Un început dezastruos îi costă pe columbieni meciul cu Japonia. Și poate chiar calificarea mai departe

Danny Coposescu 20 iunie 2018

Nu-s multe participante la Cupa Mondială care să fi avut pregătiri mai nereușite decât Japonia. Relația dintre federație și Vahid Halilhodzic a ajuns atât de otrăvită încât echipa s-a trezit cu un antrenor nou în aprilie. Akira Nishino are un munte de experiență în spate și e admirat acasă. Dar, cu doar trei amicale în picioare (nici ele tocmai reușite), e de înțeles de ce nimeni n-a investit prea multe speranțe în generația asta, altfel plină de talent. Mai ales în fața unui adversar care o călca în picioare cu 4-1 la ultima ediție a turneului.

Dar Rusia ne-a învățat deja că nu ne putem baza pe nume, formă sau alte false certitudini. O partidă distractivă, plină de evenimente, s-a încheiat cu un succes uriaș pentru Nishino și ai săi.

 

 

Columbia 1-2 Japonia

N-au trecut decât trei minute până să devină clar că nu vom vedea o defilare columbiană, ca acum patru ani, în Brazilia. Atunci, James Rodriguez îi amețea pe japonezi cu două goluri și o pasă de gol în drumul său spre gheata de aur a turneului. Nerefăcut complet după o accidentare, decarul a privit neputincios de pe bancă cum Davinson Sanchez a transformat o simplă minge înaltă într-o catastrofă pentru formația sa.

Fostul căpitan al naționalei feminine engleze, Alexandra Scott, l-a urmărit atent pe fundașul lui Tottenham sezonul trecut. „Singurul capitol la care mai are de lucrat e poziționarea.‟ Sanchez ar trebui să facă meditații cu Scott, pentru că amețeala sa a dus direct la hențul disperat al tizului Carlos, care abia terminase de cântat imnul când a și văzut roșu. Kagawa s-a ocupat de penalti și Columbia a început practic de la 0-1.

Cu planurile duse pe apa sâmbetei, Jose Pekerman n-a avut de ales decât să-l înlocuiască repejor pe Cuadrado, principala forță creativă a echipei sale, în lipsa lui James. Dar sufletul a rămas pe teren: Radamel Falcao a trecut peste provocări mult mai mari doar pentru a ajunge aici, la primul său Mondial. Cu banderola pe braț, „El Tigre‟ s-a luat la trânte cu orice tricou albastru din preajmă și i-a inspirat pe coechipieri.

În 10 oameni, sud-americanii au tăbărât peste Japonia și doar diligența căpitanului Makoto Hasebe și a excelentului Nagatomo au păstrat avantajul intact. Până când Juan Fernando Quintero a venit cu propria contribuție la categoria loviturilor libere. Am văzut deja bijuterii din partea lui Ronaldo, Golovin sau Kolarov. Dar execuția vicleană, pe sub zid, cu care a egalat Columbia e ceva complet deosebit, la fel ca marea învolburată de tricouri galbene din tribunele arenei Mordovia (un fel de Allianz Arena contrafăcută).

Poate oboseala, poate indicațiile lui Pekerman la pauză au schimbat configurația jocului în a doua repriză. Japonezii au început să-și arate superioritatea numerică în fața unui oponent înghesuit tot mai mult în propria jumătate. Falcao și mingea au rămas în universuri paralele și nici Rodriguez, intrat pe parcurs, sau Carloc Bacca n-au reușit să schimbe cursul lucrurilor. Portarul David Ospina, criticat pe parcursul calificărilor, a devenit eroul principal.

Însă nici el n-a avut ce să facă la cornerul așezat pe fruntea lui Osako. Luna trecută, atacantul lui Köln retrograda în Bundesliga 2. Acum e omul care aduce prima victorie niponă la un Campionat Mondial din 2010 încoace. E doar una din surprizele plăcute pe care ni le-a făcut selecționata lui Nishino, care s-a ținut de promisiune: „Vreau să ne întoarcem la adevăratul stil japonez. Nu voi limita talentul individual.‟

Columbia merită și ea multă apreciere pentru atitudinea cu care și-a înfruntat circumstanțele, dar înfrângerea asta îi complică serios viața. Grupa H se anunța oricum drept cea mai echilibrată, deci fiecare pas greșit poate fi fatal.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.