Pentru Barça și Real, La Liga e repetiția cu public înaintea aventurilor europene. Atletico pândește orice pas greșit

Danny Coposescu 19 februarie 2018

Nimeni nu se mai preface că cele două mari rivale ale fotbalului spaniol se bat la titlu anul ăsta. Nici măcar Zidane nu mai poate ignora hăul de 17 puncte (și trei locuri) dintre Barcelona și Real Madrid. Așa că meciurile din campionat au – pentru ambele echipe – un aspect diferit de cel obișnuit.

Una n-are cum să nu se considere deja campioană, măcar inconștient, deci experimentează cu formule diferite de joc sau își menajează veteranii. Cealaltă înțelege că nu-și mai poate apăra titlul cu succes și încearcă să-și peticească încrederea de sine jerpelită de eșecurile sezonului ăsta. Oricare ar fi motivul sau strategia, nici Barça, nici Real nu au atenția ocupată prea mult de competiția domestica. Doar Atletico Madrid, care s-a furișat între ele, continuă să-și facă treaba în liniște și cu speranța că poate profita de atitudinea ușor dezinteresată a giganților tradiționali.

Cu Europa mereu în vizor

Înainte, în timpul și după victoria cu 2-0 de la Eibar, toată discuția din jurul Barcelonei a avut un singur tâlc: Chelsea, Chelsea și din nou Chelsea. Când analiștii au observat că Coutinho a rămas pe bancă și că Iniesta va onora stadionul Ipurua cu prezența, au început întrebările. De ce n-a fost preferat brazilianul, de vreme ce oricum nu poate juca marți în Champions League? De ce n-a fost odihnit căpitanul, care la 33 de ani nu prea mai are baterii pentru două jocuri în patru zile?

Intențiile lui Ernesto Valverde nu sunt mereu ușor de deslușit, dar nimeni nu se poate îndoi de rezultatele sale. Și aici, echipa sa a câștigat, deși a făcut-o greoi, tipic pentru ultimele săptămâni. Eibar a avut mai multe șuturi spre poarta lui Ter Stegen și Barça n-a confiscat mingea în niciun moment. Dar Luis Suarez și Jordi Alba au făcut exact cât a fost nevoie pentru cele trei punte – nici mai mult, nici mai puțin.

De aici și impresia că Valverde și-a încălzit băieții, pe Iniesta în particular, pentru întâlnirea cu Chelsea. Cu Eibar, cel mai remarcabil lucru a fost un nou record stabilit de Messi: argentinianul a țintit bara sau transversala de 14 ori în ediția asta de La Liga. Dar ce contează, când își servește colegii cu pase ca cea de la golul lui Suarez?

De fapt, ce contează deplasarea din Țara Bascilor, când te așteaptă încă un episod din serialul consacrat „Barcelona vs. Chelsea‟. E clar că suporterii, presa și poate chiar unii jucători au zăbovit măcar momentan asupra momentului care urmează. Valverde a contrazis interpretarea asta când a motivat absența lui Coutinho: „Cred că a fost pentru binele șanselor la victorie. Așa am considerat. Pentru mine, meciul cu Eibar a fost cel mai important lucru.‟ Dar oricât ar repeta ad nauseam că se gândește mereu doar la următorul pas, antrenorul n-a ajuns unde e acum fără să privească mereu și în perspectiva.

Atât pentru Barça, cât și pentru Real, perspectiva e finala Champions League. Catalanii sunt în fruntea ligii de atâta vreme încât posibilitatea unei triple a ajuns deja subiect de discuție. Pentru madrileni, și în special pentru Zinedine Zidane, competiția europeană nu mai e de mult un simplu obiectiv – e o necesitate, condiția sine qua non pentru supraviețuire la clubul ăsta.

Dar am trăncănit luni în șir despre șansele lui Zidane de a rămâne la Real Madrid fără să ne întrebăm dacă-și mai dorește asta cu adevărat. Înaintea unui 5-3 nebun la Betis, în care Asensio, Ronaldo și Benzema au marcat toți trei, francezul a dat apă la moară celor care cred că s-a cam săturat de povara pe care-o poartă de peste doi ani. „E un job care te stoarce de puteri, mai ales la clubul ăsta.‟

Iureșul de pe Benito Villamarin a venit parcă la fix ca să-i dea dreptate. De la 1-0 la 1-2 și apoi la 5-3 în 90 de minute. Totul după confruntarea titanică de miercuri. „Caracter‟ e cuvântul pe care l-a tot repetat Zidane săptămâna asta, și pe bună dreptate. Echipa sa a trecut prima parte a celui mai greu examen. Urmează însă partea secundă, la Paris, și nimănui nu-i scapă asta.

Atletico și Diego – ca pe vremuri

Spre deosebire de parcursul lui Atleti, care rămâne suficient de „underground‟ încât să nu atragă prea multă atenție. Asta deși băieții lui Simeone au pierdut doar două puncte în 2018 și sunt neînvinși de aproape trei luni.

Nimic nu-ți amintește mai bine de ce e capabilă Atletico decât un gol al lui Diego Costa, într-un meci dificil, câștigat pe final. Athletic Bilbao s-a agățat cu încăpățânare de un egal pe Wanda până în minutul 67, când Griezmann i-a pus un gol pe tavă lui Kevin Gameiro. Dar Costa e cel care a asigurat victoria cu 2-0 care îi aduce echipa la șapte puncte de liderul Barcelona. După declarațiile războinice ale președintelui etapa trecută, a venit rândul lui Gameiro să trâmbițeze sus și tare că Atletico a pornit la vânătoare: „Nu ne vom opri, o vom urmări pe Barça până la capăt.‟

Sau până pe 4 martie, când meciul direct de pe Camp Nou va decide dacă avem sau nu un sfârșit de sezon cu emoții în La Liga.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.