Marcelo evită dezastrul pentru Real Madrid, Jurado provoacă dezastrul lui Espanyol cu Barça. Numărătoarea inversă continuă

Danny Coposescu 30 aprilie 2017

„Încă o dată cu sufletul“ – aşa titrează ziarul Marca evadarea Realului de sâmbătă seară, împotriva Valenciei. Un titlu facil, dar cât se poate de adevărat. De-a lungul sezonului, Real Madrid a avut câteva „suflete” care să o poarte peste linia de finiş. Cel mai cunoscut şi apreciat erou rămâne, bineînţeles, căpitanul Sergio Ramos – unul dintre candidaţii principali la titlul de jucătorul anului pentru echipa sa.

Dar, împreună cu mult-repetata valoare superioară a lotului de care dispune Zidane, „sufletul“ victoriei are mai multe surse pe Santiago Bernabeu. Dacă nu e Ramos, atunci e Ronaldo; dacă nu e Ronaldo, atunci e Casemiro. Sau Isco. Şi dacă nu e niciunul dintre ei, atunci e Marcelo. Un şut cu piciorul mai slab, cel drept, s-a strecurat undeva între degetele lui Diego Alves şi bară, în minutul 86, şi a adus trei puncte vitale pentru Real. A câta oară avem parte de situaţia asta, în care doar numele e o variabilă, dar datele sunt aceleaşi?

Până să vină izbăvirea prin fundaşul stânga brazilian, lucrurile nu arătau prea bine pentru echipa care a condus clasamentul atâta amar de vreme. E drept că Ronaldo deschisese deja scorul din centrarea ideală a lui Carvajal,  stabilind astfel încă un record – 367 de goluri marcate în campionat (Anglia plus Spania), mai mult decât a reuşit cineva în primele cinci ligi din Europa.

Dar Valencia ameninţase din primul minut, când a lovit bara, şi nu s-a dat bătută la 1-0. Şansele s-au împărţit în mod egal, până nu mult după pauză. Modric a căzut în careu după echivalentul unei adieri de vânt şi arbitrul a dictat penalti, spre consternarea jucătorilor în negru şi portocaliu. Nu-i bai, însă, când îl ai pe Diego Alves în poartă. Statisticile brazilianului când vine vorba de lovituri de pedeapsă sunt aproape paranormale: cinci din nouă salvase deja sezonul ăsta. Iar Alves l-a blocat și pe Ronaldo și a rămas la peste 50%.

Din acel punct, Valencia chiar că s-a simţit îmbărbătată şi totul putea lua o întorsătură neplăcută pentru Real. Culmea, cu cel mai puternic 11 pe teren (minus Gareth Bale, înlocuit însă de James Rodriguez, ceea ce nu-i tocmai rău), echipa lui Zidane a arătat mult mai neinspirată şi mai lentă decât în victoria zdrobitoare de la Deportivo La Coruña. De asemenea, echipa pare mult mai relaxată când e departe de presiunea aplicată pe Bernabeu.

Dar aici, pe Bernabeu, jucătorii şi-au arătat constant sufletul. „Otra vez con el alma“ – încă o dată, când egalul sau înfângerea bate la uşă, răspunde unul dintre eroii madrileni. Cu Valencia, a fost ceasul lui Marcelo, unul dintre cei mai consistenţi oameni din lot, şi Real Madrid mai trece un examen greu. Mai sunt patru, semifinala gigantică cu Atletico în Champions League.

Pentru Barça, mai sunt trei, şi nici absolvirea lor cu notă maximă nu garantează al treilea titlu consecutiv. Echipa condusă de Luis Enrique trebuie să-şi facă treaba şi să spere la paşii greşiţi ai Realului.

Așa că nimeni nu se va plânge de victoria chinuită de la vecinii Espanyol. Scorul spune 3-0, dar povestea meciului e mai complicată. Sau poate e totuşi simplă – bietul Jose Manuel Jurado de la Espanyol a contribuit într-o proporţie mare la victoria oaspeţilor. Să luăm coşmarul personal al spaniolului pe bucăţi.

Partea 1: Jurado scapă complet singur cu Ter Stegen. Are mai mult timp şi spaţiu decât Neil Armstrong pe lună. Ceea ce îi provoacă, aparent, un atac de panică, altfel nu poate fi explicat şutul complet ratat care a iertat-o pe Barça în minutul 5.

Partea 2: Suntem în minutul 50, oaspeţii n-au reuşit până acum mare lucru. Suarez şi Neymar s-au agitat, Messi a fost aproape absent şi scorul de 0-0 nu pare în pericol. Până când Jurado îl lansează, cu o pasă de 60 de metri, pe…Luis Suarez. Un exterior de toată frumuseţea îl serveşte perfect pe uruguayan, care nici nu trebuie să se oprească din alergare pentru a prelua şi a finaliza.

Aproape vizibil, jucătorii lui Enrique au răsuflat uşuraţi şi s-au înseninat, în timp ce fotbaliștii lui Quique Sanchez Flores au pus capul în pământ. Şi nimic nu-i convine mai mult lui Messi decât un adversar demoralizat. Ca la comandă, argentinianul a explodat în acţiune, a depăşit trei oameni în viteză şi l-a servit perfect pe Rakitik.

Croatul a făcut 2-0, iar cele trei puncte, ca şi speranţele catalane, au rămas intacte. A mai fost timp pentru un jucător de la Espanyol să rivalizeze cu Jurado pentru năpăstuitul meciului. Aaron Martin a luftat la opt metri în faţa propriei porţi şi i-a făcut cadou lui Suarez cea mai uşoară dublă din cariera sa. Exact ce recomandase doctorul, de vreme ce atacantul adunase deja cinci meciuri fără gol marcat.

Pentru Barcelona, au mai rămas Villareal, Las Palmas (în deplasare) şi Eibar acasă, în ultima etapă. Pe hârtie, doar „Submarinul Galben“ ar trebui să le pună probleme catalanilor. Dar în ediţia asta complet imprevizibilă de La Liga, sunt foarte puţine certitudini pe care mai putem conta.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.