Mes que un partit: Barça câştigă cu Las Palmas pe un Camp Nou gol. Catalonia joacă un meci mult mai important

Danny Coposescu 1 octombrie 2017

Arriba, arriba!

Cuvintele se aud cristalin la fiecare corner bătut. La fel şi bubuiala ghetelor care lovesc mingea cu putere și orice intrare vine cu propria coloană sonoră. La prima vioară, genunchii ciocnindu-se, la voce, jucătorii strigându-şi durerea sau indignarea.

Ecoul parcă nu se mai opreşte şi, dacă îşi închizi ochii şi doar asculţi, probabil aşa ar suna un meci de fotbal jucat într-un canion. La fel de adânc e şi golul din stomac pe care ţi-l provoacă priveliştea giganticului Camp Nou gol-goluţ în timp ce 22 de furnici aleargă pe gazon. E ceva de-a dreptul indecent la asta, ca şi cum templul ăsta n-ar trebui văzut într-o stare aşa de despuiată.

Când Busquets a marcat în minutul 49 dintr-un corner la care exlamaţiile de „arriba“ n-au mai ajutat-o cu nimic pe Las Palmas, catalanul a încercat să se bucure de reuşită, dar privirea lui părea pierdută – ce să vadă în tribunele de plastic?

Când Messi a marcat un gol frumos, al 13-lea al sezonului deja, și a fost înconjurat imediat de colegi, imaginea a părut să fie de natură moartă: totul îngheţat într-o stare neanimată, de la zâmbetele fotbaliştilor, la scaunele neocupate acuzator în fundal.

Oricâte vrăji a făcut Messi, care a reușit rapid și dubla, ochii au fost atraşi mereu de altceva. Era 3-0, dar cui să-i pese de asta? Tabela a avut un singur mesaj de transmis: „Democrácia“.

Între ciocan şi nicovală

La Barcelona, ceasurile au fost date înapoi azi. Cu vreo jumătate de secol, dacă e să te iei după imaginile de groază din faţa secţiilor de votare. În ciuda ameninţărilor şi arestărilor din ultimele două săptămâni, guvernul catalan şi o bună majoritate a populaţiei din regiune a sfidat guvernul spaniol şi s-a îndreptat spre şcoli şi centre comunitare pentru un referendum declarat ilegal.

Ca şi cel de acum patru ani, de altfel. Doar că de data asta, regimul de la Madrid a ales să nu mai stea cu mâinile în sân şi să-l ignore. Garda naţională a împânzit străzile Barcelonei așa cum nu s-a mai văzut de pe vremurile întunecate ale lui Franco.

În timp ce jandarmii spanioli îşi încingeau bastoanele pe spinările populaţiei catalane, Barça avea de pregătit întâlnirea cu Las Palmas. Doar că până şi preşedintele Bartomeu, un om pe care mulţi „socios“ îl consideră rupt de realitate, şi-a dat seama că un meci de fotbal e ultimul lucru care ar trebui să aibă loc în condiţiile astea. Sportul şi politica nu-s niciodată prea departe, dar să joci o partidă în mijlocul unei revoluţii e prea de tot.

Aşa că propunerea cât se poate de rezonabilă a unei amânări a ajuns pe masa preşedintelui ligii, Javier Tebas. Care s-a făcut că nu vede și nu aude nimic din ce se întâmpla în oraş şi a trântit propriul baston: „Ori jucaţi, ori sunteţi penalizaţi cu şase puncte.“

În condiţiile astea, Tebas s-ar putea să aibă probleme şi mai mari în a convinge pe cineva că poate fi echidistant în ciuda iubirii declarate pe care i-o poartă lui Real Madrid. Într-o decizie absolut halucinantă, preşedintelui i s-a părut o idee bună, pe de altă parte, să-i permită lui Las Palmas nişte schimbări de ultimă oră la echipamentul de joc: un steag al Spaniei brodat ostentativ pe piept. Subtil, nu-i aşa?

Lui Bartomeu nu i-a rămas decât să anunţe, într-un comunicat oficial, că echipa trebuie să joace în timp ce oraşul arde:

„FC Barcelona condamnă evenimentele care au avut loc în multe părţi ale Cataloniei astăzi, cu scopul de a-i împiedica pe cetăţeni să-şi exercite dreptul democratic la liberă exprimare. Dată fiind natura excepţională a evenimentelor, conducerea a decis că meciul primei echipe a lui FC Barcelona contra lui Las Palmas se va juca cu porţile închise, în urma refuzului Ligii Profesioniste de Fotbal de a amâna jocul.“

Problema e că declaraţia asta de principii a venit cu doar 25 de minute înainte de primul fluier, ceea ce nu dă tocmai bine. Nu când jucătorii stau în vestiare de aproape o oră, fără idee dacă au de jucat sau nu. Nici când în faţa stadionului s-au strâns mii de oameni care habar nu au dacă-şi pot folosi biletele sau nu.

Cum-necum, Bartomeu a reuşit să supere pe toată lumea. Liga nu va privi cu ochi buni nici decizia asta de compromis a clubului şi n-ar fi tocmai şocant dacă Tebas se va decide să-şi pună chiar toată regiunea în cap cu vreo sancţiune.

Suporterii Barcelonei, mulţi dintre care şi-au petrecut ultimele 24 de ore brutalizaţi pentru încercarea de a proteja secţiile de votare, se simt profund trădaţi de echipă şi conducere. Sentimentul e că Barça a dat dovadă de laşitate când s-a lăsat intimidată de ligă, în timp ce tot oraşul a stat cu fruntea sus chiar şi sub ameninţarea gloanţelor de cauciuc. Chiar şi o parte dintre jucători şi-au atras apostrofări: „mercenari“ care nu înţeleg despre ce e vorba.

Sergi Roberto şi mai ales Gerard Pique sunt excepţii. Pique nu s-a sfiit niciodată să-şi declare apartenenţele politice, nici să critice Madridul. Ce a făcut astăzi, însă, e la alt nivel. Dis de dimineaţă, fundaşul şi-a depus votul şi a ridicat un pumn de solidaritate: „Împreună, suntem de neoprit în apărarea democraţiei.“

Nu doar gestul ăsta, ci şi lacrimile din ochii săi la conferinţa de presă după meci au convins publicul că Pique e de acolo. „Sunt catalan şi astăzi mă mai simt catalan ca oricând.“ Oferta de a se retrage din naţionala Spaniei dacă opiniile sale deranjează pe cineva îi va provoca coşmaruri selecţionerului Lopetegui.

Nici Valverde nu a jucat cartea diplomatului şi a rămas sincer: „Din păcate, am crescut într-un loc unde lucruri ca astea au mai fost văzute. Nu trăim într-o bulă.“

Ecoul de la Madrid

Ca un făcut, ghici cu cine a jucat Realul duminică seară? Cu Espanyol, desigur, celălalt antonim ideologic al Barçei. Rezultatul a fost la fel de previzibil ca cel de pe teren, 2-0 datorită dublei lui Isco.

N-a trecut nici măcar un sfert de oră până ca întreg stadionul să se îngălbenească de steaguri spaniole şi un strigăt gutural de „Viva España!“ a răsunat din toate colţurile de pe Bernabeu.

Nici jucătorii din meciul ăsta nu trăiesc într-o bulă şi au fost vizibil cu gândul altundeva. Jocul a trecut ca o transă întreruptă de cele două momente de luciditate ale lui Isco, care i-a adus campioanei prima victorie pe teren propriu în sezonul ăsta de La Liga.

Într-un fel, pauza competiţională vine ca un clopoţel salvator pentru fotbalul din Spania. Dacă venea cu o săptămână mai devreme, era probabil şi mai bine. Weekend-ul ăsta, lupta pentru titlu a pălit în faţa celei pentru democraţia Cataloniei.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.