The Magic of the Cup: cea mai veche competiţie de fotbal din lume începe anul cu dramă şi scântei

Danny Coposescu 6 ianuarie 2018

În Anglia, aproape toată lumea are o poveste legată de FA Cup, după cum o demonstrează şi The Guardian. De la preşedinţi de club la jucători, de la mascote la bodyguarzi ai trofeului, experienţele şi amintirile strânse în jurul unei competiţii cu aproape un secol şi jumătate de istorie fac parte din conştiinţa colectivă a unei întregi culturi.

Chiar şi într-o lume clădită pe calcule cost-beneficiu şi demistificată de pragmatismul rece al unui „homo economicus‟, înţelesul pe care-l investesc suporterii într-un „cup run‟ e firul roşu care asigură continuitatea în imaginaţia comună a fotbalului englez.

Dar dacă nu te simţi atras de bolboroselile astea filosofice, atunci ajunge faptul că, în runda a treia, toate echipele mari din Premier League îşi încep şi ele drumul spre Wembley. Şi atunci când se dă startul cu un derbi Merseyside focos, putem spune că FA Cup are de oferit ceva pentru toate gusturile.

Liverpool 2-1 Everton

Poate e pentru că suntem în ianuarie şi nimeni nu vrea să vorbească decât despre transferuri și zvonurile din jurul transferurilor. Sau poate întâlnirea destul de anostă din Premier League între cele două echipe e de vină. Cert e că tot preambulul meciului de aseară a fost dominat de discuţii despre transferuri, actuale şi viitoare.

S-a discutat despre Cenk Tosun şi şansele noului atacant al lui Everton de a fi aruncat direct în mijlocul bătăliei, la cinci minute de la sosire. Până la urmă, n-a fost timp decât de un anunţ oficial la pauză, care să-i mai înveselească pe suporterii care au trecut strada în „deplasare‟. Timingul a fost bun, căci Liverpool tocmai intrase la cabine cu un gol avantaj, dintr-un penalti care să-i arate lui Allardyce că întregul concept de karma chiar există. Tactica genunchilor ultra-sensibili a funcţionat la fel de bine pentru Lallana ca şi pentru Calvert-Lewin luna trecută, iar Milner a transformat. Între timp, oaspeţii nu puseseră nici măcar un şut pe poartă.

S-a vorbit şi mai mult despre absenţa lui Coutinho, care e deja cu un picior (nominal accidentat) în curtea Barcelonei. Şi, bineînţeles, despre noul juvaier din apărarea lui Klopp: mult-râvnitul Virgil Van Dijk, la prima apariţie în tricoul roşu.

Siguranţa autoritară a olandezului n-a oprit-o pe Liverpool să primească gol din singura încercare serioasă a lui Everton, când Sigurdsson a finalizat o contră fulgerătoare într-un moment în care schimbările lui Allardyce chiar injectaseră ceva mai multă ambiţie în atacurile destul de tocite ale echipei sale. Dar nu-i nimic, pentru Liverpool şi-a cumpărat un fundaş cu impact în ambele careuri. De două ori ameninţase deja Van Dijk până a venit minutul 84, când portarul Pickford şi-a stricat toată treaba bună la un corner: englezul a ieşit la plimbare şi cel mai scump apărător din lume a primit cadou debutul perfect: golul victoriei într-un derbi Merseyside.

La final, însă, s-a dezbătut cel mai mult un incident aparent neimportant dintre Holgate şi Firmino. Cel dintâi l-a acuzat pe brazilian de limbaj rasist după o fază încinsă în prima repriză şi cei doi antrenori, recunoscând gravitatea chestiunii, nu s-au atins de întrebările jurnaliştilor. Federaţia a deschis deja o investigaţie şi probabil scandalul abia acum începe. Totul la ani lumină de plictisul de pe Anfield din decembrie şi asta evident nu doar într-un sens bun.

Man Utd 2-0 Derby

Două lucruri sunt mult mai interesante decât meciul atriţional dintre echipele plasate pe locul secund în prima, respectiv a doua ligă. Primul e forma lui Jesse Lingard, care nu numai că nu se poate opri din marcat, ci mai lucrează şi la propria lui compilaţie pentru golul sezonului. El a sfărâmat în sfârşit rezistenţa lui Derby în minutul 84, cu un şut pe care Pogba îl încercase toată seară, cu rezultate neplăcute pentru spectatorii din spatele porţii excelentului Scott Carson. Lukaku a adăugat nişte luciu la final.

Al doilea e conflictul curios cu Antonio Conte pe care Mourinho insistă să-l hrănească. Ceea ce a început pe Stamford Bridge în 2016, după un 4-0 usturător la revenirea portughezului, a mai primit un episod aseară. Jose făcuse referiri criptice la „comportamentul de clown‟ al unor antrenori, şi Conte, simţindu-se pictat ca măscărici, răspunsese că poate Mourinho se referă la propriile apucături din tinereţe.

Înainte de victoria cu Derby, a venit şi contraatacul inevitabil: „Ca să încheiem povestea, da, cred că am făcut greşeli în trecut. Dar ce nu mi s-a întâmplat vreodată – şi nu o să mi se întâmple – e să fiu suspendat pentru aranjarea unor meciuri.‟

Apropoul priveşte evident pedeapsa pe care a primit-o Conte pentru că nu ar fi declarat intrigile corupte de la Siena, unde antrena în 2010. Italianul a fost absolvit până la urmă de orice vină, dar Mourinho ştie exact cum să lovească sub centură. Aşa am ajuns în situaţia în care un manager de top îl invită pe altul „la luptă‟, cum a făcut-o Conte ieri. Cine nu-şi doreşte acum un meci între Chelsea şi United în fazele următoare ale FA Cup?

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.