Una pentru Franța! Monaco nu știe să se apere, dar atacă nebunește. Vin vremuri grele pentru Pep, pentru City, pentru Premier League. Avem tabloul sferturilor

Danny Coposescu 16 martie 2017

Nu e deplasat să spui încă de pe acum că Pep Guardiola se confruntă cu nişte bătăi de cap foarte dureroase în Manchester. Nu toate sunt din vina lui. E drept, catalanul a fost mereu destul de intransigent şi încăpăţânat, adesea inconfortabil în faţa camerelor interogatoare. Dar iritabilitatea asta e de multe ori un simptom al presiunilor neobişnuite cu care se confruntă în Anglia. Nicio altă naţiune nu a dezvoltat o mândrie atât de stranie – uneori iraţională – nu faţă de o anumită echipă (cea naţională e ținta ironiilor), ci faţă de prima ligă. Încă de dinainte să ajungă pe Insulă, succesul şi reputaţia lui Guardiola au primit un asterisc: a câştigat unde e uşor, nu în „Cea Mai Bună Ligă din Lume™“.

Aşa se face că Guardiola nu luptă doar împotriva fanilor rivalei lui City, ci şi împotriva unor oameni care abia așteaptă să-l vadă eşuând tocmai pentru a confirma brand-ul Premier League. O poziţie foarte stranie, de vreme ce Pep antrenează acum o echipă engleză, şi reprezintă astfel şi campionatul naţional.

Paradoxul a ieşit la iveală mai clar ca niciodată aseară, când echipa s-a prăbuşit pe Stade Louis II, spre deliciul brigadei anti-Pep, în faţa unui Monaco exploziv şi asamblat după principii antitetice celor folosite la City. O echipă tânără, crescută în mare parte acasă, a eliminat a treia echipă din cea mai bogată ligă, lăsând-o doar pe Leicester City să poarte steagul Albionului.

Monaco 3-1 Man City

În prima repriză, monegascii au arătat exact de ce sunt echipa cu cele mai multe goluri din Europa sezonul ăsta, cu o medie de trei goluri pe meci. De la primul fundaş și până la ultimul atacant, toţi jucătorii în alb-roşu sunt confortabili cu mingea la picior, au viteza unor sprinteri profesionişti şi coerenţa în joc a unui colectiv bine închegat.

O jumătate de oră i-a luat lui City să piardă avantajul de două goluri câştigat în nebunia acelor ultime 20 de minute din tur. Primul pas a fost făcut de un om pe care niciun comentator nu se mai poate abţine să-l compare cu Thierry Henry: Kylian Mbappe.

Fundaşii centrali ai lui Guardiola s-au trezit în alt fus orar faţă de tânărul de 18 de ani. O ratare singur cu portarul Caballero nu a fost suficientă avertizare pentru City, care l-a pierdut din nou pe Mbappe în faza imediat următoare. Din doi metri, francezul nu a mai ratat.

Copleşiţi complet la mijloc, Fernandinho şi Silva nu au putut ţine de minge mai mult de câteva secunde şi, pe flancul drept, Benjamin Mendy l-a mâncat de viu pe Bacary Sagna. Ambele goluri au fost servite de Mendy, iar Fabinho a pus-o pe Monaco în avantaj în minutul 29. Cel din urmă a făcut tot meciul exact ce şi-ar fi dorit Guardiola de la propriul distrugător brazilian: nu le-a dat nicio secundă creatorilor de la mijlocul lui City şi a pornit atacuri fulgerătoare.

La pauză, Guardiola şi-a asumat un „mea culpa“ care fusese arătat cu degetul încă din primul minut de analişti. Cinci jucători ofensivi şi unul singur la închidere a expus o defensivă şi-aşa şubredă. De Bruyne a trecut alături de Fernandiho şi, alături de o retragere destul de naivă a lui Monaco, oaspeţii au dominat repriza secundă. Când Leroy Sane a marcat, în minutul 71, pentru a o  readuce pe City în frunte la general, celălalt spectru al fenomenului Guardiola în Anglia nu s-a lăsat aşteptat: mişcare genială, maestru şahist, etc.

Adevărul e, ca de obicei, la mijloc. Guardiola e un antrenor excepţional (în ciuda înfrângerii, are cel mai bun palmares după 100 de meciuri în Europa), care lucrează cu un lot imperfect şi suferă după o perioadă mult mai scurtă de pregătire decât a avut la Barcelona şi Bayern. Golul primit aproape imediat după reuşita lui Sane, marcat de Bakayoko dintr-o fază simplă fixă, e ceva peste puterile unui antrenor de a preveni. Ce s-a întâmplat în prima repriză, însă, este într-o măsură responsabilitatea unui om care s-a grăbit să implementeze prea repede metode care necesită timp ca să funcționeze precis. Ceea ce nu-l face tocmai un şarlatan, aşa cum se strigă pe Twitter la fiecare punct sau meci pierdut de City.

Tot ce rămâne bătut în cuie e că Pep Guardiola iese pentru prima dată din Champions League înainte de semifinale şi, în izolare, asta înseamnă că City a regresat în Europa faţă de sezonul trecut. Un trend de care se ţine întreaga ligă engleză, cu excepţia campioanei. Pe undeva, asta ar trebuie să fie o consolare pentru fani.

Atletico Madrid 0-0 Bayer Leverkusen

Ca şi seara trecută, ying-ul unui meci grozav de entuziasmant a avut nevoie de yang-ul unui joc fără multă miză. Singura surpriză pe Vicente Calderon a fost că Atletico nu a mai reuşit să adauge la scorul general.

Dar nimeni asociat clubului madrilen nu se va plânge. Atleti trece pentru a patra oară la rând în sferturile Champions League şi asigură iarăşi o prezenţă dominantă pentru echipele spaniole în fazele superioare ale competiţiei: trei din opt. Poate La Liga ar mai trebui să lucreze la branding, pentru că rezultate are.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.