Ramos din nou: căpitanul trage Realul după sine, Sevilla şi Barcelona ţin pasul cu victorii spectaculoase. Și ce se petrece cu Simeone și Atletico?

Danny Coposescu 23 ianuarie 2017

Spuneam, săptămâna trecută, că seriile de invincibilitate sunt nişte creaturi ciudate. Recorduri care devin cu adevărat vizibile doar când apar în sfârşit înfrângerile care le pun punct. Cazul lui Real Madrid mai scoate încă ceva în evidenţă: un fel de mahmureală care poate cuprinde o echipă care tocmai a pierdut primul meci după mult timp.

După ce a cedat în ultimul minut la Sevilla, săptămâna trecută, a venit şi rândul redutei Santiago Bernabeu să cadă. Celta Vigo a câştigat cu 2-1 în Cupă şi Real Madrid are tot atâtea înfrângeri în patru zile cât a avut anul trecut în total. Aşa că întâlnirea cu Malaga, din weekend, a căpătat brusc o importanţă mai mare decât cele trei puncte. Un al treilea eşec la rând ar fi făcut diferenţa dintre o sincopă şi o criză de tipul celei care i-a costat pe madrileni titlul în 2015.

Dar sezonul ăsta e altfel. Nu doar datorită recordului de 40 de meciuri fără înfrângere, şi nici chiar datorită lui Zidane. Mai mult, pentru prima dată de ani buni, sezonul nu-i aparţine lui Cristiano Ronaldo. Stagiunea asta e a lui Sergio Ramos. Dubla cu care Real a trecut la limită de Malaga, 2-1, înseamnă că Ramos a marcat 10 goluri în ultimele 20 de jocuri. Astea sunt statistici de care s-ar bucura aproape orice atacant. Cum-necum, căpitanul Madridului ajunge în centrul atenţiei şi la bine, şi la rău.

Ceea ce nu e o veste grozavă pentru omul care se hrăneşte cu lumina reflectoarelor – Cristiano Ronaldo. Portughezul nu e deloc în cea mai bună formă, iar grozăviile lui Ramos au distras de la faptul că o bună parte din meci, publicul i-a huiduit pe Ronaldo şi Benzema. Numai la Real Madrid e posibil ca unul dintre cei mai buni jucători din istoria clubului (dacă nu chiar cel mai bun) să fie injurat după o jumătate de sezon mai puţin reuşit. E o regulă nescrisă ca nimeni de la Real Madrid să nu vorbească despre superficialitatea fanilor, dar Zidane s-a văzut nevoit să deschidă subiectul: „Fanii noştri sunt mereu foarte exigenţi, dar câteodată jucătorii şi antrenorii au nevoie de mai multă afecţiune. Când avem dificultăţi, avem nevoie ca fanii să fie calmi şi să susţină echipa.“

Tensiunea de la Real Madrid a apărut brusc și ne oferă, în bună măsură, o cursă pentru titlu. Dar meritul principal îi aparţine Sevilliei, care îi seamănă din ce în ce mai mult antrenorului ei excentric. Andaluzii se agită, sar şi aleargă nebuneşte într-o extensie a comportamentului pe care îl vezi meci de meci pe bancă, unde Jorge Sampaoli nu stă niciodată jos.

Bineînţeles, cel mai important lucru e că echipa şi câştigă. Dar nu o face deloc convenţional. Campionatul a început cu un Sevilla 6-4 Espanyol care a dat tonul pentru stilul pe care şi-l asumă clubul. După epopeea contra Realului, Sevilla s-a deplasat la Osasuna şi a mai oferit un thriller. De două ori au condus gazdele, de două ori a revenit Sevilla prin căpitanul Iborra, care a marcat şi un autogol – ca să nu se plictisească.

Până la urmă, Vazquez şi Sarabia au făcut 4-2, şi Osasuna a mai reuşit doar un gol de consolare. Suntem fix la jumătatea campionatului, iar Sevilla e încă acolo, pe locul doi şi la doar un punct de Real (care are un meci mai puţin disputat). Cine o subestimează o face pe propria răspundere.

Barcelona continuă şi ea revenirea la formă cu o victorie clară acasă la Eibar. La mijlocul săptămânii, catalanii s-au scuturat de un blestem vechi – au câştigat în sfârşit pe Anoeta, după aproape un deceniu. Duminică seară, Messi, Suarez şi Neymar au marcat, la fel şi Denis Suarez şi scorul de 4-0 a fost umbrit doar de accidentarea destul de serioasă a lui Sergio Busquets. Barça are deja bătăi de cap din cauza problemelor medicale a lui Iniesta, așa că imaginea închizătorului scos pe targă de pe teren vine direct din coşmarurile personale ale lui Luis Enrique.

Ceea ce nu se compară, totuși, cu problemele lui Diego Simeone, care are cel mai slab sezon al său ca antrenor în La Liga. Egalul 2-2 cu Athletic Bilbao, în care Griezmann a marcat un gol superb, o lasă pe Atletico departe de primele locuri şi în pericol de a pierde ultima poziţie de Champions League, pe care şi-o păstrează doar datorită golaverajului superior faţă de Real Sociedad. Deocamdată, Sevilla, din multe puncte de vedere opusul diametral al lui Atleti, i-a luat locul ca a treia putere în campionat.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.