LEAD
Champions League

Sfidător până la capăt: Vicente Calderon îşi ia adio cu o victorie, dar Real Madrid merge în finala Champions League

Într-un fel, nu se putea mai potrivit de atât. „Los sufridos“ (cei ce suferă) suferă cu încăpățânare până la capăt. Înconjurată de o cascadă de loialitate şi pasiune, Atletico Madrid a jucat ultimul ei meci pe Vicente Calderon, stadionul ăsta şarmant şi impunător. L-a câştigat cu 2-1, într-un act final de eşec glorios, un concept care defineşte perfect clubul: mereu aproape, dar aproape niciodată acolo.

Nicio altă competiţie nu a surprins mai bine aspectul ăsta pentru Atleti. Cupa Europeană o fi primit un „facelift“ de branding în 1992, de când se numeşte Champions League, dar a rămas la fel de nemiloasă faţă de echipa asta. Finalistă învinsă de trei ori, ultimele două drame i-au fost provocate de marea rivală din Madrid. Aşa că parcă era scris undeva ca, şi de data asta, vecinii să spulbere ultimul vis pe care roş-albaştrii l-au avut pe vechea lor arenă.

Şi pentru că durerea nu e durere fără afrodiziacul înşelător al speranţei, echipa lui Simeone a mai răbufnit o dată, în 16 minute furibunde care să respecte rugămintea suporterilor de dinaintea meciului: „Până la ultima picătură de sânge.“ Până să aibă timp să se aşeze într-un 4-1-2-1-2 interesant folosit de Zidane, Real a fost luată pe sus de iureşul gazdelor. Oricât de bine-cunoscută ar fi tactica asta, începuturile fulger ale lui Ateltico vin peste tine ca trenul pe care îl vezi venind, dar nu-l poţi opri.

Torres ameninţase deja înainte ca jumătate din oamenii lui Simeone să se strângă în careu pentru un corner. Saúl Ñíguez, tânărul de 22 de ani care promite an de an tot mai mult, s-a înălţat şi a trimis mingea în poartă, cu toată opoziţia lui Keylor Navas. Dacă atmosfera fusese incandescentă până atunci, după momentul ăsta, fluierul arbitrului a devenit aproape imposibil de auzit.

Dovada? Jucătorilor le-a luat secunde bune să-şi dea seama că centralul Cüneyt Çakir arătase punctul cu var patru minute mai târziu, după piedica pusă de Varane lui Torres. Penaltiurile nu sunt goluri garantate la Atletico (şase din opt ratate sezonul ăsta), cu atât mai puţin când vine vorba de Griezmann, care a ratat decisiv în finala Champions League de anul trecut.

Nici de data asta n-a fost tocmai fără probleme. Cumva, şutul greşit al francezului a trecut prin mâna lui Navas şi a trimis stadionul în extaz. 2-0 şi peste trei sferturi de meci încă de jucat pentru a egala la general (fusese 3-0 pentru Real în tur).

Poata asta a fost, de fapt, hiba. Prea devreme şi-a făcut Atleti treaba, pentru că golul lui Griezmann a părut să producă puţină confuzie în rândul echipei. Prinsă undeva între dorinţa de a forţa mai departe şi instinctul de a se retrage după ziduri în aşteptarea asediului, gazdele au cedat iniţiativa.

Şi Real a acceptat-o, pornind o morişcă de posesie, cu Isco în rolul mecanismului principal. Influenţa calmantă a mijlocaşului, adesea imposibil de deposedat, i-a ajutat pe coechipierii săi să împingă tot mai aproape de careul advers.

Ocaziile mari au lipsit, însă, şi Atletico părea să aştepte pauza, când Messi, deghizat din cap până în picioare în Karim Benzema, a intervenit brusc.

Doar aşa se poate explica driblingul pe metru pătrat reuşit de atacantul Realului, un jucător extrem de talentat, dar care nu ne-a obişnuit cu asemenea mişcări. Cu trei oameni lăsaţi în urmă, Benzema a centrat până la Kroos, al cărui şut a fost respins de Oblak până în piciorul lui Isco. Golul fatal a spart zgomotos balonul lui Atleti.

Nu şi cel al fanilor, însă. A doua repriză, sufocată de jocul controlat al oaspeţilor, a fost o serenadă finală pe care suporterii au cântat-o stadionului şi echipei. Flacăra speranţei, acel drog atât de nociv pentru susţinătorii echipei ăsteia, s-a stins complet după ce Carrasco şi Gameiro au ratat în succesiune rapidă, singuri cu Navas. Dar vocile au rămas vii în piepturile care au săltat sfidător. Spre sfârşit, în mijlocul unui potot impromptu, cu fulgere şi tunete, ceva din sărbătoarea tribunelor a vorbit despre un club care-şi îmbrăţişează identitatea colorată de suferinţă. Cum spunea şi mozaicul cu care fanii i-au primit pe jucătorii lui Real Madrid: „Mândri că nu suntem ca voi“.

Pentru cei victorioşi, nu există mândrie mai mare decât cea pe care o pot obţine la Cardiff: Real poate să fie primul club care câştigă trofeul Champions League de două ori la rând. Identitatea Realului nu e un concept abstract, ci e turnată din argint şi îi poartă numele de 11 ori. Zidane e responsabil pentru gravura de anul trecut. Pe 3 iunie, în faţa formaţiei de la care a plecat pentru a începe relaţia cu Real Madrid, are şansa de a repeta isprava.

Comentează articolul
CM de Handbal 2017

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul.” În loc de concluzii, câteva idei despre echipa României și drumul ei la Mondial

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andrei Năstase

„Timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina Campionatul Mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu ajungi pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Naționala de handbal a pierdut meciul, nu și suporterii

© FOTO: Sorin Pana / Sport Pictures
13 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Cu o oră înainte de meciul din optimi cu Cehia, un steag tricolor aștepta singuratic pe un scaun din imensa sală din Leipzig. Lângă el, în picioare, stătea Mihaela, o suporteră din Brașov aflată la primul ei turneu final alături de echipa națională. Prietenii și colegele i-au făcut cadou deplasarea, pentru că știu cât iubește […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Cristina Neagu: „Sunt tristă, frustrată, dezamăgită. Ne-a fost frică să visăm la mai mult”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

Una din jucătoarele cele mai afectate de înfrângerea României cu Cehia din optimile Campionatului Mondial din Germania a fost Cristina Neagu. Căpitanul României, care înscrisese 13 goluri, a izbucnit în lacrimi imediat după fluierul de final, a îmbrățișat câțiva suporteri, de la care a primit un buchet de flori, apoi a fost printre primele care […]

Citeşte articolul
CM de Handbal 2017

Ambros Martin: „O înfrângere ca asta îți lasă urme în suflet și în minte. Am avut în față o mare oportunitate, trebuia să profităm”

© FOTO: Mihaela Bobar / www.ActionFoto.ro
12 decembrie 2017
Andreea Giuclea

După înfrângerea cu Cehia din optimile Campionatului Mondial, selecționerul Martin Ambros a așteptat șase minute începerea conferinței de presă. Șase minute în care a stat tăcut în fața jurnaliștilor, așteptând să vină antrenorul învingător, Jan Basny. A vorbit apoi despre greșelile pe care le-a făcut și el, și echipa, despre cât de mult și-au dorit fetele […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design