Tottenham mai face un pas ca să schimbe balanța de puteri cu Arsenal, încă mai speră la titlu

Adio, St. Totteringham’s day! Spurs o bate pe Arsenal în ultimul derby pe White Hart Lane, dar titlul se apropie de Stamford Bridge după victoria lui Chelsea de la Everton

Acum două zile, Arséne Wenger a fost întrebat de reporteri dacă balanţa de putere dintre Tottenham şi Arsenal începe să se schimbe. Francezul a răspuns nu, şi are dreptate. Pentru ca Spurs să devină cu adevărat echipa dominantă din nordul Londrei, trebuie să pună mâna pe trofee, ceea ce Arsenal a reuşit chiar şi în deceniul de subperformanţă de când s-a mutat pe Emirates.

Dar răspunsul trebuie măcar privit și prin prisma evenimentelor de ieri după-amiază. În primul rând, ştim că Tottenham e pe cale să facă mutarea pe care Wenger şi conducerea clubului au considerat-o vitală pentru creştere: construcţia unui nou stadion. Urmează un sezon în care echipa lui Pochettino va face din Wembley un cămin temporar, până când noua arenă de 61.000 de locuri (cu peste 500 mai mult decât Emirates) e gata. Primul pas spre un nou raport între cele două rivale.

Al doilea? O victorie clară cu 2-0, care să asigure faptul că Spurs termină sezonul peste Arsenal pentru prima dată din 1995 încoace. Anul trecut, doar un punct le-a lipsit. Ca un făcut, nu jocul rezultatelor, ci un meci direct a pus în sfârşit capăt unei tradiţii vechi şi dureroase pentru fanii de pe White Hart Lane. Că a fost şi ultimul derby jucat în faţa tribunelor deschise în 1899 pare scos dintr-un scenariu siropos.

For the first time since 1995…

St. Totteringham's Day is officially cancelled ? pic.twitter.com/lh03AlkReY

— Eurosport UK (@Eurosport_UK) April 30, 2017

Echipa condusă de Pochettino a mai avut parte de succese acasă cu mai ilustra sa adversară. Unele au fost chiar mai clare în privinţa scorului. Dar cel de duminică a fost atât de subînţeles, atât de firesc şi relaxant, încât întrebarea cu privire la balanţa de puteri devine şi mai relevantă.

Prima repriză a rămas fără gol doar pentru că Arsenal a abordat-o cu un pragmatism de care se dovedeşte doar ocazional capabilă. Pentru a doua oară în ultimele săptămâni, Wenger şi-a aşezat echipa într-un 3-4-2-1 şi dacă până şi ultimul mare ideolog din Premier League trece la trei fundaşi, înseamnă că putem vorbi despre o nouă modă tactică de lungă durată.

Pe de altă parte, Arsenal nu va părea niciodată 100% confortabilă într-o postură reactivă şi asta va continua să fie dilema unui club care nu pare că are personalul necesar să facă ce-şi doreşte sau atitudiunea pentru a pune în practică alternativa mai sigură. Spurs, însă, arată ca un mix din ce în ce mai atractiv. În Victor Wanyama, Pochettino are un jucător care-i lipseşte cu disperare lui Wenger, o ancoră la mijloc inferioară poate doar lui Kante de la Chelsea. Primul kenyan din istoria Premier League a oferit colegilor săi platforma necesară pentru a domina şi a ţine presiunea cât mai sus asupra defensivei adverse.

Wanyama's best game in a Spurs shirt today. Proved he can partner with Dier with a more forward thinking performance today #COYS #THFC

— Henry David Perot (@hyperrealkevin) April 30, 2017

În trei minute după pauză, Tottenham a rezolvat meciul. Întâi, şutul lui Eriksen a ricoşat în piciorul agil al lui Dele Alli, care a ajuns deja la 21 de goluri sezonul ăsta. Wenger probabil nu şi-a ales cea mai bună săptămână pentru a recunoaşte că scouterii lui  „l-au văzut de multe ori jucând pe Alli“, pe vremea când tânărul îmbrăca tricoul lui MK Dons. Aproape imediat după restart a venit şi un penalti comis de Gabriel. Kane, cel faultat, a şi transformat şi se apropie vertiginos de 30 de goluri.

Şi cam asta a fost. Tottenham va termina peste Arsenal, prima dată după 22 de ani. Ceea ce contează enorm pentru suporteri, dar mai puţin pentru jucători. Harry Kane spusese înainte de meci că ambiţiile clubului au depăşit de mult bara joasă de a vrea numai să-şi depăşească rivala locală. „E fantastic pentru fanii noştri, dar noi vrem să câştigăm titlul,“ au fost şi cuvintele lui Pochettino. În multe feluri, e un semn de maturitate care, susţinută şi de realizări concrete, poate să schimbe cu adevărat raportul istoric dintre Spurs şi Arsenal.

1995 was the last time Spurs finished above Arsenal. Alli wasnt even born then. #EPL #PremierLeague #titlerace #Spurs #Arsenal pic.twitter.com/B8Q6dHuukR

— Football Outcasts (@FootyOutcasts) May 1, 2017

Deocamdată, totul va rămâne probabil la stadiul de promisiuni şi potenţial, pentru că de titlu mai poate fi doar cu greu vorba. Chelsea a trecut de cel mai greu examen rămas, cel de pe Goodison Park. Scorul de 3-0 o flatează pe echipa lui Conte, care a avut parte de o bătălie pe cinste până în minutul 66. Cu Eden Hazard încătuşat de Idrissa Gueye, Diego Costa sufocat de Jagielka şi Williams şi fundaşii preocupaţi cu Romelu Lukaku, au fost destule momente când era greu să vezi de unde ar veni izbăvirea pentru oaspeţi.

Eve 0-3 Che (Director's cut)#topoftheleauge#pedro#cahill#willian@MBASOFFICIAL pic.twitter.com/UBqemp6Skh

— Markeongs Alangso (@theahkeong) April 30, 2017

Până când Pedro a luat mingea şi a dinamitat-o în vinclul porţii lui Stekelenburg, care ar fi avut nevoie de o maşină a timpului pentru a ajunge la şutul spaniolului. S-ar putea ca inspiraţia lui Pedro să ajungă pe DVD-ul care rezumă sezonul, ca unul dintre momentele decisive. Mai departe, totul a mers mult mai uşor pentru Chelsea. Gary Cahill a reuşit şi el să trimită cumva mingea în poartă, după ce Stekelenburg i-a respins o centrare direct în tibie. Willian a stabilit scorul final după o combinaţie spectaculoasă cu Fabregas.

În campionat, Conte şi ai săi mai au o singură deplasare, la West Brom (care n-a mai marcat de cinci meciuri acasă). E greu de crezut că londonezii vor mai pierde patru puncte de acum.

City şi United, însă, continuă să o facă. Ambele au jucat contra unor echipe din zona retrogradării, cu Middlesbrough, respectiv Swansea. Ambele se pot considera norocoase că au scăpat cu egaluri. Guardiola a privit consternat cum Boro a trecut de două ori în avantaj şi a fost nevoie de golul lui Gabriel Jesus în minutul 85 pentru ca tot Twitter-ul să nu vuiască din nou cu acuzaţii de şarlatanie.

O descriere care se potriveşte, însă, simulării grosolane comise de Rashford contra lui Swansea.

Marcus Rashford's half-time heatmap… pic.twitter.com/axpM1vPffS

— CaughtOffside (@caughtoffside) April 30, 2017

Arbitrul a cumpărat ce i-a vândut englezul, care începe să-şi facă un obicei din astfel de apucături, şi Rooney a făcut 1-0. Galezii au revenit prin lovitura libera grozavă a lui Gylfi Sigurdsson şi puteau chiar să smulgă trei puncte dacă Fernando Llorente nu rata incredibil din trei metri.

Aşa se face că, dacă Arsenal îşi câştigă restanţa, vom avea trei puncte între locurile 2 şi 6. Asta şi lupta pentru evitarea retrogradării (pe care Sunderland a pierdut-o deja, după înfrângerea de acasă cu Bournemouth) ne vor ţine ocupaţi până la finalul sezonului.

One more game to come in #PL Matchweek 35…

⏰ 2000 BST
? @WatfordFC v @LFC
? #WATLIV pic.twitter.com/AIufqyLWni

— Premier League (@premierleague) May 1, 2017