LEAD
Premier League

#Wenger In: încă doi ani pentru eternul optimist de la Arsenal. Dar poate învinge francezul pesimismul din jurul lui?

La orice alt club din orice alt campionat, ştirea principală de astăzi ar fi produs o reacţie instinctivă şi unanimă: „Ce?!“ La orice altă echipă din orice altă ligă, Arsene Wenger nu ar fi primit o prelungire de contract până în 2019.

Nu după 13 ani fără un titlu în Premier League. Nu după o serie atât de lungă de eliminări în optimile Champions League și nu după ce numărul suporterilor care au întors armele împotriva lui crește de la sezon la sezon. Dar mai ales nu după campania tocmai încheiată.

Lăsând la o parte bătaia zdravănă, 2-10, în dubla cu Bayern din februarie (vezi certitudinea eliminării în optimi), câteva semne evidente indicau sfârşitul aceste relaţii care durează de peste două decenii. Și ratarea celor patru locuri de Champions League, pentru prima dată de când Wenger a poposit la Londra, a şters de pe listă unul dintre ultimele plusuri din dreptul antrenorului.

Mai mult, un coflict foarte public şi fără precedent între membrii conducerii a făcut-o pe Arsenal să pară mai dezbinată şi mai confuză ca oricând. Directorul executiv Ivan Gazidis a propus un director sportiv care să-l ajute pe Wenger; francezul a făcut mişto de el şi de concept în sine la o conferinţă de presă, refuzând categoric să împartă puterea; Alisher Usmanov, miliardarul rus care deţine 30% din acţiunile clubului, a încercat să-i tragă scaunul patronului american Stan Kroenke şi să treacă el la conducere. Şi în tot timpul ăsta, Arsene i-a criticat explicit şi sever pe fanii care l-au tratat, în cuvintele sale, „dizgraţios“: „Nu o să uit asta.“

La orice alt club din orice altă ţară, nici finala FA Cup câştigată acum câteva zile în faţa campioanei Chelsea nu ar fi fost de ajuns să prelungească colaborarea. Pentru că cea mai bună prestaţie a lui Arsenal din sezonul ăsta nu a produs doar multă fericire în rândurile tribunei roşii, dar a şi accentuat contrastul cu predările umile care i-au lăsat pe nord-londonezi pe cinci în campionat.

Dar Arsenal FC e cu totul aparte. Explicaţia pentru prelungirea înţelegerii cu Wenger, în ciuda tuturor protestelor şi îndoielilor, nu se rezumă doar la încrederea nemărginită a lui Stan Kroenke în managerul său. La urma urmei, Kroenke nu e singur pe lume şi răspunde în faţa multor acţionari, cu care trebuie să lucreze împreună. Nu, Arsenal e un club construit de antrenori, un loc unde cultul personalităţii rezistă în faţa tuturor obstacolelor.

Herbert Chapman a revoluţionat nu doar echipa, ci şi fotbalul în general în anii 1920 şi 1930. El a redefinit rolul managerului de la un simplu funcţionar la „the boss“, cel puţin în ceea ce priveşte latura sportivă a clubului. Bertie Mee a ajutat-o pe Arsenal să scoată capul din mediocritate şi să fie din nou competitivă în anii ’60 şi ’70. Scoţianul George Graham, cel care a domnit asupra erei „boring, boring Arsenal“, a adus trofeele prin care clubul a ţinut pasul cu schimbările masive de la începutul tranziţiei Premier League. Şi Arsene Wenger e omul care a tras-o pe Arsenal în secolul XXI, cel care i-a redefinit identitatea şi a produs „Invincibilii“ din 2004. E cel care a câştigat cele mai multe trofee FA Cup, antrenorul cu cel mai bun procentaj de victorii din istoria modernă a echipei (în afară de fostul său asistent, Pat Rice, care a condus doar patru meciuri). Ca şi Alex Ferguson la Man Utd, Wenger a strâns suficient de mult capital cultural şi social încât să poată decide singur când şi cum va pleca.

Ceea ce nu face (totuși) nimic pentru a alina grijile celor care îl văd ca pe un dictator care refuză să renunţe la putere. Wenger a adus-o pe Arsenal în secolul ăsta dar, spun destui, fără să ţină pasul cu el. Adevărul dificil e că, în momentul ăsta, nu mulţi mai cred în Arsene în afară de Arsene. Ceea ce poate duce în două direcţii.

Prima e cea pe care o prevede majoritatea, de la presă și până la fani. Nimic nu se va schimba, pentru că problemele de la club sunt structurale, iar structura se numeşte Wenger. Încă un început decent se va risipi într-un colaps aproape existenţial undeva în februarie. Lipsa de Champions League va lovi visteria şi-aşa mai goală decât a rivalelor din Premier League, iar Wenger pare să-şi fi pierdut ochiul pentru diamante neşlefuite. Europa League nu va face decât să complice lucrurile şi încă un sezon în afara „top 4-ului“ ar putea duce la un cerc vicios cu ramificaţii de lungă durată.

A doua este cea pe care-i suntem datori lui Wenger să o luăm măcar în considerare. Împins de la spate de presiune şi negativitate, cufundat într-o mentalitate de „eu împotriva tuturor“, Wenger îşi va regăsi „mojo-ul“ şi le va arăta criticilor cât de amarnic s-au înşelat. Aici, e mai bine să dăm crezare celor care chiar îl cunosc, decât speculaţiei şi impresiilor de la distanţă. Martin Keown, unul din oamenii de bază din perioada de glorie (1996 şi 2004) a echipei, ne spune de ce a doua variantă e departe de a fi imposibilă: „Omul ăsta e un luptător. Mi-a spus că se bătea în fiecare zi pe locul de joacă la şcoală. E un bătăuş şi un supravieţuitor – mai mult decât va şti lumea vreodată.“

Comentează articolul
VIITOR

Camelia Potec: „Se pot schimba lucruri. Avem speranțe că putem fi competitivi la Tokyo”

Mihai Covaliu si Camelia Potec / Sportpictures.eu
22 iunie 2017
Andreea Giuclea

Să conducă Federația de Natație și Pentatlon Modern nu era unul din planurile Cameliei Potec atunci când a renunțat la sportul de performanță, în 2012. Campioană olimpică în 2004, la Atena, își dorea întâi să ia o pauză, să se odihnească și să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat la JO de la Londra, unde n-a […]

Citeşte articolul
Înainte de fluier

Veşti mixte de la Bayern, vânătoarea Fiscului spaniol continuă şi „Dollarumma“ nu scapă de probleme nici în Polonia

22 iunie 2017
Danny Coposescu

Deocamdată, nu transferurile ocupă prima pagină în vara asta. Pentru fiecare Davy Klaassen adus de Everton, există o ceartă sau o controversă care atrage mai multă atenţie decât mişcările convenţionale de pe piaţa fotbalului. Mai ales în cazul super-cluburilor care tocmai au terminat un sezon plin de succes. La Chelsea, Real Madrid şi, mai nou, […]

Citeşte articolul
În afara terenului

Avram Iancu și lupta lui cu cei 2.860 de kilometri ai Dunării

22 iunie 2017
Ancuța Iosif

Avram Iancu, un bibliotecar de 41 ani din Petroșani, și-a început pe 20 iunie cursa prin care, timp de 60 de zile, va înota prin toți cei 2.860 de kilometri ai Dunării. Va trece prin zece țări și va înota zece ore pe zi, fără protecție termică. Pentru românul care anul trecut a traversat înot, în […]

Citeşte articolul
Înainte de fluier

Ronaldo s-a săturat de Mbappe, Conte s-a săturat de Abramovic, Guardiola nu se mai satură de Dani Alves

19 iunie 2017
Danny Coposescu

Plictiseală? Ce plictiseală? Principalele competiţii de fotbal din Europa or fi în vacanţă, dar vara asta a dezvoltat deja destule intrigi pentru un „spin-off“ adecvat, cât aşteptăm revenirea serialului principal. Tema principală pare să fie despărţirea şocantă. Am început săptămâna cu un SMS de la Antonio Conte către Diego Costa şi o terminăm cu alt […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design