LEAD
Champions League

Sfidător până la capăt: Vicente Calderon îşi ia adio cu o victorie, dar Real Madrid merge în finala Champions League

Într-un fel, nu se putea mai potrivit de atât. „Los sufridos“ (cei ce suferă) suferă cu încăpățânare până la capăt. Înconjurată de o cascadă de loialitate şi pasiune, Atletico Madrid a jucat ultimul ei meci pe Vicente Calderon, stadionul ăsta şarmant şi impunător. L-a câştigat cu 2-1, într-un act final de eşec glorios, un concept care defineşte perfect clubul: mereu aproape, dar aproape niciodată acolo.

Nicio altă competiţie nu a surprins mai bine aspectul ăsta pentru Atleti. Cupa Europeană o fi primit un „facelift“ de branding în 1992, de când se numeşte Champions League, dar a rămas la fel de nemiloasă faţă de echipa asta. Finalistă învinsă de trei ori, ultimele două drame i-au fost provocate de marea rivală din Madrid. Aşa că parcă era scris undeva ca, şi de data asta, vecinii să spulbere ultimul vis pe care roş-albaştrii l-au avut pe vechea lor arenă.

Şi pentru că durerea nu e durere fără afrodiziacul înşelător al speranţei, echipa lui Simeone a mai răbufnit o dată, în 16 minute furibunde care să respecte rugămintea suporterilor de dinaintea meciului: „Până la ultima picătură de sânge.“ Până să aibă timp să se aşeze într-un 4-1-2-1-2 interesant folosit de Zidane, Real a fost luată pe sus de iureşul gazdelor. Oricât de bine-cunoscută ar fi tactica asta, începuturile fulger ale lui Ateltico vin peste tine ca trenul pe care îl vezi venind, dar nu-l poţi opri.

Torres ameninţase deja înainte ca jumătate din oamenii lui Simeone să se strângă în careu pentru un corner. Saúl Ñíguez, tânărul de 22 de ani care promite an de an tot mai mult, s-a înălţat şi a trimis mingea în poartă, cu toată opoziţia lui Keylor Navas. Dacă atmosfera fusese incandescentă până atunci, după momentul ăsta, fluierul arbitrului a devenit aproape imposibil de auzit.

Dovada? Jucătorilor le-a luat secunde bune să-şi dea seama că centralul Cüneyt Çakir arătase punctul cu var patru minute mai târziu, după piedica pusă de Varane lui Torres. Penaltiurile nu sunt goluri garantate la Atletico (şase din opt ratate sezonul ăsta), cu atât mai puţin când vine vorba de Griezmann, care a ratat decisiv în finala Champions League de anul trecut.

Nici de data asta n-a fost tocmai fără probleme. Cumva, şutul greşit al francezului a trecut prin mâna lui Navas şi a trimis stadionul în extaz. 2-0 şi peste trei sferturi de meci încă de jucat pentru a egala la general (fusese 3-0 pentru Real în tur).

Poata asta a fost, de fapt, hiba. Prea devreme şi-a făcut Atleti treaba, pentru că golul lui Griezmann a părut să producă puţină confuzie în rândul echipei. Prinsă undeva între dorinţa de a forţa mai departe şi instinctul de a se retrage după ziduri în aşteptarea asediului, gazdele au cedat iniţiativa.

Şi Real a acceptat-o, pornind o morişcă de posesie, cu Isco în rolul mecanismului principal. Influenţa calmantă a mijlocaşului, adesea imposibil de deposedat, i-a ajutat pe coechipierii săi să împingă tot mai aproape de careul advers.

Ocaziile mari au lipsit, însă, şi Atletico părea să aştepte pauza, când Messi, deghizat din cap până în picioare în Karim Benzema, a intervenit brusc.

Doar aşa se poate explica driblingul pe metru pătrat reuşit de atacantul Realului, un jucător extrem de talentat, dar care nu ne-a obişnuit cu asemenea mişcări. Cu trei oameni lăsaţi în urmă, Benzema a centrat până la Kroos, al cărui şut a fost respins de Oblak până în piciorul lui Isco. Golul fatal a spart zgomotos balonul lui Atleti.

Nu şi cel al fanilor, însă. A doua repriză, sufocată de jocul controlat al oaspeţilor, a fost o serenadă finală pe care suporterii au cântat-o stadionului şi echipei. Flacăra speranţei, acel drog atât de nociv pentru susţinătorii echipei ăsteia, s-a stins complet după ce Carrasco şi Gameiro au ratat în succesiune rapidă, singuri cu Navas. Dar vocile au rămas vii în piepturile care au săltat sfidător. Spre sfârşit, în mijlocul unui potot impromptu, cu fulgere şi tunete, ceva din sărbătoarea tribunelor a vorbit despre un club care-şi îmbrăţişează identitatea colorată de suferinţă. Cum spunea şi mozaicul cu care fanii i-au primit pe jucătorii lui Real Madrid: „Mândri că nu suntem ca voi“.

Pentru cei victorioşi, nu există mândrie mai mare decât cea pe care o pot obţine la Cardiff: Real poate să fie primul club care câştigă trofeul Champions League de două ori la rând. Identitatea Realului nu e un concept abstract, ci e turnată din argint şi îi poartă numele de 11 ori. Zidane e responsabil pentru gravura de anul trecut. Pe 3 iunie, în faţa formaţiei de la care a plecat pentru a începe relaţia cu Real Madrid, are şansa de a repeta isprava.

Comentează articolul
Champions League

The Mourinho Way: United ne adoarme la Sevilla, scapă cu un egal. Șahtiorul merge la Roma cu un avantaj șubred în bagaj

22 februarie 2018
Danny Coposescu

Un discurs despre reglementarea importurilor de fructe citrice; un episod din „Tânăr și neliniștit‟; varul uscându-se pe perete. Toate sunt recomandări bune pentru a-ți crește astăzi pulsul, după inerția televizată dintre Sevilla și Man Utd. Undeva, o companie farmaceutică și-a abandonat brusc cercetările: tocmai a găsit cel mai potent somnifer. Cel puțin pentru cei care […]

Citeşte articolul
Champions League

Chelsea o testează serios pe Barça, dar Messi rupe blestemul și scoate un egal prețios. Bayern risipește speranțele lui Beșiktaș

21 februarie 2018
Danny Coposescu

Nu multă lume își aduce aminte că rivalitatea curioasă dintre Chelsea și Barcelona n-a răsărit odată cu Mourinho și veninul lui față de catalani. În aprilie 2000, cele două făceau cunoștință pentru prima dată în Champions League și începeau o serie definitorie pentru fotbalul secolului 21. Dincolo de scenariul obișnuit al clubului nobil contra celui […]

Citeşte articolul
Europa League

Pregătiți de „notti magiche”: FCSB e gata pentru adevăratul Lazio, speră să facă fericiți miile de români care s-au anunțat la Roma

Apărarea imediată a FCSB-ului a avut serios de lucru la București împotriva lui Dusan Basta și a colegilor săi de la Lazio. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
20 februarie 2018
Ciprian Rus

Ce va fi pe „Olimpico”, în returul FCSB-ului cu Lazio Roma, nu putem ști. Tot ce știm e că Lazio nu va arăta ca în turul de la București, după cum nici FCSB nu va arăta ca în derbiul recent cu Dinamo de pe „Arena Națională”. Și atunci, la ce să ne-așteptăm? * Doar trei […]

Citeşte articolul
David și Goliat

Will Grigg’s on fire, Guardiola’s terrified: Wigan e din nou „bau-bau‟ pentru Man City în FA Cup. Și ce poveste!

20 februarie 2018
Danny Coposescu

Repede: ce echipă se poate lăuda că a câștigat trei din ultimele patru meciuri cu Manchester City? Ce au Roberto Mancini, Manuel Pellegrini și Pep Guardiola în comun? Și cine e cel mai bun marcator din sezonul actual de FA Cup? Cine știe răspunsurile la aceste trei întrebări s-a uitat aseară la „miracolul‟ de pe […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design