Tottenham pierde cu Arsenal, Man City profită și dispare în frunte. Noroc că United a reînceput să joace fotbal

Danny Coposescu 19 noiembrie 2017

Mauricio Pochettino le-a cam închis gura celor care reacționau la venirea sa în Anglia cu un „cine-i ăsta?“ infatuat. Întâi la Southampton, apoi la Spurs, argentinianul și-a câștigat reputația de tactician ager și inspirat, mai ales în ce privește numărul de jucători tineri promovați. Pentru asta, nimeni nu se mai îndoiește de calitatea sa.

Dar un defect continuă să-i roadă pe fanii lui Tottenham. O singură victorie în 17 deplasări la principalele rivale din Premier League nu e tocmai un palmares de campioană. Niciun antrenor din „Big Six“ nu are un parcurs mai slab la capitolul ăsta. Sâmbătă, pe Emirates, Pochettino a avut șansa să facă uitată superioritatea istorică a lui Arsenal și să dea dovadă de calitățile necesare pentru a ține pasul în cursa pentru titlu. Dar până la urmă, deși tradiția de „St. Tottenringham’s Day“ s-a încheiat sezonul trecut, unele lucruri nu se schimbă: victoria dominantă a gazdelor în derbiul nord-londonez înseamnă că suporterii lui Arsenal au din nou motive de distracție pe seama vechii rivale.

O apariție rară pentru tripleta ofensiva a lui Wenger

Oricât de multe argumente pragmatice ar exista, e greu de înțeles de ce Emirates a fost onorată cu prezența simultană a lui Lacazette, Sanchez și Özil doar pentru a treia oară sezonul ăsta. Dacă e să ne luăm după prestația explozivă a celor trei din succesul cu 2-0 contra lui Spurs, atunci doar eventuale accidentări pot să fie o scuză pentru vreo schimbare în atacul lui Arsenal.

Özil, în special, a jucat într-un mod care să te facă să întrebi „cine ești și ce-ai făcut cu adevăratul Mesut?“ Cum ne spune și Barney Ronay: să-l vezi pe neamț hărțuindu-i pe jucătorii lui Tottenham și câștigând dueluri fizice e cumva și mai impresionant decât tehnica rafinată pe care-o cunoaște toată lumea. El a făcut primul gol, cu o lovitură liberă pusă pe fruntea compatriotului Mustafi, a cărui lovitură de cap l-a lăsat cu ochii în soare pe Lloris.

Că n-a prea fost fault și că fundașul central era într-un ofsaid marginal nu l-a interesat, evident, decât pe Pochettino. Arsene „ArbitriiNuMuncescDestul“ Wenger n-a văzut nimic nepermis și a lăsat cu modestie dezbaterea în mâinile specialiștilor. Antrenorul lui Spurs s-a plâns și de al doilea gol, cel reușit de Sanchez, din centrarea lui Lacazatte, dar observația mai pertinentă ar fi că atacantul a reușit să facă o preluare largă în careul de șase metri și tot el a fost primul la minge. Chiar și înconjurat de fundași și portar.

La urma urmei, nimeni nu poate spune că Arsenal n-a meritat victoria asta, indiferent de arbitraj. Acolo e problema pentru Pochettino. Jocul apatic al echipei, cu Harry Kane într-un picior și Dele Alli pierdut în pressing-ul agresiv al adversarilor, nu s-a ridicat nici pe departe la așteptări. În ciuda faptului că Arsenal venea după 10 victorii consecutive acasă, cu greu puteai găsi un moment mai bun pentru ca Spurs să arate cine-i șeful în nordul Londrei. Așa, Arsenal a câștigat primul derbi în trei ani și jumătate și e la un singur punct în urma lui Tottenham.

Leicester nu-i pune probleme lui City, United se bucură de reveniri importante

Un an e o eternitate în fotbal. Acum 12 luni, Leicester o spulbera pe Man City cu 4-2 și Guardiola și-ar fi smuls părul din cap, dacă ar fi putut. Acum, doar golurile din dreptul echipei lui Pep au mai rămas și City defilează cu încredere în campionat.

Pentru orice pretendentă la titlu, următorul episod de pe King Power trebuie să fi fost înfricoșător: Leicester pare că a întors cursul meciului, atacă și lovește bara lui Ederson, dar puțin peste 10 secunde mai târziu, De Bruyne finalizează cu un șut nemilos contra pornită tot de el.

Gabriel Jesus marcase deja în prima repriză și încercările lui Leicester au părut pur și simplu s-o irite pe City, care a schimbat din nou vitezele cum și când a avut chef.

Să spui că un club are deja titlul în mâini, după nici o treime din etape jucate, poate părea grăbit. Dar aura din jurul lui City e de așa natură încât doar un colaps improbabil pare să o poată opri din acest drum.

Sau, eventual, un United reîmposopătat de Pogba. Diferența făcută de mijlocașul francez în victoria cu Newcastle se vede în scor: 4-1. Un asist și un gol, după ce băieții lui Benitez marcaseră primii, arată de ce Pogba e vital pentru Mourinho. Nu doar pentru rezultate, ci și pentru stilul de joc, care seamănă din nou cu cel din începutul sezonului, când Man Utd marca peste trei goluri pe meci.

Câteva minute și pentru Zlatan Ibrahimovic chiar că i-au inviorat pe. suporterii de pe Old Trafford, iar sfârșitul secetei lui Lukaku l-a făcut până și pe Mourinho să zâmbească.

Liverpool și Chelsea câștigă ușor

Un succes simplu și fără emoții e exact recomandarea medicului pentru Jürgen Klopp. Germanul a fost dus la spital săptămâna asta pentru niște probleme de sănătate, așa că meciul liniștit cu Southampton, câștigat cu 3-0, a picat numai bine.

Salah a continuat să furnizeze argumente pentru a fi numit cel mai bun transfer al sezonului în Premier League. Cu această dublă, atacantul egiptean are un început de carieră perfect: nouă goluri în 12 meciuri de campionat.

Concurență îi face Alvaro Morata, care a terorizat-o împreună cu Eden Hazard pe West Brom. După un 0-4 deprimant, chiar dacă a fost împotriva campioanei, Tony Pulis are zilele numărate pe Hawthorns. Pentru Antonio Conte, înțelegerea dintre Hazard, Morata și Fabregas e motiv de optimism.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.