LEAD
Premier League

Sărbătoare și despărțiri în umbra unui gigant: Wenger și-a luat adio de la Arsenal, toate gândurile din Premier League se îndreaptă spre Alex Ferguson

Întâi o șoaptă, apoi un murmur susținut. Primul articol apare pe BBC și se răspândește rapid, ca un foc într-o pădure uscată. Mark Hughes de la Southampton reacționează imediat după egalul cu Everton: „Am auzit un zvon și am sperat că nu e adevărat.‟ Doncaster Rovers anunță criptic că antrenorul lor nu va fi prezent la ultimul meci al sezonului din cauza unei „crize în familie‟. 

Asta pentru că numele său e Darren Ferguson. Fiul celui mai impozant nume din istoria fotbalului britanic și-a petrecut ultimele 24 de ore într-un spital din Salford. Acolo s-a îndreptat și toată atenția lumii fotbalului, într-o etapă de altfel extrem de ocupată. Indiferent de circumstanțe, fie că a fost vorba de ridicat trofee sau de încheierea unei ere, o singură urare a stat pe buzele tuturor: „Fă-te bine, Sir Alex!‟

De la prieteni și rivali

Șocul e încă palpabil, când vine vorba de hemoragia intracraniană care l-a adus pe scoțian la urgențe ieri după-amiază. Asta spune multe despre aura indestructibilă care l-a înconjurat toată cariera pe Ferguson. Chiar și acum, e imposibil să nu crezi că personalitatea uriașă care i-a adus atâta succes îl va ajuta să câștige și bătălia asta.

Totuși, îngrijorarea profundă i-a scos pe fanii lui Man Utd în stradă, într-un pelerinaj spre singurul loc unde se pot simți aproape de cel care le-a adus atâta bucurie: Old Trafford. În fața statuii impozante care îi capturează perfect spiritul neîmblânzit, mulți se roagă: „Avem o capelă în stadion. Vreau ca inima mea să fie aici,‟ spune Norma Smith pentru The Guardian.

Nu e singura care e cu gândul la Sir Alex. Dacă n-ai știi cine e, ar ajunge să urmărești cascada de omagii pentru a-ți dai seama că e vorba de o adevărată legendă vie. Aberdeen, clubul cu care a spart duopolul din Scoția și cu care a câștigat o finală de Cupa Cupelor în fața lui Real Madrid; Liverpool, clubul care i-a inspirat misiunea timp de 27 de ani: „…to knock them off their fucking perch.‟; și bineînțeles Man Utd, clubul cu care și-a îndeplinit obiectivul ăsta și multe altele.

Dintre toți foștii jucători și adversari care i-au transmis gânduri bune în ultimele ore, unul iese în evidență. E omul pe care Ferguson îl primea acum doar șapte zile cu un buchet de flori, un zâmbet larg și o îmbrățișare sinceră. Arsène Wenger a trecut deja printr-o despărțire dureroasă duminică. Dar chiar și în mijlocul unui adio melancolic, după ultimul său meci pe Emirates ca antrenor al lui Arsenal, francezul a început discursul final cu un mesaj aparte: „Înainte de toate, vreau să-l menționez pe colegul și prietenul meu. Săptămâna trecută, am fost împreună. Am încredere în forța și caracterul său optimist.‟

Câtă dreptate a avut Bob Wilson, fostul portar care i-a pregătit scena lui Wenger: „Mai mult ca orice, Arsène e o persoană căruia îi pasă enorm de oameni și de a-i ajuta să fie cât de buni posibil.‟ După 22 de ani, fiecare centimetru pătrat din colțul ăsta nord-londonez poartă amprenta celui mai demn adversar pe care l-a avut Ferguson.

„Vă mulțumesc că m-ați găzduit atâta vreme. Știu că n-a fost mereu ușor. Dar să știți că sunt, ca voi, un suporter al lui Arsenal și voi fi mereu. E ceea ce ne unește în fiecare celulă a corpului nostru, în visurile și grijile noastre. O să-mi lipsiți. Vă rog să-i susțineți pe jucători sezonul viitor și să aveți grijă de valorile clubului.‟

Wenger n-a avut parte de un final fericit, ca cel al lui Sir Alex în 2003, dar un 5-0 cu Burnley e epilogul perfect pentru felul în care și-a interpretat mereu sarcina: să înlesnească frumusețea.

Se cuvine și ca reprezentantul excepțional al actualei generații de antrenori să-și spună partea. N-a trecut mult timp de când Pep Guardiola era invitat la cină de către Ferguson, în cinstea trofeului Premier League pe care Man City l-a ridicat duminică pe Etihad, după 0-0 contra lui Huddersfield. „O îmbrățișare mare și toate gândurile noastre sunt cu Cathy Ferguson și familia Manchester United. Sper că se reface cât de rapid posibil.‟ Rivalitatea locală s-a transformat în solidaritate pe gazon, unde suporterii lui City au afișat mesaje de susținere pentru cel care i-a poreclit „vecinii zgomotoși.‟

Nu putem decât să ne dorim și noi aceleași lucruri și să-l credem pe Daniel Taylor, jurnalistul sportiv al anului în Anglia, când spune: „Nu-i ușor, dar și acum, Fergie fiind Fergie, există un sentiment tulburător că într-o zi s-ar putea să citească tot ce s-a scris și să aibă o problemă cu orice articol care sună prea mult a necrolog. Cumva, imaginea sa cu un ziar vânturat ca un făcăleț, amenințând să-l pocnească pe vreun jurnalist peste cap – credeți-mă, am văzut asta întâmplându-se – pare mult mai naturală decât ideea unui gigant al profesiei sale zăcând într-o unitate de terapie intensivă.‟

Get well soon, Sir Alex!

 Liverpool se joacă cu focul, Stoke s-a ars deja

Între timp, s-a mai jucat și niște fotbal. Un subiect care devine ușor-ușor neplăcut pentru Liverpool. În ciuda calificării în finala Champions League, merită amintit că echipa lui Klopp n-a mai câștigat de patru etape. Problema e că înfrângerea cu 0-1 de pe Stamford Bridge e mai greu de ignorat, chiar și cu tot entuziasmul strâns din campania europeană. Nu de alta, dar golul lui Olivier Giroud a adus-o pe Chelsea la doar trei puncte în urmă, cu un meci mai puțin disputat. Asta înseamnă că ultimul meci, pe Anfield cu Brighton, duminica viitoare, trebuie câștigat dacă Liverpool vrea să-și apropie locul în grupe sezonul viitor. Dacă nu, importanța finalei cu Real Madrid va mai crește cu un număr sau două.

Avem și prima retrogradare confirmată: Stoke City își ia adio de la Premier League după un deceniu. Paul Lambert n-a reușit să oprească picajul și eșecul cu Crystal Palace i-a pecetluit soarta. Odată cu unul dintre cele mai zgomotoase arene, campionatul englez își pierde și testul de turnesol acceptat universal: „Can [insert overrated player here] do it on a cold, wet Tuesday night in Stoke?

 

 

Comentează articolul
Finala Champions League

„Bring it on‟: Klopp a adus-o din nou pe Liverpool la masa mare, unde caută din nou acel evaziv final fericit

25 mai 2018
Danny Coposescu

„Am șters aproape totul din jurul meciului și nu l-am mai revăzut. Niciodată.‟ Jürgen Klopp e prins în discuție cu Donald McRae de la The Guardian și ajunge, inevitabil, la subiectul acelui joc. Cinci ani mai târziu, reacția lui rămâne la fel de memorabilă ca golul zdrobitor al lui Arjen Robben: „Fanii noștri au fost […]

Citeşte articolul
Champions League

Real Madrid adulmecă al 13-lea trofeu, al treilea cu Zidane. Dar ce (și cum) trebuie să mai câștige francezul pentru a fi „primit‟ între cei mai buni antrenori? 

24 mai 2018
Danny Coposescu

Luis Miguel Beneyto e desprins dintr-o altă eră. Din cei 81 de ani împliniți de fostul director al lui Real Madrid, 71 au fost trăiți cu legitimația de membru – sau socio – în buzunar. Șapte decenii în care a asistat, din tribună sau din birou, la nașterea unei dinastii europene fără egal în sportul ăsta. […]

Citeşte articolul
Perspectivă

CFR Cluj a redevenit o forță. Dar a învățat ceva din greșelile trecutului? Poate oferi fotbalului românesc primul model de continuitate?

© FOTO: Simion Sebastian Tataru / www.SportPictures.ro
24 mai 2018
Ciprian Rus

FCSB a luat, acum trei ani, toate cele trei trofee puse, pe atunci, în joc – campionatul, Cupa Ligii și Cupa României. Dar antrenorul Costel Gâlcă a fost dat afară imediat după finalul sezonului, pentru că nu ar fi ascultat ordinele patronului. Pe la echipă s-au perindat tot felul de antrenori, unii cu mai multă, […]

Citeşte articolul
Liga 1

„Disciplină, muncă și un dram de noroc”. 10 observații și câteva concluzii după finalul Ligii 1. Cum a câștigat CFR, de ce a pierdut FCSB?

Jucătorii CFR-ului sărbătoresc finalul unui sezon epuizant, cu Dan Petrescu pe bancă. Foto: Simion Sebastian Tataru / Sport Pictures
21 mai 2018
Ciprian Rus

1. CFR Cluj câștigă titlul în Liga 1 și, cu patru trofee, față de trei ale FCSB, devine echipa ultimului deceniu din fotbalul nostru, chiar în anul Centenarului. Cea mai veche echipă în activitate din România se reinventează a doua oară, după ce fusese la un pas de desființare la sfârșitul anilor ’90, înainte să […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design