LEAD
Premier League

#Wenger In: încă doi ani pentru eternul optimist de la Arsenal. Dar poate învinge francezul pesimismul din jurul lui?

La orice alt club din orice alt campionat, ştirea principală de astăzi ar fi produs o reacţie instinctivă şi unanimă: „Ce?!“ La orice altă echipă din orice altă ligă, Arsene Wenger nu ar fi primit o prelungire de contract până în 2019.

Nu după 13 ani fără un titlu în Premier League. Nu după o serie atât de lungă de eliminări în optimile Champions League și nu după ce numărul suporterilor care au întors armele împotriva lui crește de la sezon la sezon. Dar mai ales nu după campania tocmai încheiată.

Lăsând la o parte bătaia zdravănă, 2-10, în dubla cu Bayern din februarie (vezi certitudinea eliminării în optimi), câteva semne evidente indicau sfârşitul aceste relaţii care durează de peste două decenii. Și ratarea celor patru locuri de Champions League, pentru prima dată de când Wenger a poposit la Londra, a şters de pe listă unul dintre ultimele plusuri din dreptul antrenorului.

Mai mult, un coflict foarte public şi fără precedent între membrii conducerii a făcut-o pe Arsenal să pară mai dezbinată şi mai confuză ca oricând. Directorul executiv Ivan Gazidis a propus un director sportiv care să-l ajute pe Wenger; francezul a făcut mişto de el şi de concept în sine la o conferinţă de presă, refuzând categoric să împartă puterea; Alisher Usmanov, miliardarul rus care deţine 30% din acţiunile clubului, a încercat să-i tragă scaunul patronului american Stan Kroenke şi să treacă el la conducere. Şi în tot timpul ăsta, Arsene i-a criticat explicit şi sever pe fanii care l-au tratat, în cuvintele sale, „dizgraţios“: „Nu o să uit asta.“

La orice alt club din orice altă ţară, nici finala FA Cup câştigată acum câteva zile în faţa campioanei Chelsea nu ar fi fost de ajuns să prelungească colaborarea. Pentru că cea mai bună prestaţie a lui Arsenal din sezonul ăsta nu a produs doar multă fericire în rândurile tribunei roşii, dar a şi accentuat contrastul cu predările umile care i-au lăsat pe nord-londonezi pe cinci în campionat.

Dar Arsenal FC e cu totul aparte. Explicaţia pentru prelungirea înţelegerii cu Wenger, în ciuda tuturor protestelor şi îndoielilor, nu se rezumă doar la încrederea nemărginită a lui Stan Kroenke în managerul său. La urma urmei, Kroenke nu e singur pe lume şi răspunde în faţa multor acţionari, cu care trebuie să lucreze împreună. Nu, Arsenal e un club construit de antrenori, un loc unde cultul personalităţii rezistă în faţa tuturor obstacolelor.

Herbert Chapman a revoluţionat nu doar echipa, ci şi fotbalul în general în anii 1920 şi 1930. El a redefinit rolul managerului de la un simplu funcţionar la „the boss“, cel puţin în ceea ce priveşte latura sportivă a clubului. Bertie Mee a ajutat-o pe Arsenal să scoată capul din mediocritate şi să fie din nou competitivă în anii ’60 şi ’70. Scoţianul George Graham, cel care a domnit asupra erei „boring, boring Arsenal“, a adus trofeele prin care clubul a ţinut pasul cu schimbările masive de la începutul tranziţiei Premier League. Şi Arsene Wenger e omul care a tras-o pe Arsenal în secolul XXI, cel care i-a redefinit identitatea şi a produs „Invincibilii“ din 2004. E cel care a câştigat cele mai multe trofee FA Cup, antrenorul cu cel mai bun procentaj de victorii din istoria modernă a echipei (în afară de fostul său asistent, Pat Rice, care a condus doar patru meciuri). Ca şi Alex Ferguson la Man Utd, Wenger a strâns suficient de mult capital cultural şi social încât să poată decide singur când şi cum va pleca.

Ceea ce nu face (totuși) nimic pentru a alina grijile celor care îl văd ca pe un dictator care refuză să renunţe la putere. Wenger a adus-o pe Arsenal în secolul ăsta dar, spun destui, fără să ţină pasul cu el. Adevărul dificil e că, în momentul ăsta, nu mulţi mai cred în Arsene în afară de Arsene. Ceea ce poate duce în două direcţii.

Prima e cea pe care o prevede majoritatea, de la presă și până la fani. Nimic nu se va schimba, pentru că problemele de la club sunt structurale, iar structura se numeşte Wenger. Încă un început decent se va risipi într-un colaps aproape existenţial undeva în februarie. Lipsa de Champions League va lovi visteria şi-aşa mai goală decât a rivalelor din Premier League, iar Wenger pare să-şi fi pierdut ochiul pentru diamante neşlefuite. Europa League nu va face decât să complice lucrurile şi încă un sezon în afara „top 4-ului“ ar putea duce la un cerc vicios cu ramificaţii de lungă durată.

A doua este cea pe care-i suntem datori lui Wenger să o luăm măcar în considerare. Împins de la spate de presiune şi negativitate, cufundat într-o mentalitate de „eu împotriva tuturor“, Wenger îşi va regăsi „mojo-ul“ şi le va arăta criticilor cât de amarnic s-au înşelat. Aici, e mai bine să dăm crezare celor care chiar îl cunosc, decât speculaţiei şi impresiilor de la distanţă. Martin Keown, unul din oamenii de bază din perioada de glorie (1996 şi 2004) a echipei, ne spune de ce a doua variantă e departe de a fi imposibilă: „Omul ăsta e un luptător. Mi-a spus că se bătea în fiecare zi pe locul de joacă la şcoală. E un bătăuş şi un supravieţuitor – mai mult decât va şti lumea vreodată.“

Comentează articolul
Champions League

„Power Ratings”: Man City vrea și mai mult, Kane pune ochii pe Real Madrid, Heynckes trebuie să o vindece pe Bayern

16 octombrie 2017
Danny Coposescu

Am ajuns deja în a treia etapă a grupelor Champions League şi de aici începe cu adevărat trierea. Cine are vise grandioase în competiţia asta trebuie să preia acum – la jumătatea drumului spre fazele eliminatorii – controlul. Da, la tine ne uităm, Liverpool… Am trecut în alt anotimp de când echipa lui Klopp a câştigat […]

Citeşte articolul
Liga 1

Nervi întinși: Alibec naște tensiuni mari la FCSB, Dan Petrescu se contrează cu galeria lui CFR. Și lupta pentru „play-off” se încinge

Denis Alibec, căpitanul FCSB, a fost exclus din lot de antrenorul Nicolae Dică. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
16 octombrie 2017
Ciprian Rus

După un tur de campionat care a trecut pe nesimțite, toată lumea aștepta începutul de retur, marcat de pauza pentru meciurile Naționalei, ca pe un prilej de repoziționare în lupta pentru obiectivele propuse la început de sezon. Dar „virusul FIFA”, care încurcă adesea planurile marilor echipe ale Europei, formate din mulți jucători internaționali, a molipsit […]

Citeşte articolul
La Liga

Etapa premierelor în Spania: primul gol pentru Ronaldo, primul pas greșit pentru Barcelona. Și Zidane ajunge la meciul 100

15 octombrie 2017
Danny Coposescu

Wanda Metropolitano e antiteza fostului cămin al lui Atletico Madrid. Unde Vicente Calderon era aproape sufocant, aici totul e aerisit şi spaţios, nou şi lucios – spre deosebire de paragina în care căzuse stadionul pe care Atleti a jucat o jumătate de secol. Din păcate, Wanda e şi departe de cartierele Madridului unde sufletul clubului […]

Citeşte articolul
Premier League

Passmaster: Kevin De Bruyne strălucește, City profită și se desprinde în frunte. Chelsea şi Arsenal rămân în urmă

15 octombrie 2017
Danny Coposescu

În 2015, The Star publica un interviu cu Jose Mourinho în care portughezul explica de ce a trebuit să-l vândă pe Kevin De Bruyne la Wolfsburg: „Dacă ai un jucător care îţi bate la uşă în fiecare zi, plângând că vrea să plece, trebuie să iei o decizie.“ Doi ani mai târziu, De Bruyne bate […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design