LEAD
Europa League

Smash & Grab: în 10 oameni, Atletico scapă cu un egal neprețuit de pe Emirates. Marseille preia controlul în semifinala cu Salzburg

„Nu știu ce o să fac după ce plec. Sunt ca un om care-a jucat ruleta rusească toată viața și acum rămâne fără pistol. O să vedem dacă mi se va face dor de el.‟ Cuvintele lui Arsène Wenger te sperie puțin. E nevoie să ne facem griji pentru francez, de vreme ce – pentru prima dată în ultimii 35 de ani – o să aibă mult timp de pierdut?

După cel mai „Arsenal meci cu putință‟, împotriva lui Atletico, pare că antrenorul a descoperit această nouă perspectivă din care să privească actuala etapă din viața lui. Poate că analogia ruletei e tocmai potrivită pentru echipa pe care se pregătește s-o părăsească. Mai ales în ultimul deceniu, când Wenger s-a obișnuit ca totul să-i explodeze în față, indiferent de tactică sau oamenii din teren. Cu un „pistol‟ ca ăsta, personificat tocmai de căpitanul Koscielny aseară, e greu de înțeles ce-i va lipsi bietului Wenger după plecare.

Arsenal 1-1 Atletico Madrid

Toată săptămâna, jucătorii lui Arsenal s-au lăudat că vor face și drege tot ce-i posibil pentru a-i face un cadou de retragere pe măsură „profesorului‟: trofeul Europa League. Nu-i nevoie să ne gândim de ce n-au depus eforturile astea supraumane până acum. Important e că din prestația asta numai dedicarea n-a lipsit. Dar rezultatul tot negativ rămâne.

Parcă știai că ceva nu-i de bine când Vrsaljko a luat al doilea galben deja din minutul 10. Nu pentru echipa sa, ci pentru londonezi, care sunt olimpici la categoria subperformanței în circumstanțe favorabile. Odată cu fundașul dreapta croat s-a dus și Diego Simeone, trimis în tribună pentru previzibila reacție exagerată. Exilat între suporteri, argentinianul s-a învârtit ca un leu în cușcă tot restul meciului, potolit ocazional de câte un asistent trimis acolo probabil pentru a-i proteja pe spectatori de entuziasmul său.

Doar că Simeone n-a prea avut de ce să se agite până la pauză. Lacazatte și Wilshere au ratat două ocazii bune, dar n-o să găsești în toată Europa o formație mai potrivită pentru a rezista asediilor decât Atletico. Spaniolii oricum nu veniseră să joace care-pe-care în Anglia, dar eliminarea timpurie i-a făcut să tragă toate zăvoarele. Cu veterani îndârjiți ca Godin alături de tineri ambițioși ca Jose Gimenez, centrările lui Arsenal s-au oprit cu încăpățânare la expeditor.

Până când Jack Wilshere l-a dat la o parte pe dreptaciul Welbeck și s-a transformat pentru o secundă în aripă clasică. Așa a spart în sfârșit gheața Lacazette, în minutul 60, cu o lovitură de cap pe care nici marele Oblak n-a mai putut-o agăța. „One nil to the Arsenal‟ a început să răsune pe Emirates. Într-un fel, de rău augur, căci scandarea provine de pe vremea lui George Graham, când tunarii marcau rar mai mult de un gol pe meci.

Nu neapărat aspectul ăsta lasă un gust amar pentru Arsenal. Barajul lui Atleti nu se sparge atât de ușor și madrilenii chiar merită toată admirația pentru felul cum s-au apărat. De atac însă, mai ales după golul primit, oaspeții chiar nu păreau interesați. Nici o urmă de presing în jumătatea opusă, prea puține încercări de a lega vreo combinație. Cum a spus și Ian Darke de la BT Sport, „Atletico pare mulțumită cu scorul ăsta.‟ Dar nu și dacă oponentul insistă să-i ofere cu mărinimie ceva mai bun.

O minge bubuită înspre Griezmann, care vegeta de minute bune, l-a prins pe Koscienly ceva prea avansat. Nu-i nimic, fundașul e rapid și i-a luat fața compatriotului până să ajungă în careu – unde și-a descărcat în mod curios „pistolul‟. Între timp, ca într-un dans sincron tembel, Mustafi a alunecat pe linia porții și Griezmann a primit cadoul. În cele opt minute rămase, n-a mai fost timp decât pentru (încă) o paradă spectaculoasă din partea lui Oblak.

„Dacă ne uităm la prestație și la desfășurarea meciului, e cel mai prost rezultat posibil pentru noi,‟ a spus Wenger, cu oboseala stoică a unui martir. Atletico n-a mai luat gol acasă de 11 meciuri, ceea ce nu le-a scăpat reporterilor. „Nu ne interesează statisticile, știm că putem marca oriunde. Tot ce-i important e să mergem acolo cu încredere.‟

A fost ultimul joc european pe care Arsenal îl joacă acasă cu Arsène pe bancă. După încă o dezamăgire, poate o pauză de la ruleta rusească îi va prinde bine.

Marseille 2-0 RB Salzburg

Mai există un colț al Londrei unde domnește nostalgia. Fanii lui West Ham se uită cu jind la Dimtri Payet, care-și conduce echipa spre finala unei competiții europene. Căpitanul lui Marseille a călcat totul în picioare, inclusiv cuvântul său, pentru a se întoarce pe Velodrome, unde a mai declanșat o dată extazul cu RB Salzburg.

https://twitter.com/btsportfootball/status/989621553980739584

Două asist-uri de manual, pentru Florian Thauvin și Clinton Njie, au pus clubul de pe riviera franceză cu un picior în ultimul act. Asta dacă nu cumva austriecii au de gând să repete nebunia din returul cu Lazio.

 

Comentează articolul
Finala Champions League

„Bring it on‟: Klopp a adus-o din nou pe Liverpool la masa mare, unde caută din nou acel evaziv final fericit

25 mai 2018
Danny Coposescu

„Am șters aproape totul din jurul meciului și nu l-am mai revăzut. Niciodată.‟ Jürgen Klopp e prins în discuție cu Donald McRae de la The Guardian și ajunge, inevitabil, la subiectul acelui joc. Cinci ani mai târziu, reacția lui rămâne la fel de memorabilă ca golul zdrobitor al lui Arjen Robben: „Fanii noștri au fost […]

Citeşte articolul
Champions League

Real Madrid adulmecă al 13-lea trofeu, al treilea cu Zidane. Dar ce (și cum) trebuie să mai câștige francezul pentru a fi „primit‟ între cei mai buni antrenori? 

24 mai 2018
Danny Coposescu

Luis Miguel Beneyto e desprins dintr-o altă eră. Din cei 81 de ani împliniți de fostul director al lui Real Madrid, 71 au fost trăiți cu legitimația de membru – sau socio – în buzunar. Șapte decenii în care a asistat, din tribună sau din birou, la nașterea unei dinastii europene fără egal în sportul ăsta. […]

Citeşte articolul
Perspectivă

CFR Cluj a redevenit o forță. Dar a învățat ceva din greșelile trecutului? Poate oferi fotbalului românesc primul model de continuitate?

© FOTO: Simion Sebastian Tataru / www.SportPictures.ro
24 mai 2018
Ciprian Rus

FCSB a luat, acum trei ani, toate cele trei trofee puse, pe atunci, în joc – campionatul, Cupa Ligii și Cupa României. Dar antrenorul Costel Gâlcă a fost dat afară imediat după finalul sezonului, pentru că nu ar fi ascultat ordinele patronului. Pe la echipă s-au perindat tot felul de antrenori, unii cu mai multă, […]

Citeşte articolul
Liga 1

„Disciplină, muncă și un dram de noroc”. 10 observații și câteva concluzii după finalul Ligii 1. Cum a câștigat CFR, de ce a pierdut FCSB?

Jucătorii CFR-ului sărbătoresc finalul unui sezon epuizant, cu Dan Petrescu pe bancă. Foto: Simion Sebastian Tataru / Sport Pictures
21 mai 2018
Ciprian Rus

1. CFR Cluj câștigă titlul în Liga 1 și, cu patru trofee, față de trei ale FCSB, devine echipa ultimului deceniu din fotbalul nostru, chiar în anul Centenarului. Cea mai veche echipă în activitate din România se reinventează a doua oară, după ce fusese la un pas de desființare la sfârșitul anilor ’90, înainte să […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design