Minciuna unui campion olimpic
Breaking: Ryan Lochte has now lost all four commercial sponsors after Rio Olympics incident https://t.co/Zsb3kgYizu
— Post Sports (@PostSports) August 22, 2016
La finalul primei săptămâni a Jocurilor Olimpice, când înotătorul american Ryan Lochte (aur cu ștafeta de 4x200 de metri liber) a declarat că a fost victima unui jaf armat într-o benzinărie din Rio, alături de alți colegi din echipa de natație a Statelor Unite, presa internațională s-a grăbit să arate (pentru a câta oară!), că Brazilia nu a fost pregătită să organizeze o competiție de asemenea anvergură la Rio. Numai că ancheta poliției avea să arate că Lochte și colegii au vandalizat benzinăria, s-au luat la bătaie cu unul dintre paznici, care abia apoi i-a amenințat pe sportivi cu arma de foc.
În fața evidentului (și cu lacrimi în ochi), Ryan Lochte și-a recunoscut minciuna și a adresat scuze echipei de natație americane, familiei sale și poporului brazilian pentru ceea ce a numit o “greșeală stupidă” – una care a umbrit a doua săptămână a Jocurilor. “Am fost sub influența băuturilor alcoolice, am fost imatur și am făcut o greșeală stupidă. Dar sunt om și îmi pare cu adevărat rău pentru ce-am făcut”, a spus Lochte (care deține șase medalii de aur olimpice) înainte să explice de ce a inventat povestea unui jaf care nu a avut niciodată loc. Întreaga ispravă este descrisă de jurnaliștii The Guardian.
Când spiritul olimpic se pierde, podurile devin ziduri
Islam El Shehaby gave Olympic officials no choice but to send him home after his snub. https://t.co/4ulp7zbSHD pic.twitter.com/ONuZzyaNvs
— Sporting News (@sportingnews) August 16, 2016
Egipteanul Islam El Shehaby a refuzat să strângă mâna israelianului Os Sasson, după ce acesta l-a eliminat din competiția de judo, într-un gest care ne-a arătat exact opusul spiritului olimpic. Se spune că lipsa de sportivitate a lui El Shehaby a venit la presiunea liderilor conservatori din Egipt, dar oricare ar fi fost motivele, gestul său s-a potrivit ca nuca-n perete cu misiunea și ADN-ul Jocurilor Olimpice. “Mișcarea olimpică ar trebuie să construiască punți, nu să ridice ziduri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comitetului Olimpic Internațional, care l-a trimis pe El Shehaby acasă cu câteva zile mai devreme.
Brazilienii au huiduit cât au huiduit, dar aici au depășit măsura
No words. pic.twitter.com/ccSL7JQn2c
— Renaud LAVILLENIE ® (@airlavillenie) August 17, 2016
Pole-vaulter Renaud Lavillenie consoled by Thiago Braz and Sergei Bubka after he was booed at medal ceremony pic.twitter.com/BrMoF3KGA0
— IOC MEDIA (@iocmedia) August 17, 2016
Lacrimile pe podiumul de premiere sunt, de regulă, de bucurie. Nu și pentru săritorul cu prăjina Renaud Lavillenie. Francezul, care a luat medalia de argint, a fost huiduit copios pe timpul ceremoniei, sfârșind prin a izbucni în lacrimi. Tărășenia începuse încă de pe timpul finalei, când Lavillenie, deținătorul recordului mondial și campionul olimpic de la Londra, a fost fluierat și jenat non-stop de un public partizan, care a încercat să-l ajute astfel pe favoritul său, Thiago Braz da Silva. Planul a mers, pentru că da Silva a câștigat neașteptat aurul cu o săritură de 6.03, aducând al doilea aur Braziliei la Jocuri. Lavillenie a cedat: a declarat că tribuna l-a încurcat rău, că reacția fanilor a fost “dezgustătoare” și a comparat tratamentul cu cel primit de atletul american de culoare Jesse Owens la Jocurile de la Berlin, din 1936; Berlinul nazist, desigur. Ulterior, francezul și-a cerut scuze pentru analogie, dar, firește, la ceremonia de premiere lucrurile au luat-o complet razna, motiv pentru Thomas Bach, șeful CIO, să catalogheze tot evenimentul drept “șocant”. Organizatorii și-au cerut scuze și au făcut apeluri în serie către spectatori să-și tempereze reacțiile, Da Silva l-a consolat pe francez, dar episodul i-a lăsat pe toți cu un gust amar. Brazilienii au mai fluierat și la alte sporturi, dar acest moment a fost, poate, cel mai apăsător.
Abandonul inexplicabil al ucrainienilor
Five theories of why Ukrainian gymnast #MaksymSemiankiv sabotaged the Olympics (omitted: a secret loyalty to RU): https://t.co/RrCkwcwPra
— (((NMB))) (@NotMattBellamy) August 9, 2016
Au fost și episoade pe care le-am înțeles mai puțin și care ne-au pus pe gânduri, cum ar fi atitudinea echipei masculine de gimnastică a Ucrainei. Gimnastul Maksym Semiankiv doar a atins bara înaltă, apoi i-a dat drumul și s-a aplecat în fața publicului, fără vreun exercițiu integrat între cele două. Nimeni nu a priceput de ce a renunțat Semiankiv, dar multora li s-a părut o jignire: sunt atâția sportivi care ar fi sacrificat multe pentru locul lui, ba unii chiar au muncit patru ani pentru visul de a participa la Jocurile Olimpice.
„Dacă deja te dai bătut de aici”, comenta analistul NBC, „pentru ce te mai lupți?” Ucrainienii spun că Semiankiv era accidentat și nu puteau să-l schimbe, Comitetul Olimpic Internațional spune că puteau să-l schimbe cu ușurință, prin completarea unei hârtii. După eveniment au început, desigur, speculațiile. Unii spun că ucrainienii au vrut să-și păstreze sportivii odihniți pentru probele individuale, alții că e o răzbunare pentru evenimentul de la JO din 2012, când Japonia a contestat un rezultat la calul cu mânere, a avut câștig de cauză și a obținut bronzul în locul ucrainienilor. Situația rămâne bizară și azi.
Un protest cu totul atipic
"https://t.co/VG8LImwPff - Mongolian coaches strip in arena to protest decision"
— Ben Brown (@BenBrownPerform) August 21, 2016
Logical response. https://t.co/hJC2tEGcCC
Ultima zi a Jocurilor a adus și cele mai curioase imagini de la Rio. Lupta pentru bronzul categoriei 65 de kilograme la wresling, între uzbecul Ikhtiyor Navruzov și mongolul Ganzorigiin Mandakhnaran, s-a încheiat comico-tragic, după ce Ganzorigiin a primit o penalizare pentru că ar fi sărbătorit victoria prea devreme, ratând astfel și medalia de bronz. Antrenorii săi nu i-au făcut nici ei un mare favor când au început să se dezbrace chiar pe saltea, arătându-și astfel nemulțumirea pentru decizia curioasă (dar acoperită de regulament) a arbitrilor. Unii au catalogat protestul mongolezilor drept caraghios, alții le-au înțeles disperarea și le-au iertat derapajul. În definitiv, nu poți pierde mai crud o medalie pentru care ai muncit patru ani de zile.
Tweet