentru a bate una dintre cele mai bune echipe din Premier League. În afara posesiei, suntem o echipă modestă. Prestaţia lui Kevin De Bruyne – nu-ţi poţi imagina cât de bine joacă cu mingea, dar fără minge, aleargă ca un jucător din ligile inferioare.“ E evident un compliment, într-o ţară în care efortul fizic e sfânt.

Pochettino n-a putut decât să fie sincer: „Când joci contra unei echipe cu multă calitate, dacă îți asumi riscuri, le dai posibilitatea de a-şi crea şanse. Am încercat să jucăm, dar au fost mai buni şi trebuie să-i felicităm. Până acum, sunt cea mai bună echipă din Anglia.“ Dar Spurs chiar n-a părut să-şi asume foarte multe riscuri, cel puţin nu într-un sens ofensiv.

Şi totuşi, când ai în faţă o formaţie care sparge din trei în trei zile alt record, poate că rezultatul n-ar fi fost diferit, indiferent de tactică. Eventual doar scorul, pentru că Tottenham ştie că poate mai mult de atât. Problema e că nimeni nu pare să poată suficient de multe pentru City sezonul ăsta.

https://twitter.com/bet365/status/942112790407413762

United şi Arsenal câştigă la limită

Victoria lui United de la West Brom, cu 2-1, n-a adus prea multă bucurie festivă. Lukaku a marcat pentru al doilea meci consecutiv şi a reacţionat la fel ca la mijlocul săptămânii: de parcă cineva i-a spus că nu se ţine Crăciunul anul ăsta. Nici antrenorul său n-a aprins tocmai artificii la margine, lucru despre care a şi vorbit la final.

„Poate că [Lukaku] s-a uitat spre bancă şi a văzut că managerul nu sărbătoreşte. Poate că iubeşte echipa care l-a ajutat la începutul carierei. O să sărbărtoresc dacă echipa mea marchează golul victoriei în ultimul minut. Dar trebuie să ai mai multă maturitate şi să-ți păstrezi picioarele pe pământ. Câteodată, când văd imagini cu mine acum 15 ani şi cum reacţionam, aproape că mi-e ruşine.“

Jose nu trebuie să se uite atât de departe în trecut, sunt exemple mult mai recente pentru exuberanţa de care încă e capabil.

Golul lui Mesut Özil contra lui Newcastle o ţine pe Arsenal aproape de locul patru. Dacă o punem la socoteală şi pe Burnley, pe care nimeni nu mai are voie s-o subestimeze, avem patru echipe care se luptă pentru ultima poziţie de Champions League. E şi asta o cursă.

 

Comentează articolul
Premier League

United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţi lanţ pentru Wenger şi Arsenal

16 ianuarie 2018
Danny Coposescu

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că l-a jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După […]

Citeşte articolul
Australian Open

Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

15 ianuarie 2018
Treizecizero.ro

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și […]

Citeşte articolul
La Liga

Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

15 ianuarie 2018
Danny Coposescu

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de […]

Citeşte articolul
Premier League

„Heavy metal Liverpool‟: Manchester City cade în sfârşit, într-un meci magic pe Anfield

14 ianuarie 2018
Danny Coposescu

Toată lumea ştie ce muzică-i place lui Jürgen Klopp. Neamţul apreciază simfoniile armonioase, dar preferă chitările zgomotoase. Întreaga sa postură, cuprinsă des de spasme şi contorsionări, s-ar potrivi perfect într-un „mosh pit‟. Parcă-l poţi vedea în mijlocul unei mulţimi învolburate, dând din cap şi izbindu-se în umeri, preferabil cu ochelarii lăsaţi undeva în siguranţă. Toată […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design