Spania se dezlănțuie cu Argentina, Brazilia mai șterge din amintirea coșmarului german, Anglia are de lucru înaintea Cupei Mondiale

Danny Coposescu 28 martie 2018

Ce s-a întâmplat aseară pe Wanda Metropolitano, la Madrid, poate fi considerat un experiment: Jorge Sampaoli în rolul lui Dr. Frankenstein, selecționata sa argentiniană jucând monstrul scăpat de sub control. Personajul lui Mary Shelley ar fi prins bine în centrul unei apărări care le-a dat o mână de ajutor generoasă gazdelor. Iar Spania a acceptat-o cu recunoștință.

Spania 6-1 Argentina

Să începem cu o observație preliminară: da, Leo Messi a lipsit din nou, din cauza unui disconfort muscular. Dar nici 10 clone ale omului de la Barcelona n-ar fi oprit iureșul. Să vorbești despre atacul Argentinei după meciul ăsta e ca și cum te-ai plânge că n-ai destui cai putere, când ți-au cedat frânele la mașină.

Dintre cele șase goluri marcate de spanioli, doar unul ar putea să nu-i fie pus în cârcă apărării lui Sampaoli. De la degajări direct în gheata oponentului din partea lui Willy Caballero la o linie defensivă ridicată până în buric, e greu să înțelegi care a fost planul sud-americanilor pe Wanda. Probabil nici jucătorii nu ți-ar putea răspunde.

Apropo de degajări, nimic n-a demonstrat mai bine dezorganizarea cronică a argentinienilor decât reușita pentru 5-1 a lui Iago Aspas. Atacantul de la Celta Vigo dăduse deja două pase de gol în trei minute și camerele se concentrau pe extazul din tribune când brusc, ne-am trezit cu imaginea lui Aspas, singur-singurel contra lui Caballero. Într-o fază care nu se acceptă nici în curtea școlii, De Gea îl lansase direct dintr-un aut de poartă și n-a fost nevoie decât de o atingere fină pentru a aduce scorul la proporții de curtea școlii.

Isco a mai avut timp să-și desăvârșească hat-trick-ul și să egaleze cea mai dură înfrângere suferită vreodată de Argentina. Singura parte bună pentru Sampaoli e că a pățit-o „doar‟ într-un amical, dar cine știe ce efecte va avea „pălmuiala‟ asta, în cuvintele sale. În două amicale cu echipe calificate la Mondial, Spania și Nigeria, finalista de acum patru ani a primit 10 goluri. Cea din urmă o așteaptă în grupa D și, cu sau fără Messi, va ști că are o șansă reală cât timp Argentina nu-și amintește cum să se apere.

O mică revanșă la Berlin, o mare surpriză la Geneva

Confruntarea dinte Germania și Brazilia a însemnat lucruri foarte diferite pentru cele două adversare. Joachim Löw a văzut meciul ca pe încă o oportunitate de a-și etala profunzimea lotului. Portarul Kevin Trapp și Leon Goretzka nu vor fi titulari la turneul final, iar Marvin Plattenhardt de la Hertha Berlin a jucat tot meciul din rațiuni evidente.

De cealaltă parte, Tite a trimis pe teren probabil cel mai puternic 11 de start posibil, fără Neymar și plus-minus un Roberto Firmino. Nu doar selecția, ci și reacția echipei la singurul gol al partidei, marcat de Gabriel Jesus, arată cât de mult au investit brazilienii în amicalul ăsta. Trauma acelui 1-7 n-a fost vindecată, dar o victorie solidă în fața campioanei mondiale, care nu mai pierduse de 22 de jocuri, e un pas în direcția potrivită.

Prestația de pe Olympiastadion a rezumat perfect efectul Tite. Formația asta nu va face parte din panteonul artiștilor, iar „joga bonito‟ a ajuns de mult un simplu slogan de marketing. Dar selecționerul acesta nu va permite niciodată un colaps atât de dur ca cel de pe Mineirão. Fundamentul Braziliei nu mai e construit din nisip, ca în 2014.

În cazul Portugaliei, e greu să te mai încumeți cu analize. Bătaia încasată la Geneva, un 0-3 în fața unei reprezentative olandeze aflate la pământ, nu arată bine. Dar același lucru s-a spus și pe tot parcursul Europeanului din Franța, când lusitanii au tot arătat rău până când au ridicat trofeul la Paris. La vară, însă, au de furcă cu o grupă mult mai dificilă. Cu Spania, Maroc și Iran, naționala lui Fernando Santos trebuie să arate altă față.

Anglia și Franța încă nu conving

Gareth Southgate tot n-a aflat cum e să pierzi un meci. Egalul cu Italia de pe Wembley, 1-1, a demonstrat clar de ce una dintre echipe merge la Mondial, iar cealaltă îl urmărește din fața televizorului. Anglia a dominat la toate capitolele, în afară de unul, cel mai important, iar ăsta e un motiv de îngrijorare. Gazdele pur și simplu n-au putut profita de superioritatea lor după ce Jamie Vardy a deschis scorul. Pedeapsa a venit târziu, când sistemul VAR a semnalizat penalti și Insigne a egalat nemeritat. Asta nu scuză zgârcenia englezilor în ceea ce privește golurile. Doar patru goluri în patru meciuri înseamnă că sunt mereu vulnerabili în fața unor astfel de ghinioane.

Nici Franța nu rupe gura târgului, deși a câștigat ușor cu Rusia. Mbappe a strălucit la St. Petersburg cu o dublă și Pogba a completat scorul de 3-1, dintr-o lovitură liberă grozavă, dar meciul s-a jucat mai mult în secvențe izolate, iar oaspeții s-au clătinat după ce Smolov i-a apropiat pe ruși la un sigur gol. Senzația e că selecționata lui Deschamps continuă să mizeze mai degrabă pe inspirație individuală decât pe vreun plan coerent. Ceea ce ar putea fi suficient într-o grupă cu Australia, Peru și Danemarca, dar nu neapărat și în fazele superioare ale Cupei Mondiale.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.