O portiţă deschisă? Chelsea pierde acasă şi lasă cursa pentru titlu să mai respire. Arsenal şi Man City se întrec în greşeli defensive, Liverpool face dubla cu Everton

Danny Coposescu 3 aprilie 2017

Putea să fie contra lui Arsenal, în februarie, când echipa lui Wenger nu intrase încă în spirala descendentă a colapsului tradiţional. Putea să fie la Liverpool, unde Klopp şi ai săi ameninţau cu “hei-rup” şi „gegenpressing”. Putea chiar să fie pe “King Power”, în ianuarie, mai ales că acum ştim că în Leicester mai pulsează sânge.

Dar, până la urmă, înfrângerea pentru Conte şi Chelsea a venit tocmai pe Stamford Bridge, împotriva unei echipe ameninţate de retrogradare. Crystal Palace, care nu a crescut cine-ştie-cât de la venirea lui Sam Allardyce, a venit acasă la lider şi a executat un „hit and run“ perfect, un 2-1 care reprezintă o scânteie mică, dar reală în lupta pentru titlul Premier League.

La senzaţia de uluială contribuie şi începutul perfect al lui Chelsea. Hazard, cum ne-a obişnuit tot sezonul, a terorizat fundaşii adverşi, faţă de care pare că are mereu o viteză în plus, şi i-a pus mingea pe tavă lui Fabregas. Minutul 5 şi deja 1-0, deci în scenariu se anunţa un singur sfârşit posibil.

Șase minute mai târziu, totul fusese dat peste cap, şi fanii lui Palace aprindeau torţele în tribune. Întâi Wilfred Zaha s-a strecurat între apărătorii adverşi şi a şutat perfect în colţ. Apoi, cu întreaga organizare tulburată de egalarea rapidă, Chelsea l-a uitat pe Christian Benteke, care a luat-o la galop spre poarta lui Courtois. Un ricoşeu din tibia lui Kante s-a transformat în pasa perfectă pentru Zaha, care şi-a servit apoi colegul de atac. Singur cu portarul, Benteke nu avea cum să rateze.

2-1, dar cu aproape 80 de minute rămase de jucat. Cine nu ar fi pariat, chiar şi aşa, că Chelsea va reveni. Însă, cu fiecare şut – alături, apărat de Hennessey sau blocat de Mamadou Sakho -, cota a mai crescut cu puţin. Cum-necum, după 24 de şuturi pe poartă, băieţii lui Conte nu au reuşit să mai adauge nimic pe tabelă. Spre sfârşit, pe la mijlocul celor 10 minute de prelungiri adăugate pentru accidentări, echipa pusese deja corturi şi un foc de tabără la marginea careului opus. Degeaba.

Pentru Wilf Zaha, bucuria a fost atât de mare încât „nu am cuvinte să descriu ce simt, omule“. Atacantul vine după o săptămână în care decizia lui de a juca pentru Coasta de Fildeş, ţara sa de origine, le-a permis mai multor experţi din fotbal să scoată de la naftalină cartea de „Aroganţă şi ignoranţă, ediţia Brexit“™. Acuzat din toate colţurile, inclusiv de către selecţionerul Gareth Southgate, că nu are ambiţie şi integritate, prestaţia lui Zaha s-a dovedit a fi replica perfectă.

Uşor deprimat la final, Conte a spus doar că „aşa e fotbalul, trebuie să mergem mai departe“. Problema e că mai departe înseamnă chiar Man City, miercuri seară. Deşi, dacă e să ne luăm după meciul de ieri cu Arsenal, s-ar putea să nu fie o problemă aşa de mare serioasă pentru Conte.

După cum observă şi „The Guardian“, Wenger şi Guardiola parcă au purtat un concurs privat de „Cui îi pasă mai puţin de apărare?“. City cu şase jucători ofensivi pe teren, Arsenal cu Coquelin şi Xhaka, care au ajuns mai degrabă niște topoare decât închizători în ultima vreme.

Dar tocmai haosul ăsta a făcut din meci un adevărat spectacol. Mingea şi-a petrecut mai mult timp în zone periculoase decât la mijloc şi singura supriză e că scorul final a fost doar 2-2.  Leroy Sane a scăpat singur încă din minutul 5 şi şi-a continuat forma excelentă cu încă un gol.

Până ca Walcott să egaleze spre finalul reprizei, City o ameninţa cu o ciomăgeală pe Arsenal. Degeaba, însă, când apărarea e atât de descoperită şi gazdele au totuşi jucători de calitatea lui Sanchez, Walcott şi Özil. Realitatea e că acelaşi lucru se aplică şi în cazul lui Arsenal. Două minute după reuşita lui Walcott, Aguero a putut să finalizeze singur-singurel de la marginea careului mic. Pe bancă, Wenger a trântit o sticlă de apă, evident dezgustat.

A doua repriză a fost ceva mai potolită, nu în ultimul rând pentru că Xahka şi Coquelin au băgat spaima în adversari. Fundaşul neamţ Mustafi a marcat dintr-un corner la care a părut singurul dispus să sară şi rezultatul a rămas 2-2. Ceea ce nu convine grozav de mult niciuneia din echipe. City a pierdut o şansă de a se apropia mai mult de Chelsea, Arsenal rămâne pe 6, la şapte puncte de ultimul loc de Champions League. Toate astea, şi fanii încă nu ştiu cine va conduce echipa sezonul viitor, de vreme ce Wenger continuă să se eschiveze şi repetă doar că „veţi afla în curând“.

Mai decisă să profite de orice scăpare a lui Chelsea pare să fie Tottenham, ajunsă acum la șapte puncte de locul unu, după a patra victorie consecutivă în campionat: 2-0 pe terenul lui Burnley. Fără Kane, care era într-o formă teribilă (opt goluri în ultimele patru jocuri) înainte de accidentarea cu Millwall, în FA Cup, echipa lui Pochettino și-a păstrat cumva avântul ofensiv. Și chiar dacă Janssen sau Son nu produc aceleași daune pe postul de vârf împins, Tottenham se va duce la Swansea, miercuri, cu speranța că poate reduce și mai mult avansul liderului.

Și la Liverpool lucrurile sunt ceva mai aşezate, după începutul groaznic de an pe care l-au avut. În primul derby “Merseyside” al stagiunii, golul lui Mane o trimitea pe echipa lui Klopp la 6 puncte de Chelsea, pe locul 2. Victoria de sâmbătă contra lui Everton pe “Anfield”, 3-1, mai cimentează puţin poziţia lui Liverpool în sezonul viitor de Champions League, dar nu mai mult.

Totuşi, Klopp nu poate decât să fie mulţumit de cele „trei goluri fantastice“ marcate de Mane, Countinho şi Origi. De cealaltă parte, Ronald Koeman a fost mai preocupat de „banca nebună“ a adversarei şi o persoană necunoscută din staff-ul lui Liverpool, care l-a enervat serios. În doar şapte zile, olandezul a reuşit să alieneze doi antrenori de top. După Martin O’Neill, selecţionerul Irlandei, acuzat de Koeman că nu-i protejază jucătorii convocaţi de la Everton, vine acum rândul lui Klopp şi al echipei sale.

Astea sunt trucuri vechi pentru maestrul Jose Mourinho, a cărui ţintă preferată sunt acum reporterii BBC. Întrebat după al 11-lea egal al sezonului, un 0-0 cu West Brom, dacă echipele au fost prea echilibrate, portughezul a reacţionat cu şoc şi groază, provocând îngrijorare pentru integritatea sprâncenelor sale, care au urcat atât de sus, încât mai că nu s-au detaşat complet. „Pe bune?! Aşa ţi s-a părut? Scuze, dar trebuie să spun că e întrebare prostească“.

Never change, Jose.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.