Scoruri identice, poveşti diferite: Real şi Barça îşi câştigă meciurile înainte de un El Clasico decisiv

Danny Coposescu 17 aprilie 2017

3-2 e scorul etapei în La Liga. Cel puţin în ceea ce priveşte cei doi titani care îşi dispută titlul. Cu 3-2 au trecut atât Real Madrid de Sporting Gijon, cât şi Barcelona de Real Sociedad. Ambele au fost victorii chinuite, ambele puteau să rezulte în puncte pierdute pentru cele două rivale. Asta nu înseamnă, însă, că nu există o diferenţă fundamentală între ceea ce s-a petrecut pe El Molinon, pe de o parte şi pe Camp Nou, pe de alta.

Când, cu o oră înainte de deplasarea de la Gijon, Realul şi-a anunţat formula de start, nu aveai cum să nu faci ochii mari. Nu e ca şi cum Zidane nu a experimentat sezonul ăsta, atât cu lotul, cât şi cu formule de joc. Nu s-a întâmplat prea des ca madrilenii să aibă două meciuri consecutive cu acelaşi 11 de start. Însă, de data asta, chiar părea exagerat. Înafară de căpitanul Ramos, niciun titular obişnuit nu se regăsea pe listă. De la fundaşii laterali, până la atac, echipa arăta de nerecunoscut faţă de întâlnirea cu Bayern de pe Allianz Arena.

Când Duje Cop deschidea scorul din minutul 14, după o pasă delicioasă a lui Vesga, au început imediat reproşurile. „Zidane se joacă cu focul şi va pierde campionatul din cauza selecţiilor excentrice.“ Şi era greu să nu fii de acord. Oricât de important ar fi returul cu Bayern de mâine, campionatul e departe de a fi jucat. Trei puncte pierdute cu Gijon ar fi însemnat o şansă pentru Barcelona de a prelua din nou iniţiativa, în cazul unei victorii pe Bernabeu duminica asta. Cu alte cuvinte, e prea devreme să joci cu rezervele.

Am mai vorbit despre ceea ce pare a fi punctele forte a Realului în general, şi al lui Zidane în particular. Nu încape îndoială că lotul liderului e mult mai puternic decât al rivalei catalane. Dar meritul antrenorului e că reuşeşte şă-l administreze corespunzător. Chiar şi fără a lua în considerare faptul că, la Real, o telenovelă nu e niciodată prea departe, nu poate fi uşor să mulţumeşti pe toată lumea când ai atâtea valori care ar fi personaje principale în aproape orice echipă din lume.

Cum-necum, jucători de top ca Isco, James Rodriguez sau Morata nu au agitat în presă, deşi au fost folosiţi mai puţin decât şi-ar fi dorit. Nu ştim exact ce se petrece în spatele culiselor la Real, dar liniştea şi armonia care îi permite lui Zidane să folosească cu succes asemenea oameni ca rezerve pare aproape mistică. Nicicând nu a fost mai evident succesul francezului pe planul ăsta decât în meciul cu Gijon.

La puţine secunde după golul lui Cop, Isco a făcut prăpăd în careul opus şi a egalat. Şi totuşi, după atâtea schimbări, jocul Realului nu avea cum să nu fie deficitar. Sporting Gijon a atacat mai mult decât te-ai fi aşteptat şi, imediat după pauză, a lovit din nou, prin Vesga.

Dacă Real Madrid ia titlul, atunci o va face datorită unor calităţi aparte. Departe de luxul „Glacticilor“ din care făcea parte managerul, echipa asta are o tărie de caracter care a lipsit iterărilor din ultimii ani, chiar şi sub egida lui Mourinho. Niciun alt club din Spania nu a câştigat mai multe puncte ca Real după reveniri de scor.

De obicei, Ramos e responsabil de ele. Sâmbătă, efortul a fost mai degrabă colectiv. Morata a egalat în minutul 59, dar meciul i-a aparţinut lui Isco. Când părea că Realul trebuie să se mulţumească cu un singur punct, spaniolul a marcat al şaptelea său gol în ultimele opt meciuri ca titular, un şut de la marginea careului care a frânt inimile la Gijon. Aşa şi-a îndeplinit Zidane toate obiectivele pentru weekend. Titularii menajaţi, rezervele împăciuite şi trei puncte cu care echipa păstrează controlul în lupta pentru La Liga.

3-2 a fost şi pe Camp Nou, dar Luis Enrique nu va fi fost prea impresionat de felul cum s-au descurcat ai săi. În primul rând, cei 11 care au început contra lui Real Sociedad vor încerca probabil imposibilul contra lui Juventus miercuri. În afară de Neymar, suspendat, Barça a pus pe teren tot ce are mai bun. Ceea ce nu va fi de ajuns pentru încă o revenire legendară, dacă victoria asta e un semn pentru ce va urma.

Da, Messi a marcat din nou o dublă şi a ajuns la 498 de goluri pentru club. Da, Paco Alcacer pare că începe să dispute eticheta de transfer ratat. Dar felul în care adversarele reuşesc să dezlege apărarea lui Enrique şi lipsa de opţiuni de pe bancă, cu excepţia lui Iniesta, nu dau prea bine. Revenirea la o linie din patru fundaşi nu a rezolvat uşurinţa cu care mingi simple săltate peste defenisvă crează panică şi confuzie în faţa porţii lui Ter Stegen.

Şi zilele lui Andre Gomes sunt numărate. Poţi să-ţi închizi ochii şi o să-şi dai seama când portughezul iese de pe teren după fluierăturile care răsună din tribune. Ceea ce înseamnă că Barcelona are un număr limitat de oameni pe care se poate baza pentru a continua lupta pe trei fronturi.

În următoarele şase zile, s-ar putea să rămână doar unul, finala Cupei de la sfârşitul lui mai. Şase zile în care vom afla dacă tăria de carcater a Barcelonei se poate măsura cu cea marei rivale din Madrid.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.