LEAD
Înainte de fluier

Școala germană se remarcă din nou, granzii din Anglia scot în sfârşit portofelele, Alexis Sanchez provoacă panică la Arsenal

Gary Lineker a produs cândva un aforism demn de Friedrich Nietzsche. Fostul atacant englez şi actualul prezentator de la Match of the Day a spus așa: „Fotbalul e un joc simplu – 22 de oameni fugăresc o minge timp de 90 de minute şi, la final, nemţii câştigă mereu.“

Filosofia lui Lineker s-a adeverit din nou vineri seară, când naţionala sub 21 de ani a Germaniei a câştigat Europeanul din Polonia contra favoritei şi cvadruplei campioane, Spania. Şi asta practic cu echipa secundă, de vreme ce mulţi dintre titularii obişnuiţi sunt la Cupa Confederațiilor, unde se pregătesc de finala cu Chile (duminică, ora 21.00).

Weiser în Polonia, Werner în Rusia

Pe hârtie, finala trebuia să fie locul unde marşul nemţilor să fie oprit. Spania, cu Marco Asensio, Saul şi Deulofeu în primul 11, nu numai că era neînvinsă, ci fermecase pe toată lumea cu un joc atractiv care lăsase în urmă toţi adversarii. Germania, lipsită de jucători importanţi, trebuia să fie extenuată de semifinala cu Anglia, câştigată (bineînţeles) la penaltiuri. Deci toate semnele prevesteau o victorie clară a naţionalei conduse de Albert Celades, un al cincilea succes la Campionatul European U21.

Stuart Pearce, legendarul fundaş stânga englez poreclit „Psycho“ a comentat finala. De la început, Pearce remarca: „Germanii sunt mai flexibili şi se pot adapta tactic la diferite condiţii.“ După 90 de minute în care fundaşul dreapta de la Hertha Berlin, Mitchell Weiser, a marcat printr-o superbă lovitură de cap, iar Spania abia a reuşit să trimită un şut pe poartă, observaţia lui Pearce pare cu atât mai perspicace.

„Mi-au dat lacrimile“, a spus Weiser după ultimul fluier. Tânărul apărător va avea probabil nevoie de multe şerveţele de-acum, pentru că lotul victorios al Germaniei are tot viitorul în faţă. Atacantul Serge Gnabry, care a muncit pe brânci pentru echipă în finală, a fost deja confiscat de Bayern de la Werder Bremen. Max Arnold şi Max Meyer sunt priviţi insistent de cluburi mari, cel din urmă cu precădere de Tottenham.

Totul în timp ce titularii obişnuiţi ai naţionalei sub 21 au fost promovaţi deja la seniori. Timo Werner (vârful de la RB Leipzig) şi Leon Goretzka (de la Schalke, încă) au demontat joi reprezentativa Mexicului în semifinala Confed Cup cu 4-1. În finala de duminică cu Chile, care a trecut la penaltiuri de Portugalia, vom vedea una din cel puţin trei formule de start diferite pe care selcţionerul Löw le are la dispoziţie pentru Mondialul de anul viitor. Nu-i de mirare că nemţii câştigă (mai) mereu.

Începe marea cheltuială în Premier League

Ironia faptului că Spurs scotoceşte prin tineretul Germaniei, în timp ce puştii englezi care au fost la un 11 metri depărtare de finala din Polonia se pregătesc să fie împrumutaţi din nou prin ligile inferioare, spune multe despre cultura din Premier League.

Presa sportivă vuieşte astăzi de record după record în ceea ce priveşte sumele de transfer pe care cluburile mari (şi mici) se pregătesc să le dezlănţuiască. Arsenal, de pildă, va face din Alexandre Lacazette cel mai scump jucător din istoria clubului. Atacantul de la Lyon a fost dat vară de vară pe Emirates, dar de data asta, pare că se întâmplă cu adevărat.

Oricare ar fi suma pe care o plăteşte Wenger pentru francez, probabil nici nu se apropie de cele 80 de milioane de euro pe care Lepzig i le cere lui Liverpool pentru mijlocaşul Naby Keita. Faptul că Jürgen Klopp nu le-a râs în faţă nemţilor la auzul unei grozăvii ca asta arată cât de mult şi-l doreşte antrenorul pe tânărul din Guinea.

După câteva suspine semi-publice din partea lui Antonio Conte, şi Chelsea a plecat la cumpărături serioase. Pe lângă venirea probabilă a lui Bakayoko de la Monaco, londonezii sunt pe cale să-i aducă şi pe apărătorul Toni Rüdiger, de la Roma, şi pe fundaşul stânga Alex Sandro, de la Juventus, pentru mai mult de 100 de milioane de euro cumulat.

Tot luxul ăsta comercial merită prefaţat de gândurile lui Jonathan Wilson, care vede dincolo de agitaţia asta şi pune sub semnul întrebării beneficiile pe termen lung ale freneziei.

Sanchez o lasă pe Arsenal cu ochii în soare

Toată lumea ştie că înțelegerea lui Alexis Sanchez cu Arsenal expiră anul viitor. Din cauza asta, orice „tweet“ terminat în puncte de suspensie sau încruntare vagă a chileanului a provocat un fior colectiv în rândul fanilor lui Arsenal sezonul trecut. La urma urmei, unde ar fi terminat londonezii fără cele 30 de goluri ale lui Sanchez?

Aşa că declaraţiile aproape copilăros de tainice ale atacantului după semifinala Confed Cup vor fi provocat probabil atacuri de panică pe Emirates. Întrebat dacă va fi coleg de echipă (la Man City) cu compatriotul Claudio Bravo sezonul viitor, Sanchez a răspuns: „Bună întrebare! După Cupa Confederaţiilor, o să văd dacă rămân sau plec. E clar în mintea mea, dar nu pot să vă spun acum.“

De unde legătura cu Bravo? În principiu, de la zvonurile insistente care îl leagă pe Sanchez de City şi fostul său antrenor de la Barcelona, Pep Guardiola. Ceea ce e probabil scenariul de coşmar pentru toată lumea de la Arsenal, un dezastru aproape identic cu plecarea lui Robin Van Persie la Man Utd, cu care a câştigat instantaneu titlul Premier League.

Barcelona îl repatriază pe Deulofeu

Prima mutare pe piaţa de transferuri a lui Ernesto Valverde e una surprinzătoare. Gerard Deulofeu, un alumnus al şcolii de fotbal de la Barça, a fost recuperat de la Everton pentru 12 milioane de euro.

E clar că tânărul catalan are talent din plin, doar că nu-l demonstrează tocmai constant, motiv pentru care s-a plimbat fără mult succes de la Sevilla la Everton și apoi la AC Milan. Nu e clar nici unde ar avea loc în echipa Barcelonei, de vreme ce Deulofeu joacă pe dreapta atacului într-un 4-3-3. La 23 de ani, un sezon petrecut pe bancă ar putea avea consecinţe serioase pentru cariera lui. Dar cine o poate refuza pe Barcelona?

Comentează articolul
La Liga

Pentru Barça și Real, La Liga e repetiția cu public înaintea aventurilor europene. Atletico pândește orice pas greșit

19 februarie 2018
Danny Coposescu

Nimeni nu se mai preface că cele două mari rivale ale fotbalului spaniol se bat la titlu anul ăsta. Nici măcar Zidane nu mai poate ignora hăul de 17 puncte (și trei locuri) dintre Barcelona și Real Madrid. Așa că meciurile din campionat au – pentru ambele echipe – un aspect diferit de cel obișnuit. […]

Citeşte articolul
Liga 1

Final de infarct în derbi: FCSB egalează la ultima fază, Dinamo scapă printre degete o victorie mare. Totul rămâne deschis în lupta pentru „play-off”

Dinamo și FCSB termină la egalitate după un meci foarte disputat. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
18 februarie 2018
Ciprian Rus

Dinamo – FCSB e, de când lumea, genul de derbi care nu are nevoie de nici un fel de avancronică. Miza istorică transcede, oricum, orice calcule de clasament și orice argumente de context. Dar, programat în penultima etapă, meciul avea o importanță aparte, cu atât mai mult cu cât, înainte de fluierul de start, Dinamo […]

Citeşte articolul
Rugby

Dezmăgire uriașă la Madrid: România pierde categoric cu Spania, are nevoie de ceva special pentru a mai prinde Mondialul din Japonia

Foto: Razvan Pasarica/ SPORT PICTURES
18 februarie 2018
Vlad Pîrvu

După fericirea puțin exagerată pe care mulți dintre noi am afișat-o după victoria răsunătoare cu Germania, la primul meci din Rugby Europe Championship 2018, iată că reversul medaliei ni s-a arătat mult mai repede decât ne-am fi dorit: naționala de rugby a României a fost învinsă de Spania – poate chiar mai categoric decât o […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Unde eram și ce făceam. O privire spre ultima parte a carierei lui Federer, cea umană. Și drumul înapoi spre 1

18 februarie 2018
Codruț Baciu

Federer va mai câștiga și va mai pierde finale, indiferent de locul în clasament; iar într-o vară ce va ține de anii 2020, se va lăsa de tenis. Cu tam-tam, că n-are de ales.  Și-atunci, o să ne uităm înapoi, o să desfacem un rosé sau ce avem la îndemână, și o să ne amintim […]

Citeşte articolul
  • Iuli@

    Eu am locuit in Germania intr-un sătuc cu 1000 de locuitori care avea două stadioane, din care unul cu nocturna. Aproape toți copiii cel puțin trecuseră pe la clubul de fotbal, mulți dintre ei mergeau regulat. Fete și băieți deopotrivâ. Noi, străinii, am căzut repede de acord ca nemții au două alimente de bază: carnea și fotbalul.
    A fost o experiență pentru mine să traiesc cu ei câștigarea unui Campionat Mondial. Și sărbătoarea de după. Avionul care-i aducea, personalizat ca „Fanhansa – Avionul Campionilor”, care a survolat atunci un milion de oameni care se strânseseră sa-i aștepte la Poarta Brandenburg, s-a cam lăsat cu respirație tăiată bine de tot.

© 2018 Lead
Design: Live Design