Liverpool scapă o nouă victorie din mâini, egalul cu Chelsea nu mulţumeşte pe nimeni. Mai rezistă Klopp?

Danny Coposescu 25 noiembrie 2017

Pe Anfield, în afară de poziţiile din teren, jucătorii mai au un rol de îndeplinit, aproape săptămână de săptămână. Parcă a devenit obligatoriu ca cineva să-şi aleagă câte un meci important în care să facă pe ţapul ispăşitor. După cum o spune şi un fan, „dacă nu e Lovren, e Moreno. Dacă nu e Moreno, e Mignolet.“

Portarul belgian e acum centrul atenţiei după un 1-1 cu Chelsea care îndepărtează ambele echipe de vreo speranţă – și așa prea îndrăzneață – la titlu. Mignolet nu arată deloc grozav în reluările golului marcat de Willian, o centrare înşelătoare care-l face să patineze disperat în timp ce mingea aterizează direct în vinclu.

Dar e greu de spus dacă asta e o gafă sau mai degrabă e ghinion. La fel stă treaba și cu Klopp, şi vina pe care mulţi i-o impută tot mai des, mai ales după o săptămână în care a mai risipit și avantajul de trei goluri cu Sevilla. Dar nu există dubii că Liverpool are o problemă serioasă în a păstra ceea ce dobândeşte după multă muncă.

Mai mult de o oră s-au chinuit gazdele să ajungă în fruntea unui joc pe care toţi analiştii englezi vor încerca să ni-l descrie ca „entertaining“, de parcă sunt obligaţi contractual să nu spună ceva negativ despre un derbi. Dar înainte de golul lui Salah din minutul 65, puţine lucruri, în afară de o tumbă a arbitrului Michael Oliver – au înviorat atmosfera adormită de pe stadion.

Ca de obicei, ne-am putut baza pe atacantul egiptean să injecteze nişte energie în desfăşurări. De departe cel mai activ om de pe teren, Salah a cules mingea înţepată de Oxlade-Chamberlain şi a finalizat fără emoţii. După care s-a abţinut de bucurie, din respect pentru victimele tragediei din Egipt și, probabil, dintr-o mică simpatie pentru fosta sa echipă, Chelsea, la care a jucat doar 19 meciuri.

De acolo, Liverpool a jucat împotriva unui adversar mai periculos decât Hazard sau Morata: tendinţa adânc înrădăcinată de a-şi pierde concentrarea şi, în consecinţă, avantajul. Nimeni n-o cunoaşte mai bine decât Klopp şi neamţul s-a plâns la final că oficialii nu l-au lăsat să facă o schimbare esenţială înainte de egalare. Argumentul e că înlocuirea ar fi transformat sistemul într-unul cu cinci fundaşi. Totul sună a „dacă şi cu parcă“, de vreme ce între cele două reuşite au trecut 20 de minute lungi în care puteau fi făcute toate modificările necesare.

Acolo e mărul discordiei pentru o bună parte din suporteri, care şi-aşa s-au frecat la ochi când au văzut o formulă de start fără Firmino sau Mane. Cel din urmă a intrat abia în minutul 89, deci n-a apucat nici să transpire. Asta i-a lăsat multă energie după ultimul fluier pentru a-şi arăta nervii – dacă faţă de Klopp sau de rezultat, nu e clar.

După o reacţie tipică la golul lui Willian, Conte a fost ceva mai sobru în interviu: „Trebuie să recunosc că sunt puţin dezamăgit. Am avut ghinion la golul lor, egalul e bun, dar poate meritam să câştigăm. Am văzut o reacţie bună din partea jucătorilor mei, în ciuda unei călătorii lungi și puţină odihnă.“

Klopp a părut pur şi simplu obosit şi uşor iritat: „Cred că am nevoie de nişte timp pentru a fi fericit. E puţin mai greu când Chelsea joacă cu opt fundaşi, mai mult sau mai puţin. La urma urmei, e un punct cu Chelsea. O să existe un moment în seara asta când o să gândesc că rezultatul e OK – doar nu acum.“

Poate nici duminică, când Liverpool ar putea să se trezească pe locul şase, în cazul în care Burnley şi Arsenal nu termină la egalitate.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.