Urmărești traseul Astrei din 1998, când Ioan Niculae s-a trezit cu echipa pe cap, “bonus” la achiziționarea Rafinăriei Astra, și până în zilele noastre și schema se complică exact ca într-o investigație despre bani ascunși în străinătate, prin firme „off-shore”. Un fel de “Panama Papers”, atâta doar că Ploieștiul, Bucureștiul, Piteștiul și Giurgiul sunt în România. Astra Ploiești apare în nomenclatorul sportului românesc în anii ’20, când muncitorii olandezi și britanici de pe platforma petrolieră din Prahova își fac și ei, cum aveau acasă, de unde veneau, o echipă de fotbal, să bată mingea pe maidanele Ploieștiului. Devenită proprietate a Rafinăriei Astra, echipa de fotbal ajunge, în 1998, în Liga 1, după ce, anterior, cumpără un loc în divizia B de la Danubiana București.
În Liga 1 o găsește Ioan Niculae, când preia Rafinăria Astra. Tot acolo e și câțiva ani mai târziu, în 2003, când Petrolul Ploiești urcă în primul eșalon, iar cele două echipe decid să fuzioneze sub titulatura mai prestigioasă a ultimei promovate. Așa se face că, în cele două sezoane care urmează, Astra dispare cu totul din fotbalul românesc. Nu dispare definitiv doar pentru că, tipic pentru fotbalul nostru, Ioan Niculae se ceartă cu mogulul Liviu Luca, reprezentantul Petrom, care finanța Petrolul, și pleacă de la echipă. Ia cu el câțiva jucători și începe din B, după ce cumpără un loc de la Internațional Pitești.
Retrogradează imediat în C, iar în sezonul 2006-2007 Astra e o echipă mai cosmopolită ca în vremurile înființării sale. Achiziționează jucători americani și japonezi, dar asta nu e suficient pentru a accede în B. La finele sezonului, clubul intră într-un nou proiect, alături de reprezentanții Primăriei din Ploiești. Așa se naște CSM FC Ploiești, care preia locul Astrei din liga a treia. În acel sezon, cu japonezul Takayuki Seto în lot (devenit, anul acesta, chiar în tricoul Astrei, jucătorul străin cu cele mai multe prezențe în Liga 1), CSM FC promovează cu un record istoric: 95 de puncte din 102 posibile! În iarna lui 2008, CSM FC devine FC Ploiești, iar la formație vine Șumudică. FC Ploiești promovează în Liga 1, unde, în vara lui 2009, ia numele de Astra.
Cum a ajuns Giurgiul în Champions League în numai 3 ani
Istoria campioanei Ligii 1 începe cu adevărat din 2009. “O dată cu acea promovare, obiectivul a fost mereu unul de performanță, dar pot să zic că schimbarea a venit după mutarea la Giurgiu, adică 2012. Atunci încep să apară rezultate și semnale clare că ar urma să fie ceva. Așa apar Cupa și apare Supercupa din 2014, așa apare calificarea în grupele Europa League și acum campionatul, plus un loc 2, un loc 4 în campionat. După mutarea la Giurgiu, cu stadionul nou, care îndeplinește toate criteriile pentru cupe, putem vorbi de formula care a pregătit performanța din acest an. S-a plecat la un drum cu jucători promițători, tineri, care în momentul în care au fost luați nu prezentau o garanție, dar prezentau posibilitatea de progres maxim. Vorbesc aici de Lung, de Mățel, de Enache, de Budescu, toți sunt jucători care au fost cumpărați cu bani, nu liberi de contract, jucători în care s-au investit 150.000-200.000 de euro. Când am câștigat Cupa României, aveam șapte inși din primii 11 născuți în 1989. Erau jucători care s-au remarcat la echipele la care au fost, luați pe la 22-23 de ani și care, ajunși pe la 26, împreună au format nucleul acesta de calitate. Takayuki, Lung, Enache, Alibec, toți au fost cumpărați cu bani... Nu o fost o chestie de genul: Hai să vedem ce găsim și facem echipă, iar dacă o să iasă, o să iasă...”, îmi povestește Marian Dima, purtătorul de cuvânt al Astrei Giurgiu.
“La nivel de management, în jurul căror personaje s-a construit povestea de succes a Astrei?”, îi întreb pe mai mulți dintre oficialii echipei din Giurgiu. “Au fost mai multe personaje secundare, fiecare cu rolul său”, mi se zâmbește. “A venit Dinu Gheorghe, l-a convins pe Niculae că trebuie crescut plafonul. Că dacă vrei mai mult nu mai e suficient să vrei cu 5.000 de euro, trebuie să dai 8.000, că nu mai merge cu un cantonament de 60 de euro, trebuie de 100 de euro. Nu mai e suficient să fie așa, trebuie să fie altfel. Și așa a crescut nivelul. S-au atins niște obiective, s-a crescut nivelul prognozat, s-au schimbat oamenii, dar s-a păstrat ideea, s-a continuat pe o linie. Culmea e că acum s-a obținut performanța cu mai puțini bani decât atunci, dar menținând, oricum, o anumită cotă”.
“Și atunci cine a fost personajul principal?”, insist. Tăcerea e lungă, dar răspunsul vine franc. “Banul. Totul s-a construit în jurul banilor lui Ioan Nicolae și a încercărilor repetate, în urma cărora am învățat tot mai mult”. Banul a fost personajul principal mai cu seamă după ce omul cu banul, Ioan Niculae, acționarul principal al grupului InterAgro, a intrat la închisoare, în aprilie 2016. Asta e povestea încâlcită a Astrei. ”.