O urmă de presiune? Barcelona încetineşte, în oglinda retrovizoare apare Atletico Madrid

Danny Coposescu 12 februarie 2018

În tot mandatul său scurt la cârma Barçei, Ernesto Valverde a avut un singur moment dificil. Chiar la început, în supercupa Spaniei, când Real Madrid i-a bătut atât de uşor echipa încât până şi rebelul Gerard Pique a recunoscut că se simte „inferior, pentru prima dată în cariera mea.‟

Dar două egaluri consecutive în campionat nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Valverde, nu-i așa? La urma urmei, catalanii au avut un avans atât de mare încât şi-au putut permite câţiva paşi greşiţi; și un plafon de şapte puncte n-arată tocmai a cursă cot la cot. Toate astea trebuie spuse ca să nu ne pierdem cu firea după acest 0-0 între Barcelona şi Getafe.

Și totuși. N-ai cum să nu vezi cum dispare o treime din avântul liderului în doar şapte zile şi să nu-ţi pui întrebări. Încă nu înseamnă că avem o întrecere între Barça şi Atletico Madrid pentru titlu, dar cu siguranţă există un potenţial acolo care nu era de găsit acum o lună. Programul înghesuit care-i aşteaptă pe băieţii lui Valverde capătă brusc o importanţă mai mare decât ne-am fi aşteptat.

Gloanţe oarbe pe Camp Nou, Atletico îşi ascute cuţitele

Problema cu egalul de duminică e că Getafe n-a trebuit să supravieţuiască unui cine-ştie-ce asediu din partea gazdelor. Dimpotrivă, calitatea şanselor a fost împărţită echitabil între cele două echipe. De vreme ce Barcelona a jucat cu o linie de fund improvizată, poate că era de aşteptat.

În lipsa lui Vermalen, Pique şi Umtiti, noul-venit Yerry Mina a avut un debut cu bune şi cu rele. Ajunge să menţionezi un „no-look pass‟ nerecomandat în minutul 12, care i-a dat instantaneu o şansă de contra-atac adversarei, ca să realizezi unde a jucat tânărul columbian până acum. În cel mai stereotipic mod cu putinţă, fundaşul a avut nevoie de o repriză întreagă ca să-şi aducă aminte că nu mai e în liga braziliană.

Dar pe fani îi va îngrijora mai mult letargia din atac, unde şansele mari au venit abia spre sfârşit, când Getafe a început să obosească. Cu tot arsenalul greu pe teren, inclusiv Ousmane Dembele în ultima jumătate de oră, Barça a reuşit să pună doar şase şuturi pe poartă şi nu toate periculoase.

E clar că seria de 12 meciuri în 38 de zile a început să-şi spună cuvântul. După cum zice şi Iniesta, „aşa e în ianuarie şi februarie. Avem obligaţia şi norocul de a fi în toate competiţiile, iar asta te uzează.‟ Săptămâna asta e prima din 2018 în care Barcelona nu joacă de două ori. Pauza vine la fix, dar nu va dura prea mult: urmează dubla cu Chelsea în Champions League.

Valverde ştie că nu are încă de ce să se plângă. Campionatul e în mâinile sale, e în finala cupei şi are şansa unei triple de tipul Guardiola sau Enrique – la prima încercare. Dar antrenorul nu ia nimic de-a gata: „V-am spus că liga asta nu e uşoară, va trebui să muncim mult. Ne-au lipsit prospeţimea şi fluiditatea.‟

Atleti n-a avut asemenea probleme la Malaga – a rezolvat tot meciul la 38 de secunde după primul fluier. Golul lui Griezmann a fost de ajuns pentru încă trei puncte pentru echipa lui Simeone, care parcă s-a strecurat nevăzută în conversaţia despre titlu. Poate că dezamăgirea din Champions League a lăsat o impresie prea adâncă? Pentru că în La Liga, Atletico a avut o singură dată mai multe puncte în momentul ăsta al sezonului: acum patru ani, când a luat campionatul. Îţi vine să-ţi freci ochii când vezi că Oblak a primit doar nouă goluri în 23 de etape. După câteva experimente cu un stil mai ofensiv, e clar că Simeone a revenit la formula magică, iar rezultatele au început să se vadă din nou.

Madrilenii au mai puţine griji pe cap – doar Europa League le mai smulge din atenţie. Ar fi bine să-l credem pe preşedintele Enrique Cerezo când spune că „vom lupta până la capăt.‟ Mai ales pentru că mai sunt sub trei săptămâni până la confruntarea directă cu Barça pe Camp Nou.

O încălzire bună pentru Real Madrid

Fiecare aspect al victoriei cu 5-2 împotriva lui Real Sociedad a fost analizat într-un singur context: confruntarea cu PSG de miercuri. De La Liga nu se mai pune de mult problema, orice ar spune Zidane – eventual doar asigurarea unui loc de Champions League, lucru care nu e garantat.

Dar Madridul fierbe pentru un singur eveniment zilele astea: în Liga Campionilor, Santiago Bernabeu îi aşteaptă pe Neymar, Mbappe şi Cavani. Poate tocmai de asta, Cristiano Ronaldo a sărit cu un hat-trick sâmbătă, când putea să marcheze chiar mai mult, dacă n-ar fi apărut iar câteva ratări enorme care-au ridicat iarăşi sprâncene a mirare. Chiar și așa, impresia generală e că portughezul a primit o injecţie de încredere în sine exact la momentul potrivit.

Spre deosebire de Benzema, care a fost huiduit din nou la scenă deschisă de către propriii fani. Ghici cine i-a sărit în apărare? Relaţia dintre Ronaldo şi atacantul francez seamănă uneori cu cea dintre doi fraţi: cel mare îl chinuie constant pe cel mic, dar îşi rezervă cu exclusivitate dreptul ăsta. Deşi îl ceartă vizibil de cel puţin două-trei ori pe meci, Ronaldo îi ţine partea lui Benzema în faţa atacurilor venite din exterior.

În condiţiile astea, e interesant de văzut ce va face Zidane. Încă o ploaie de înjurături, în atmosfera încărcată a jocului cu PSG, s-ar putea să fie mai mult decât poate duce până şi răbdarea de martir a lui Benzema. Orice altceva în afara unui rezultat pozitiv va scurta probabil decisiv şi fitilul lui Florentino Perez în ceea ce-l priveşte pe Zidane.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.