„Not so special anymore.“ Conte și Kante sunt naşii lui Mourinho, care pierde iar pe Stamford Bridge. Londra domină careul de aşi din FA Cup

Danny Coposescu 14 martie 2017

De când s-a format, în 1992, Premier League are în istorie câteva exemple ale eroului local care se întoarce în rolul de rival pe păşunile unde a sădit glorie. Instanţele sunt de mai multe feluri. De pildă, fanii lui Liverpool nu s-au simţit trădaţi când Kenny Dalglish, votat cel mai bun jucător care a îmbrăcat vreodată tricoul roşu, antrenor timp de cinci ani pe Anfield, a preluat-o pe Blackburn Rovers şi a luat titlul cu ea în 1995. Nu acelaşi lucru se poate spune despre trecerea lui George Graham la Tottenham, după ce îşi făcuse numele la Arsenal atâta vreme, sau felul cum Harry Redknapp a trecut prin paturile rivalelor Portsmouth şi Southampton ca într-o telenovelă implauzibilă. Epopeea scurtă a lui Rafa Benitez la Chelsea aproape că a cauzat revolte în tribunele de pe Stamford Bridge.

Iniţial, cazul lui Jose Mourinho la Man Utd a făcut parte din prima categorie. În ciuda proximităţii competitive dintre Chelsea şi United, acolo nu a existat niciodată sânge rău. Mai mult, portughezul e de departe cel mai de succes antrenor din istoria londonezilor, aşa că nu a fost nicio surpriză să vezi rezerva de bunăvoinţă de care s-a bucurat Mourinho la prima revenire în fostul regat, toamna trecută. Cu atât mai mult cu cât gazdele au zdrobit cu 4-0 echipa vechiului idol. E uşor să fii mărinimos când câştigi.

Chelsea 1-0 Man Utd, FA Cup

Şi totuşi, dată fiind natura lui Mourinho, parcă situaţia asta nu avea cum să fie sustenabilă. Cam o jumătate de oră din sfertul de finală dintre Chelsea şi Man Utd a mai rezistat iubirea dintre mase şi conducătorul de odinioară. Cam cât i-a luat publicului să realizeze că Mourinho şi-a trimis jucătorii să-l oprească pe Eden Hazard prin orice mijloace, şi lui Mourinho să reclame extrem de energic căderile belgianului drept simulări.

Toată acţiunea importantă din meci s-a concentrat în acele câteva minute. Phil Jones l-a luat pe făraş pe Hazard; arbitrul Michael Oliver i-a avertizat pe jucătorii lui United că faultarea repetată a unui adversar va duce la un galben pentru următorul vinovat; Mourinho s-a trezit cu Antonio Conte la câteva lungimi de propria faţă, cu o falcă-n cer şi alta-n pământ. În timp ce oficialul de pe margine îi despărţea pe cei doi, publicul s-a asmuţit asupra fostului „The Special One“, care a devenit brusc „Judas“. Până să apuce să ridice trei degete spre tribune, numărul de titluri câştigate pe acele meleaguri, echipa sa rămăsese deja în 10. Ander Herrera, care avea deja un galben, a ignorat avertismentele arbitrului şi l-a mai doborât o dată pe Hazard. Cam aşa s-a jucat meciul şi cam aici s-a risipit relaţia bună dintre Mourinho şi cei care l-au adorat, cu tot cu crize, timp de mai mult de un deceniu.

A doua repriză a fost un exerciţiu de atac contra apărare. Unul în care cel mai scump jucător din lume a luat cea mai mică notă de pe teren. Lăsat fără energia şi protecţia partenerului spaniol de la mijloc, Paul Pogba a alergat fără direcţie, dominat de un om cu 22 de centimetri mai scund, dar care pare tot mai mult să fie un gigant în Anglia.

Și N’golo Kante s-a obișnuit să păstreze tot ce are mai bun pentru întâlnirile cu United. În prima întâlnire, francezul a făcut slalom prin careul advers şi a pus cireaşa pe tortul acelui 4-0. De data asta, el a adus tortul întreg. Din faţa lui Pogba, Kante a trimis perfect în colţul porţii lui De Gea şi a marcat al doilea său gol din sezonul ăsta. 1-0 a rămas până la final, şi doar o cursă izolată a lui Marcus Rashford i-a provocat emoţii lui Chelsea, care a avut 72% posesie.

Lui Mourinho i-a rămas doar să le amintească fanilor că, până când cineva îi depăşeşte cele trei campionate câştigate pe Stamford Bridge, „Iuda rămâne numărul unu.“ Cei care i-au cântat tot meciul numele lui Antonio Conte nu vor fi de acord.

Cu atât mai mult dacă italianul reuşeşte să aducă şi FA Cup, pe lângă titlul Premier League, care pare deja asigurat. Pentru a reuşi ce doar compatriotul Carlo Ancelotti a izbutit la Chelsea, Conte va trebui să treacă de Tottenham în semifinale. Echipa lui Pochettino a măturat podeaua cu Milwall, 6-0, într-un meci în care hat-trick-ul sud-coreeanului Son a îndulcit accidentarea îngrijorătoare a lui Harry Kane.

Cealaltă semifinală le pune faţă în faţă pe Man City şi Arsenal. Jucătorii lui Guardiola au trecut confortabil de Middlesbrough, prin golurile lui David Silva şi Aguero. Arsenal şi-a mai revenit din mahmureala teribilă din ultimele săptămâni cu un 5-0 contra semi-profesioniştilor de la Lincoln City, a căror aventură fantastică s-a încheiat pe Emirates.

Premier League

Rămasă singura echipă din top 6 cu meci în campionat, Liverpool a profitat de programările adversarilor din cupă pentru a trece din nou pe ultimul loc de Champions League. Dar nu fără emoţii. Burnley s-a dovedit a fi un adversar foarte neplăcut pentru Klopp sezonul ăsta. După capitularea cu 0-2 de pe Turf Moor în tur, golul lui Ashley Barnes din minutul 7 anunţa încă un dezastru.

Cum-necum, şi la o lume depărtare de potenţialul echipei, gazdele au revenit cu ajutorul lui Wijnaldum şi Emre Can, care marchează rar, dar decisiv. Prezent pe teren pentru interviu la final, Klopp s-a bucurat de „prima victorie urâtă de când sunt aici.“ E drept că tipul ăsta de confruntare i-a pus cele mai multe beţe în roate neamţului de când e pe Anfield. Deocamdată, victoria chinuită o ţine pe Liverpool pe patru, însă cu două meciuri în plus faţă de Arsenal și United.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.