LEAD
Înainte de fluier

Școala germană se remarcă din nou, granzii din Anglia scot în sfârşit portofelele, Alexis Sanchez provoacă panică la Arsenal

Gary Lineker a produs cândva un aforism demn de Friedrich Nietzsche. Fostul atacant englez şi actualul prezentator de la Match of the Day a spus așa: „Fotbalul e un joc simplu – 22 de oameni fugăresc o minge timp de 90 de minute şi, la final, nemţii câştigă mereu.“

Filosofia lui Lineker s-a adeverit din nou vineri seară, când naţionala sub 21 de ani a Germaniei a câştigat Europeanul din Polonia contra favoritei şi cvadruplei campioane, Spania. Şi asta practic cu echipa secundă, de vreme ce mulţi dintre titularii obişnuiţi sunt la Cupa Confederațiilor, unde se pregătesc de finala cu Chile (duminică, ora 21.00).

Weiser în Polonia, Werner în Rusia

Pe hârtie, finala trebuia să fie locul unde marşul nemţilor să fie oprit. Spania, cu Marco Asensio, Saul şi Deulofeu în primul 11, nu numai că era neînvinsă, ci fermecase pe toată lumea cu un joc atractiv care lăsase în urmă toţi adversarii. Germania, lipsită de jucători importanţi, trebuia să fie extenuată de semifinala cu Anglia, câştigată (bineînţeles) la penaltiuri. Deci toate semnele prevesteau o victorie clară a naţionalei conduse de Albert Celades, un al cincilea succes la Campionatul European U21.

Stuart Pearce, legendarul fundaş stânga englez poreclit „Psycho“ a comentat finala. De la început, Pearce remarca: „Germanii sunt mai flexibili şi se pot adapta tactic la diferite condiţii.“ După 90 de minute în care fundaşul dreapta de la Hertha Berlin, Mitchell Weiser, a marcat printr-o superbă lovitură de cap, iar Spania abia a reuşit să trimită un şut pe poartă, observaţia lui Pearce pare cu atât mai perspicace.

„Mi-au dat lacrimile“, a spus Weiser după ultimul fluier. Tânărul apărător va avea probabil nevoie de multe şerveţele de-acum, pentru că lotul victorios al Germaniei are tot viitorul în faţă. Atacantul Serge Gnabry, care a muncit pe brânci pentru echipă în finală, a fost deja confiscat de Bayern de la Werder Bremen. Max Arnold şi Max Meyer sunt priviţi insistent de cluburi mari, cel din urmă cu precădere de Tottenham.

Totul în timp ce titularii obişnuiţi ai naţionalei sub 21 au fost promovaţi deja la seniori. Timo Werner (vârful de la RB Leipzig) şi Leon Goretzka (de la Schalke, încă) au demontat joi reprezentativa Mexicului în semifinala Confed Cup cu 4-1. În finala de duminică cu Chile, care a trecut la penaltiuri de Portugalia, vom vedea una din cel puţin trei formule de start diferite pe care selcţionerul Löw le are la dispoziţie pentru Mondialul de anul viitor. Nu-i de mirare că nemţii câştigă (mai) mereu.

Începe marea cheltuială în Premier League

Ironia faptului că Spurs scotoceşte prin tineretul Germaniei, în timp ce puştii englezi care au fost la un 11 metri depărtare de finala din Polonia se pregătesc să fie împrumutaţi din nou prin ligile inferioare, spune multe despre cultura din Premier League.

Presa sportivă vuieşte astăzi de record după record în ceea ce priveşte sumele de transfer pe care cluburile mari (şi mici) se pregătesc să le dezlănţuiască. Arsenal, de pildă, va face din Alexandre Lacazette cel mai scump jucător din istoria clubului. Atacantul de la Lyon a fost dat vară de vară pe Emirates, dar de data asta, pare că se întâmplă cu adevărat.

Oricare ar fi suma pe care o plăteşte Wenger pentru francez, probabil nici nu se apropie de cele 80 de milioane de euro pe care Lepzig i le cere lui Liverpool pentru mijlocaşul Naby Keita. Faptul că Jürgen Klopp nu le-a râs în faţă nemţilor la auzul unei grozăvii ca asta arată cât de mult şi-l doreşte antrenorul pe tânărul din Guinea.

După câteva suspine semi-publice din partea lui Antonio Conte, şi Chelsea a plecat la cumpărături serioase. Pe lângă venirea probabilă a lui Bakayoko de la Monaco, londonezii sunt pe cale să-i aducă şi pe apărătorul Toni Rüdiger, de la Roma, şi pe fundaşul stânga Alex Sandro, de la Juventus, pentru mai mult de 100 de milioane de euro cumulat.

Tot luxul ăsta comercial merită prefaţat de gândurile lui Jonathan Wilson, care vede dincolo de agitaţia asta şi pune sub semnul întrebării beneficiile pe termen lung ale freneziei.

Sanchez o lasă pe Arsenal cu ochii în soare

Toată lumea ştie că înțelegerea lui Alexis Sanchez cu Arsenal expiră anul viitor. Din cauza asta, orice „tweet“ terminat în puncte de suspensie sau încruntare vagă a chileanului a provocat un fior colectiv în rândul fanilor lui Arsenal sezonul trecut. La urma urmei, unde ar fi terminat londonezii fără cele 30 de goluri ale lui Sanchez?

Aşa că declaraţiile aproape copilăros de tainice ale atacantului după semifinala Confed Cup vor fi provocat probabil atacuri de panică pe Emirates. Întrebat dacă va fi coleg de echipă (la Man City) cu compatriotul Claudio Bravo sezonul viitor, Sanchez a răspuns: „Bună întrebare! După Cupa Confederaţiilor, o să văd dacă rămân sau plec. E clar în mintea mea, dar nu pot să vă spun acum.“

De unde legătura cu Bravo? În principiu, de la zvonurile insistente care îl leagă pe Sanchez de City şi fostul său antrenor de la Barcelona, Pep Guardiola. Ceea ce e probabil scenariul de coşmar pentru toată lumea de la Arsenal, un dezastru aproape identic cu plecarea lui Robin Van Persie la Man Utd, cu care a câştigat instantaneu titlul Premier League.

Barcelona îl repatriază pe Deulofeu

Prima mutare pe piaţa de transferuri a lui Ernesto Valverde e una surprinzătoare. Gerard Deulofeu, un alumnus al şcolii de fotbal de la Barça, a fost recuperat de la Everton pentru 12 milioane de euro.

E clar că tânărul catalan are talent din plin, doar că nu-l demonstrează tocmai constant, motiv pentru care s-a plimbat fără mult succes de la Sevilla la Everton și apoi la AC Milan. Nu e clar nici unde ar avea loc în echipa Barcelonei, de vreme ce Deulofeu joacă pe dreapta atacului într-un 4-3-3. La 23 de ani, un sezon petrecut pe bancă ar putea avea consecinţe serioase pentru cariera lui. Dar cine o poate refuza pe Barcelona?

Comentează articolul
Viitor

Naționala U21 ne dă speranțe pentru viitor. Secretul ei: „Forța grupului. Am câștigat și atunci când nu ne-am putut baza pe vedete”

Bucuria echipei U21, cu Ianis Hagi și Alexandru Cicâldau in prim-plan. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
14 decembrie 2017
Ciprian Rus

Exercițiu de imaginație: Naționala mare a României cade într-o grupă de calificare cu Portugalia, Elveția, Bosnia, Țara Galilor și Liechtenstein. Mergem mai departe cu exercițiul: după ce a jucat cel puțin o dată cu fiecare dintre aceste echipe, inclusiv deplasări în Elveția, Bosnia și Țara Galilor, România nu are nici o înfrângere și e pe […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Olanda evită capcana Cehiei, are dreptul să încerce imposibilul. Dar cum oprești această Norvegie care spulberă Rusia și joacă ireal?

14 decembrie 2017
Lead.ro

Olanda a fost la un pas să pățească cu Cehia ce a pățit și România, acum câteva zile. Vicecampioanele mondiale și europene au început excelent, s-au distanțat la 7-1 și 8-2, dar cehoaicele și-au făcut loc înapoi în joc, s-au apropiat – aproape fără efort – până la 10-9, și au intrat la cabine cu […]

Citeşte articolul
Premier League

Şcoala de la Manchester: curg omagiile pentru jocul lui City, nimeni nu-l mai ia peste picior pe Guardiola

13 decembrie 2017
Danny Coposescu

Jonathan Pearce comentează pentru BBC de ani buni. E una dintre cele mai cunoscute voci din programul „Match of the Day‟ şi, în conformitate cu tradiţia engleză, nu-i genul care să îndrăgească hiperbola. Dar pus faţă în faţă cu Pep Guardiola aseară, la finalul încă unui „masterclass‟ din partea lui Man City, nici Pearce nu […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul.” În loc de concluzii, câteva idei despre echipa României și drumul ei la Mondial

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andrei Năstase

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina Campionatul Mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu ajungi pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru […]

Citeşte articolul
  • Iuli@

    Eu am locuit in Germania intr-un sătuc cu 1000 de locuitori care avea două stadioane, din care unul cu nocturna. Aproape toți copiii cel puțin trecuseră pe la clubul de fotbal, mulți dintre ei mergeau regulat. Fete și băieți deopotrivâ. Noi, străinii, am căzut repede de acord ca nemții au două alimente de bază: carnea și fotbalul.
    A fost o experiență pentru mine să traiesc cu ei câștigarea unui Campionat Mondial. Și sărbătoarea de după. Avionul care-i aducea, personalizat ca „Fanhansa – Avionul Campionilor”, care a survolat atunci un milion de oameni care se strânseseră sa-i aștepte la Poarta Brandenburg, s-a cam lăsat cu respirație tăiată bine de tot.

© 2017 Lead
Design: Live Design