LEAD
Rusia 2018

O Cupă Mondială fără Messi? Speranţele Argentinei atârnă de un fir. Alte echipe mari tremură și ele pentru calificarea în Rusia

Când vorbim de Cupa Mondială, n-avem cum să nu ne gândim la echipele care se confundă cu cea mai importantă competiţie a fotbalului. Oricât de mult ar fi confiscat Brazilia imaginaţia când vine vorba de faimosul trofeu aurit, lucrurile sunt mult mai echilibrate aici decât în fotbalul de club.

Legătura dintre naţiuni întregi şi cei 11 reprezentanţi de pe teren dă naştere unor mituri şi legende care pătrund în conştiinţa colectivă într-un fel aparte. Nu trebuie să ai o finală câştigată pentru ca ţara ta să croiască un amplu fir epic în jurul Mondialului, cum ştim şi noi prea bine. Totuşi, asta nu înseamnă că nu există câteva naţionale care transced graniţele lor teritoriale şi intră într-un panteon global, fie prin ce au făcut pe teren, fie prin felul în care au găzduit circul ăsta minunat. Așa că nu-i nevoie de prea multe explicaţii când spui Olanda ’74, Italia ’82 sau Argentina ’86.

Poate de- asta e și atât de ciudat să-ţi imaginezi că toate trei s-ar putea să urmărească din faţa televizorului competiţia în care au făcut istorie.

Presiune (atmosferică) mare pentru Argentina

Când Bolivia a bătut Argentina lui Messi cu 2-0, în luna martie, s-a dat din umeri şi s-au luat măsuri. Lui Edgardo Bauzo i s-a spus să-şi facă bagajele, dar oricum nu era popular şi toată lumea visa la Jorge Sampaoli. În plus, Argentina are un palmares oribil în La Paz, cu altitudinea sa olimpică care face urcatul pe scări un chin, ce să mai vorbim de 90 de minute furibunde.

Când Uruguay a scos un 0-0, la începutul lui septembrie, când cursa intrase în linie dreaptă, s-a cam înghiţit în sec, dar s-au aratătat cu degetul cele două amicale cu care şi-a început Sampaoli mandatul – 1-0 cu Brazilia, 6-0 cu Singapore. În plus, Uruguay nu-i tocmai un copil la locul de joacă, deci egalul n-avea cum să fie un dezastru.

Dar când Venezuela a venit pe El Monumental şi a plecat cu un punct, palmele au început să transpire serios şi gluma s-a îngroşat. Că Argentina a evitat înfrângerea doar printr-un autogol nefericit al adversarilor n-a trecut neobservat. Nici faptul că echipa era doar pe locul cinci în calificări, o poziţie care duce doar către acel play-off simplu cu Noua Zeelandă, cel mai probabil.

Acum, când Peru a scăpat şi ea ca prin miracol cu un egal fără goluri, La Bombonera a intrat în transă. Dar n-au fost huiduieli, nici urlete sau violenţă, cum se întâmplă destul de des în Argentina când favoriţii dezamăgesc.

A fost doar amorţeala gândului că dubla campioană mondială e acum pe locul şase şi trebuie să câştige în Ecuador marţi noapte pentru a ajunge în Rusia. Atât de pasionali de obicei, argentinienii au înghețat la gândul că povestea lui Messi, reîncarnarea lui Maradona care trebuia să aducă din nou gloria şi trofeul la Buenos Aires, se va încheia în aerul rarefiat din Quito, unde Argentina n-a mai câştigat din 2001. Speranțele investite în această nouă generaţie de aur care să preia batonul de la echipa lui Maradona, Burruchaga sau Valdano au dispărut în umbra groazei că Argentina ar putea rata primul turneu final din 1970 încoace.

Adversara care a lăsat-o acasă atunci? Peru.

Banele Italia

Nu, nu e vorba de stereotipuri vechi despre catenaccio şi defensive impenetrabile. Maladia naţionalei italiene n-are nimic de-a face cu ideologiile fotbalistice. Cel puţin nu voit. Egalul cu Macedonia de vineri seară, un 1-1 insipid în care a fost nevoie de Chielini pentru a marca, are de-a face mai degrabă cu o inabilitate curioasă de a utiliza cum trebuie nişte resurse suficient de bune pentru a bate acasă penultima echipă din grupă.

După înfrângerea dezastruoasă din Spania de luna trecută, 0-3, pasul ăsta greşit confirmă faptul că Italia va trebui probabil să treacă prin focul unui play-off pentru a ajunge la Mondial. Întrebările din jurul lui Giampiero Ventura se adună cu fiecare selecţie ciudată. Decizia de a trimite şapte jucători defensivi pe teren pentru o întâlnire cu Macedonia face parte din categoria asta.

„Avem nevoie de o schimbare psihologică,“ spune Gigi Buffon. „Eşecul din Spania ne-a afectat încrederea foarte mult. Dacă ne lăsăm atraşi într-un vârtej de negativitate, o să ne descurcăm şi mai greu.“

Cuvintele atacantului macedon, Goran Pandev, probabil n-o să ajute la ieşirea din vârtej: „S-a văzut că nu au pentru ce să joace.“ Italia e aproape sigură de play-off, dar acesta nu vine cu garanții.

Croaţia îngheaţă şi ea

Că o posibilă absență a Croaţiei de la Campionatul Mondial ar fi surprinzătoare stă mărturie calităţii constante de care a dat dovadă naţionala din Balcani. În afară de ediţia sud-africană, croaţii n-au ratat niciun turneu final de când au devenit membri ai FIFA în 1993 (prea târziu pentru a putea merge la SUA ’94).

Doar că egalul cu Finlanda de vineri îi lasă pe locul doi, în urma Islandei şi la mare luptă cu Ucraina. Ca şi în cazul Italiei, poziţia asta nu garantează nici măcar barajul, de vreme ce Croaţia are doar 17 puncte. Luni seară, deci, se joacă deja un soi de play-off: la Kiev, contra ucrainienilor.

Ce urmează

Sâmbătă seara, Olanda va încerca să mai repare în Belarus stricăciunile unei campanii groaznice (la fel ca precedenta): cu trei puncte în spatele Suediei și cu patru în spatele Franței, olandezii sunt mai pregătiți de o vacanță lungă decât de eventualul baraj pentru Rusia. Totuși. Dacă Olanda trece cu bine de Belarus și apoi bate Suedia în ultimul joc al grupei, atunci Robben și ai săi vor juca în play-off.

Tot acolo se îndreaptă și campioana Europei, Portugalia, care stă la trei puncte în spatele unei Elveții care a câștigat primul meci direct cu 2-0. Returul se joacă pe 10 octombrie, în Portugalia.

Turcia lui Mircea Lucescu a pierdut vineri 0-3 acasă, cu Islanda, și a ratat și ea prezența în Rusia. Grupa e condusă (și va fi probabil câștigată) de o echipă a Islandei care s-a prezentat superb și la Europeanul francez. În urma nordicilor, Croația și Ucraina se bat pentru baraj.

Franța caută să se ferească de alte complicații după acel 0-0 de acasă cu Luxemburg, dar nici deplasarea din Bulgaria de sâmbătă, nici ultimul meci cu Belarus nu mai par ușoare.

Comentează articolul
CM de Handbal 2017

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul.” În loc de concluzii, câteva idei despre echipa României și drumul ei la Mondial

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andrei Năstase

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina Campionatul Mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu ajungi pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Naționala de handbal a pierdut meciul, nu și suporterii

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Cu o oră înainte de meciul din optimi cu Cehia, un steag tricolor aștepta singuratic pe un scaun din imensa sală din Leipzig. Lângă el, în picioare, stătea Mihaela, o suporteră din Brașov aflată la primul ei turneu final alături de echipa națională. Prietenii și colegele i-au făcut cadou deplasarea, pentru că știu cât iubește […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Cristina Neagu: „Sunt tristă, frustrată, dezamăgită. Ne-a fost frică să visăm la mai mult”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Una din jucătoarele cele mai afectate de înfrângerea României cu Cehia din optimile Campionatului Mondial din Germania a fost Cristina Neagu. Căpitanul României, care înscrisese 13 goluri, a izbucnit în lacrimi imediat după fluierul de final, a îmbrățișat câțiva suporteri, de la care a primit un buchet de flori, apoi a fost printre primele care […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Ambros Martin: „O înfrângere ca asta îți lasă urme în suflet și în minte. Am avut în față o mare oportunitate, trebuia să profităm”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

După înfrângerea cu Cehia din optimile Campionatului Mondial, selecționerul Martin Ambros a așteptat șase minute începerea conferinței de presă. Șase minute în care a stat tăcut în fața jurnaliștilor, așteptând să vină antrenorul învingător, Jan Basny. A vorbit apoi despre greșelile pe care le-a făcut și el, și echipa, despre cât de mult și-au dorit fetele […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design