Băiatul care a crescut să-și bată idolul
Joseph Schooling qualified with the top time for 100m butterfly final, will race vs Phelps, who he met as a child pic.twitter.com/gfivuaE00N
— Darren Rovell (@darrenrovell) August 12, 2016
Imediat după ce înotătorul Joseph Scooling l-a învins pe Phelps în finala probei de 100 metri fluture, aducând și prima medalie de aur pentru Singapore, poza în care micuțul Scooling stătea lângă idolul lui, în urmă cu opt ani de zile, a dat o greutate și mai mare imensului succes al sportivului asiatic. Ajuns acum la 21 de ani, Schooling îl cunoaște pe Phelps încă din 2008, de când echipa Statelor Unite a ales să se antreneze în Singapore pentru Jocurile Olimpice de la Beijing. După surprinzătoarea lui victorie, Joseph a spus că va păstra pentru tot restul vieții amintirea momentului în care a stat lângă Phelps pe podiumul de la Rio. La rândul lui, chiar dacă a recunoscut că nu e prea fericit să piardă, Phelps s-a declarat mândru de mai tânărul său adversar: “Mereu am vrut să-i ajut pe tinerii sportivi să creadă în ei, să nu se teamă de nimic și să înțeleagă că cerul e limita. Joe a înțeles asta perfect.”
Pentru unii, abandonul pur și simplu nu există
Abbey D'Agostino ran more than a mile despite tearing her anterior cruciate knee ligament.https://t.co/t0CPzrLg41 pic.twitter.com/ZACOK6m5gI
— BBC Sport (@BBCSport) August 17, 2016
Abbey D'Agostino tore her ACL, meniscus and strained her MCL and STILL finished the 5,000m. https://t.co/zCIBO09zPJ https://t.co/3g3k1lKeiz
— NBC Olympics (@NBCOlympics) August 17, 2016
Americanca Abbey D'Agostino a alergat aproape doi kilometri din proba de 5.000 de metri după ce și-a rupt ligamentele încrucișate de la genunchi. Sportiva de 24 de ani s-a ciocnit de Nikki Hamblin (Noua Zeelandă), a ajutat-o pe aceasta să se ridice, a încercat să facă câțiva pași dar s-a prăbușit la pământ în lacrimi. Încurajată și ajutată la rândul ei de Hamblin, Abbey D'Agostino s-a decis să alerge – așa cum a putut – cele patru ture de pistă în aplauzele spectatorilor. Sportiva din America a părăsit arena olimpică în scaunul cu rotile, va rămâne departe de sport cel puțin șase luni de zile, dar spune că spiritul olimpic îi va da forța să revină mai puternică.
O victorie pentru copiii săraci ai Braziliei
Judoka Rafaela Silva, the pride of the Brazilian nation https://t.co/q3PGRqMTsy Read what she said #JudoRio2016 pic.twitter.com/lUhkYW2EBF
— JudoInside.com (@JudoInside) August 22, 2016
Dacă vorbim despre sportivi care ne inspiră, trebuie să o amintim pe brazilianca Rafaela Silva, care a adus prima medalie de aur pentru gazde. Născută și crescută în „Ciudade de Deus”, unul dintre cele mai sărace și mai periculoase cartiere din Rio, cuib pentru mafioți și trafic cu droguri, Rafaela a câștigat în numele celor care caută curaj să viseze.
La rândul ei, Rafaela a fost observată de Flavio Conte, medaliatul cu bronz de la Atena (2004), care s-a întors în Brazilia și a fondat Institutul Reação în Rio, tocmai ca să demonstreze că la judo există speranță și pentru copiii săraci. Descalificată de la Londra 2012 pentru o manevră ilegală folosită în sferturi, când pe internet lumea începuse s-o numească „maimuță”, Rafaela a fost foarte aproape că renunțe la sport. În schimb, a ales să lupte în continuare, a ajuns mai întâi campioană mondială și acum campioană olimpică. Tatăl ei n-a putut veni la calificări din cauza emoțiilor, dar a fost acolo de la semifiniale. „Nu din cauză că e fiica mea, dar chiar merita să câștige. E o persoană bună, umilă”, declara tatăl ei.
În amintirea celor care nu mai sunt
Last year Kaori ICHO #JPN lost her mother.
— World Wrestling (@wrestling) August 17, 2016
Tonight she honored her memory w/a fourth #gold in #Olympic #wrestling pic.twitter.com/oP0RLyaqAd
Când a câștigat finala categoriei 58 de kilograme, luptătoarea niponă Kaori Icho a devenit prima sportivă din istoria sportului (indiferent de sport) care a obținut patru medalii de aur la patru ediții diferite ale Jocurilor Olimpice. Imediat după reușită, cu lacrimi în ochi, japoneza i-a dedicat aurul de la Rio mamei sale, decedată anul trecut.
La rândul lor, fetele din echipa SUA de polo pe apă au câștigat a doua medalie olimpică de aur. În spatele performanței mai e o poveste: antrenorul echipei a aflat cu două zile înainte de startul turneului că fratele său în vârstă de 48 de ani a pierit într-un accident de surfing. Adam Krikorian a rămas la Rio și și-a condus echipa spre aur. Când și-au primit medaliile, fetele au venit, pe rând, la antrenor și i-au pus medaliile la gât.
Cea mai iubită echipă de la Rio
"We are equal now."
— BBC Sport (@BBCSport) August 22, 2016
An inspirational message from the Refugee Olympic Team: https://t.co/lgmSCnl5yt pic.twitter.com/GmXJX8YMkM
Echipa refugiaților a fost, fără doar și poate, cea mai îndrăgită delegație de la Rio. Atleții au folosit platforma Jocurilor să trimită mesaje către prietenii și familiile care se află încă într-o zonă de război și de la care nu au mai primit vești de mult timp. Thomas Bach, președintele Comitetului Olimpic Interanțional spunea că „e un semnal pentru comunitatea internațională că refugiații sunt semenii noștri, care ne îmbogățesc societatea.”
10 refugiați cu rădăcini în Etiopia, Sudan, Syria sau Congo au luat startul Jocurilor de la Rio, sub forma primei echipe de refugiați care participă la întrecerile olimpice. Printre ei și Yusra Mardini, o înotătoare de 17 ani din Siria care a traversat din Turcia în Grecia cu o barcă gonflabilă, apoi a început să înoate pentru viața ei când motorul bărcii s-a oprit. A traversat Europa cu trenul - Grecia, Balcanii, Ungaria, Austria - ca să ajungă în Germania, unde locuiește și se antrenează. Poveștile celor 10 sportivi refugiați au oferit inspirație și motivație celor peste 65 milioane oameni aflați în zone de conflict.
This photo is from the Kakuma refugee camp. #Olympics have set up screenings of the Games #RefugeeOlympicTeam pic.twitter.com/nIvHSzkvky
— Olympics (@Olympics) August 16, 2016
Un simbol al incluziunii sociale
MY HEART!!! Volunteer Marjorie Enya kisses rugby player Isadora Cerullo after proposing 🌈 🌈 🌈 #LoveIsLove pic.twitter.com/zVa9FqPSX8
— Danielle Warby (@DanielleWarby) August 9, 2016
Când Marjorie Enya, manager la Stadionul Deodoro, a cerut-o în căsătorie pe partenera sa, rugbista braziliană Isadora Cerullo, la sfârșitul turneului de rugby în 7, sărutul lor a devenit rapid un simbol al iubirii și al incluziunii, pretutindeni.
“De cum am aflat că Isadora face parte din echipa olimpică mi-am dat seama că pot să-i ofer un moment cu adevărat special”, spunea Enya, pentru BBC. “”Este dragostea vieții mele”, a continuat ea. “Jocurile Olimpice se apropie de final, dar pentru mine reprezintă un nou început. Am vrut să arăt lumii că dragostea învinge.”
Vârsta e doar un număr
Via @NPR: 'Because I Can': Cyclist Kristin Armstrong Wins Third Gold Medal At Age 42 https://t.co/vfFeya8ADo
— M (@ReadEatWriteRun) August 13, 2016
În vârstă de 43 de ani, Kristin Armstrong are, pe lângă o slujbă normală și un fiu, trei medalii de aur la Jocurile Olimpice. Pe cea mai recentă (în cazul ei nu-i inspirat să spui că-i ultima) Kristin a câștigat-o la Rio, devenind singura ciclistă din lume - femeie sau bărbat - care câștigă trei medalii de aur consecutive în aceeași disciplină: contratimpul pe șosea.
Armstrong, care nu are vreo legătură cu mai celebrul Lance, a spus că victoria de la Rio i-a adus o bucurie imensă și le-a îndemnat pe toate femeile din lumea sportului să creadă mereu în posibilitățile lor, indiferent de ce le spune lumea că pot sau nu pot să facă. “Cred că de prea multe ori ni s-a spus că după o anumită vârstă suntem terminate. Și cred că sunt din ce în ce mai mulți atleți care demonstrează că lucrurile nu stau deloc așa. Sper că victoria asta poate să inspire alte mame să continue să muncească pentru visul lor.”
Neymar și cea mai așteptată medalie a Braziliei
A historic moment as host nation #BRA win their first ever #Gold in #Football, right here, at the #Maracanã Stadium pic.twitter.com/smahRS0mPu
— Rio 2016 (@Rio2016_en) August 20, 2016
Pentru restul lumii, Jocurile Olimpice de la Rio au fost scena pe care giganții Phelps și Bolt și-au făcut ultimele numere de magie, asigurându-și locul în istoria sportului olimpic. Pentru brazilieni, acești semizei ai probelor atletice au fost interesanți,, buni sportivi, dar cu nimic mai buni decât Neymar, eroul național care le-a adus cea mai de preț medalie de la Rio: primul aur olimpic din istoria fotbalului brazilian.
Când Neymar a marcat penaltiul decisiv în victoria dramatică contra Germaniei, lumea a înțeles că victoria de la fotbal era sigura mare dorință a unui popor care a așteptat (și a suferit) prea mult pentru o medalie care părea să nu mai vină. În mijlocul unei furtuni sociale, economice şi politice, victoria Braziliei lui Neymar e o rază de lumină de care se vor agăţa fanii brazilieni.
Despre izbăvirea Braziliei lui Neymar am scris aici.
Când aduci primul aur din istoria țării tale în ciuda tuturor calculelor
Puțini auziseră de Monica Puig înainte de Rio 2016. Tenismena din Puerto Rico nu ajunsese mai departe de al patrulea tur într-un turneu Grand Slam, dar venea plină de ambiție la Rio, ca să câștige la 22 ani prima medalie de aur din istoria țării ei și să cucerească milioane de fani în toată lumea.
Monica Puig a devenit noua campioană olimpică a tenisului feminin, după meciul vieții făcut în finala de la Rio cu Angelique Kerber. Monica a câștigat cu 6-4, 4-6, 6-1 într-un meci în care a expediat 54 de lovituri direct câștigătoare contra uneia dintre cele mai bune jucătoare din lume. Povestea completă poate fi citită pe treizecizero.
TweetShe did it! Monica Puig won the women's singles tennis final and wins the first EVER #GOLD for Puerto Rico. #Tennis pic.twitter.com/rWpVITGXBT
— Rio 2016 (@Rio2016_en) August 13, 2016