Remontada: sublimul Messi aduce victoria Barcelonei pe Bernabeu, relansează o cursă nebună pentru titlu

Danny Coposescu 24 aprilie 2017

500 de goluri. Atâtea a marcat Lionel Messi pentru Barcelona. Undeva departe în oglinda retrovizoare e următorul golgheter din istoria clubului, cu puţin peste jumătate din totalul argentinianului.

500 de goluri, care mai de care mai special. Cel de debut, contra lui Villareal, asistat de Ronaldinho; cel contra lui Getafe care reproduce aproape pas cu pas cursa lui Maradona contra Angliei în 1986; golurile contra lui Bilbao sau Zaragoza, care au ridicat până şi comentatorii în picioare.

500 de goluri din care 23 marcate în meciurile cu Real Madrid. E o categorie care merită pusă de-o parte, din motive evidente. A fost hat-trick-ul marcat în 2007. A fost reuşita de pe Bernabeu din semifinalele Champions League în 2011. Au fost multe altele care au adus victorii.

Golul cu numărul 500 s-ar putea să-şi câştige și el un loc special. Șutul perfect plasat undeva în spaţiul aproape invizibil dintre mâna lui Keylor Navas şi bara dreaptă a porţii lui are potenţialul de a aduce un titlu nesperat pentru Barcelona. Acest gol, marcat cu fix 12 secunde înainte de ultimul fluier, a răpus-o pe Real Madrid şi a stabilit scorul final: 3-2 pentru catalani.

Ca orice mare derbi, El Clasico poate să dezamăgească câteodată. Miza e prea mare, forțele – perfect echilibrate. De multe ori, lupta pune calitatea pe locul doi şi jocul e înflăcărat, dar defectuos. Dar acest El Clasico – probabil cel mai mare dintre toate derbiurile europene –  e singurul capabil să ofere ce a oferit aseară.

38 de şuturi în total, 23 pe poartă. Până la sfârşit, palmele celor doi portari trebuie să fi fost învineţite. Scandal, odată cu penaltiul refuzat Realului încă din minutul 2, când Umtiti a părut să-l ia pe Ronaldo fără să-i ia şi mingea. Şi mai mult scandal (că doar e Spania) când Sergio Ramos a luat roşu pentru că a încercat să-l oprească pe cel care nu a putut fi oprit: doar plonjând cu ambele picioare înainte l-a putut prinde căpitanul lui Real pe Messi.

Dar, mai mult decât orice, goluri. De toate felurile şi împărţite ca după un scenariu de thriller. Întâi Casemiro, care începe să prindă gustul jocului în atac, numai bine cât să dea replica celor care îl văd doar ca pe un distrugător cu două picioare stângi.

Apoi Messi, cu primul act din piesa pusă în scenă de virtuosul argentinian. Dintre trei tricouri albe, un vârtej de culoare roş-albastră s-a repezit spre poartă, într-un balet deja patentat, şi până ca Navas să se dezmeticească, scorul era 1-1.

Până la şutul incredibil al lui Rakitic (cu stângul!) care a adus-o pe Barça în avantaj, Ter Stegen a muncit cât restul coechipierilor puşi la un loc. Aproape de unul singur, germanul a reuşit să păstreze egalitatea, şi nu degeaba – golul lui Rakitic chiar părea să-i dea Barcelonei victoria.

Dar ultimele 10 minute au fost cu advărat magice. Magice, pentru că au reuşit să distileze cumva tot sezonul şi tot ce au de oferit cele două echipe. Realul şi-a clădit succesul pe două fundamente: reveniri pe final (19 puncte câştigate din poziţii pierzătoare) şi un lot exploatat la maximum, în care rezervele au jucat roluri decisive.

Aşa că golul marcat de James Rodriguez în minutul 85 (la trei minute de la intrarea pe teren) a fost definitoriu pentru Real, care juca de aproape zece minute cu un om mai puțin. În meciul tur, pe Camp Nou, Ramos egalaseîn minutul 90 și, în multe feluri, Barça nu şi-a revenit după acel 1-1. Echipa lui Enrique şi-a petrecut aproape tot sezonul pe locul doi, câteodată chiar trei, şi doar meciul legendar cu PSG a arătat puteri de revenire din partea catalanilor. Aşa că mulţi s-au legat de caracterul jucătorilor, comparându-i nefavorabil cu spiritul de luptă de la Madrid. Apogeul reproşurilor a venit după neputința din returul cu Juventus.

Numai că duminică seară, cu o ultimă opintire, băieţii lui Enrique au pus mingea la centru şi au mai încercat o dată: pentru campionat şi pentru ultimul sezon al antrenorului la echipă. Cu multă urgenţă, dar nu disperare oarbă, Barcelona a mai lansat un atac, iar Sergi Roberto, eroul ultimei secunde cu PSG, s-a repezit pe flancul stâng cu mingea. O mulţime în tricouri albe s-a format acolo, în colţul terenului, dar Roberto a ridicat capul şi a văzut ce vedem cu toţii de atâţia ani: Messi, demarcându-se la marginea careului. Pasă – şut – gol. Apoi fluierul final, în timp ce decarul Barçei îşi ţinea tricoul ridicat spre tribuna plină de fani ai Realului, parcă încurajându-i să se plece în faţa celui care tocmai a marcat al 500-lea lui gol.

Real Madrid cade pe doi, dar cu un meci în mână. Mai sunt meciuri cu Valencia şi Sevilla, într-un program încărcat de semifinalele Champions League. Omul numit de antrenorul său ca „cel mai bun jucător din istorie“ s-ar putea să fi întors soarta campionatului.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.