Tottenham rupe blestemul de pe Wembley, City rupe gura târgului, Liverpool rupe seria englezilor. Și Ronaldo îi răspunde lui Messi

Danny Coposescu 14 septembrie 2017

Nu e ca şi cum n-am văzut statistica asta pe toți pereții, cu litere mari şi îngroşate: Tottenham Hotspur a câştigat un singur joc pe Wembley în ultimii nouă ani. Ceea ce nu-i tocmai de bun augur pentru un club care s-a mutat temporar pe stadionul naţional, cât timp se reconstruieşte White Hart Lane.

În mod normal, ai zice că o vizită din partea Borussie Dortmund e ultimul lucru de care au nevoie londonezii, dat fiind palmaresul ăsta. Un BVB care conduce Bundesliga şi pare revigorată sub noul boss – Peter Bosz. Şi ai avea dreptate, dacă nemţii n-ar rupe nici ei gura târgului cu reuşitele lor pe pământ englez – două victorii în 10 meciuri, care includ o singură experienţă precedentă pe Wembley: Champions League din 2013, pierdută (în minutul 90) cu Bayern.

Altfel spus, cineva putea să scape de acest deochi miercuri seară, într-una dintre cele mai tari grupe de anul ăsta. Până şi după golul lui Son, dintr-o fază în care portarul Roman Bürki a uitat că există şi colţul scurt, tot Dortmund părea pariul mai sigur. Galben-negrii au ţinut cu zgârcenie de minge şi i-au înghesuit în propria jumătate pe Spurs. Când a venit şi egalarea, în minutul 11, şutul somptuos a lui Andrei Yarmolenko părea că-l face uitat pe Ousmane Dembele pentru moment.

Numai că Bürki şi-a ales tocmai întâlnirea asta ca să-şi etaleze imitaţia lui Dereke Zoolander. În filmul satiric, Ben Stiller joacă un super-model cu un defect congenital care-l împiedică să se întoarcă spre stânga. În cazul numărului 1 al Borussiei, pivotarea spre colţul scurt drept a părut peste puterile lui, pentru că Harry Kane a marcat un gol absolut identic cu cel al colegului sud-coreean din atac.

Aşa că germanii au intrat cu dezavantaj la cabine, unde Mauricio Pochettino a avut timp să mai strângă nişte şuruburi şi să-şi retrimită băieţii pe teren la alt nivel. Gegenpressing-ul modern o fi fost popularizat la Dortmund, sub Klopp, dar în a doua repriză, londonezii l-au pus în acţiune mai bine. Cu o prestaţie mult mai controlată, Tottenham şi-a mai permis un gol prin Kane (atenţie, la colţul lung) şi a continuat să-și ameninţe constant adversara pe contre. „Sunt mai mult decât trei puncte,“ a răsuflat Pochettino la final. Pentru clubul ăsta, orice succes pe Wembley n-are cum să fie altfel.

Între timp, în aceeași Grupă H, Real Madrid ne-a arătat un greoi 3-0 cu Apoel. Ronaldo și-a deschis rapid conturile din Ligă şi toată lumea se aştepta la o avalanşă, dar a fost nevoie de un penalti acordat extrem de generos în a doua repriză pentru ca portughezul să facă dubla. Foarfeca lui Ramos a mai pus ceva luciu pe încă un joc necaracteristic de inhibat al madrilenilor. Madrilenii nu traversează cele mai bune săptămâni ale lor, dar rămân în continuare favoriți pentru al treilea trofeu consecutiv.

Liverpool a revenit și ea în Champions League, decisă parcă să strice începutul perfect pentru echipele din Premier League: puteau fi cinci victorii pe linie, dar oamenii lui Klopp au vrut să câștige premiul pentru generozitate.

Avem și o anecdotă de pe vremea când Liverpool domina competiţiile europene. Pe atunci, băieții lui Shankly şi Paisley jucau „spot the dummy“ – aruncări de la margine pentru a-i prinde nepregătiţi pe adversarii aţipiți la post. Exact asta a simţit pe piele lui Klopp, în grupa E, când Sevilla a smuls un 2-2 dintr-un aut la care Muriel s-a trezit cu un hectar bun de exploatat în faţa apărării lui Liverpool. Mingea a ajuns la Correa, care a marcat al doilea gol al spaniolilor – născut din momente de „facepalm“ pentru majoritatea de pe Anfield. Lovren scăpase deja mingea sub gheată când Ben Yeder deschidea scorul rapid.

Putea totuşi să fie diferit, pentru că gazedele s-au năpustit peste Sevilla şi au întors scorul prin Firmino şi golul norocos al lui Salah. Dar, cum Liverpool n-are inamic mai mare decât pe sine, Firmino a ratat penaltiul pentru 3-1 și a lăsat loc pentru acel „spot the dummy“ din final.

Tot egal a fost și în Slovenia, unde, între rachete lansate spre arbitrii de către suporterii ruşi, NK Maribor a scos un punct din meciul cu Spartak Moscova, cu un gol salvator marcat în minutul 85.

Man City n-a avut asemenea emoţii în grupa F. Echipa lui Guardiola i-a oferit lui Feyenoord un 4-0 sec, cadou de revenire în Champions League după 15 ani. Faimosul stadion De Kuip a fost redus rapid la tăcere de John Stones, care pare să se fi săturat de critici şi să se fi reprofilat ca atacant. Fundaşul englez a marcat o dublă, alături de reuşitele lui Aguero şi Gabriel Jesus, care par deja că o să se înţeleagă de minune în ofensiva lui City. În celălalt joc din grupă, Şahtiorul lui Mircea Lucescu a învins-o surprinzător pe Napoli, cu 2-1.

Apropo de Napoli, am ajuns şi la cel mai mare flashback al serii – Leipzig s-a întors în Europa. În grupa G nu-i aceeaşi echipă care se confrunta cu Maradona în 1988 şi scotea un egal în RDG; echipa de azi e cu siguranţă mai controversată, dar stadionul tot plin a fost pentru revenirea oraşului la masa principală. Cum a terminat în ’88 Lokomotive, aşa a început RB Leipzig acum – cu un 1-1, de data asta contra lui AS Monaco. Emil Forsberg a marcat primul, doar că sărbătoarea a rezistat un minut, până când Tielemans a egalat după o fază încâlcită. Campioana Franţei n-a arătat deloc bine, cu un Falcao tăcut şi sărăcită de multe din talentele care au dus-o atât de departe sezonul trecut.

Poate surpriza serii a fost victoria clară a lui Beşiktaş, 3-1, chiar la FC Porto în curte. Iker Casilias nu s-a umplut de glorie la golul doi al turcilor, un şut al lui Tosun care a venit de la un kilometru depărtare şi nu tocmai în viclu.

Încă 26 de goluri de adăugat la bilanţul unei etape de start care arată de ce ne-a fost dor de competiţia asta.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.