Passmaster: Kevin De Bruyne strălucește, City profită și se desprinde în frunte. Chelsea şi Arsenal rămân în urmă

Danny Coposescu 15 octombrie 2017

În 2015, The Star publica un interviu cu Jose Mourinho în care portughezul explica de ce a trebuit să-l vândă pe Kevin De Bruyne la Wolfsburg: „Dacă ai un jucător care îţi bate la uşă în fiecare zi, plângând că vrea să plece, trebuie să iei o decizie.“

Doi ani mai târziu, De Bruyne bate insistent la uşa apărărilor din Premier League şi, până acum, nimeni n-a reuşit să o ţină închisă. Nimeni n-are mai multe assist-uri decât cele 32 ale belgianului de când a îmbrăcat pentru prima dată tricoul lui Man City. Şi e greu să găseşti pe cineva în Premier League care să fie capabil de execuţiile pe care Stoke a trebuit să le sporte în demolarea cu 7-2 de pe Etihad.

Nu e o coincidenţă că, sezonul ăsta, echipa lui Gurdiola a urcat la alt nivel exact în acelaşi timp ca De Bruyne. Fără îndoială, el e omul cheie. Iar configuraţia de pe teren, ajutată de câteva transferuri exorbitante, dar bine ţintite, l-a dezlănţuit complet: „Cu toţii jucăm bine, nu doar eu. E minunat să vezi golurile, nu sunt acţiuni individuale. Mă conformez nivelului echipei, care e foarte înalt.“

Într-adevăr, când ai jucători de calibrul lui Gabriel Jesus sau Leroy Sane cărora să le pui mingi pe tavă, sau când până şi mijlocaşii la închidere şutează în vinclu de la 30 de metri, n-are cum să fie vorba doar despre De Bruyne. Dar asta nu înseamnă că excelenţa lui de sâmbătă după-amiază nu iese în evidenţă chiar şi în contextul unei prestaţii aproape perfecte din partea tuturor.

„Calitatea lui a fost absolut senzaţională, ca să fiu sincer – pentru mine, e de departe cel mai bun jucător din Premier League.“ Astea sunt cuvintele lui Mark Hughes, care n-a putut decât să dea din umeri şi să se recunoască învins: „E ca şi cum i-am împuns cu un băţ şi i-am enervat [când Stoke a revenit la 3-2]. Lui De Bruyne nu i-a plăcut, aşa că s-a hotărât să apuce jocul de ceafă.“

Poate cel mai mare compliment care i-a fost făcut playmaker-ului e că Guardiola consideră meciul ăsta cel mai bun de când antrenează la City. De vreme ce De Bruyne a fost clar omul zilei, asta demonstrează de ce e capabil când funcţionează la turaţie maximă.

A opta oară-i cu noroc

Nici nu se putea altfel. Cel mai absurd scenariu ar fi fost ca Crystal Palace să marcheze primele goluri şi să obţină prima victorie a sezonului tocmai contra campioanei. Și bineînţeles că exact asta s-a şi întâmplat.

Fără Kante și Morata, ambii accidentaţi, Chelsea a părut apatică şi pasivă în faţa unei echipe disperate să rupă o serie record de eşecuri. Wilfried Zaha a alergat cât pentru un maraton ca să hărţuiască linia de trei fundaşi a lui Chelsea şi când nici egalarea lui Bakayoko n-a desumflat-o pe Palace, era clar că va fi o zi lungă pentru oaspeţi.

„Situaţia de urgenţă“ la care s-a referit Conte după meci nu ţine numai de cele două înfrângeri consecutive în Premier League, care o lasă departe în urma liderului. Victor Moses s-a accidentat şi el, echipa părea deja obosită înainte de primul fluier şi de pe bancă nu prea sunt multe opţiuni, mai ales dacă Eden Hazard prinde o zi proastă. E greu să nu citeşti în cuvintele şi mimica italianului o nemulţumire adâncă faţă de felul cum s-a investit la Chelsea în vara asta.

O lecţie în „cojones“

E la fel de greu să nu vezi încăpăţânarea din declaraţiile lui Arsene Wenger după încă un colaps tipic şi demn de milă. Când formaţia ta are 1-0 în minutul 71 pe Vickarege Road contra lui Watford şi ajunge să piardă toate cele trei puncte în prelungiri, nu arbitrul ar trebui să fie punctul central al conferinţei tale de presă. Francezul şi-a vărsat nervii pe „decizia scandaloasă“ de a le da gazdelor un penalti, dar cuvintele celui care l-a criticat (citește executat), Troy Deeney, au fost mult mai răsunătoare:

„Au pierdut pentru un motiv clar şi nu e vorba de penalti. E vorba de a avea puţine cojones. De fiecare dată când joc contra lui Arsenal, mă gândesc să-i ard una primului care îmi iese în cale ca să văd cine are chef de luptă. Toţi s-au dat înapoi. Dacă mă laşi să-mi folosesc punctele forte aşa, o să ai o zi grea.“

Deeney e printre puţinii fotbalişti care chiar spun lucruri interesante: „Nu-s cel mai bun fotbalist, dar sunt dur şi urât şi fac toate lucrurile care nu le plac lor.“ Watford a depăşit-o pe Arsenal în clasament şi e acum pe locul patru, condusă de un antrenor cu care analiştii englezi dădeau de pământ când o prelua pe Hull City anul trecut. Marco Silva şi băieţii săi au, însă, cojones.

Şoc şi groază – Spurs câştigă pe Wembley!

A patra încercare i-a reuşit lui Tottenham, care a bătut-o pe Bournemouth prin golul lui Eriksen. Până şi magia lui Harry Kane pare să fie temperată de disconfortul inexplicabil pe care-l au Spurs când vine vorba de Wembley, dar nimic în afară de cele trei puncte nu contează.

„Sunt foarte bucuros că am câştigat, dar e imposibil să te opresc din întrebările despre Wembley,“ i-a spus Pochettino reporterului BBC după meci, deopotrivă exasperat şi uşor amuzat. Urmează Real Madrid (pe Bernabeu) în Champions League, deci cel puţin pentru o săptămână, Pochettino scapă de umbra sâcâitoare a stadionului naţional.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.