The Real Deal: Liverpool câștigă și cu Spurs, are ambiții serioase pentru titlul Premier League

Danny Coposescu 15 septembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Că meciul ăsta s-a jucat pe Wembley, în loc de noul stadion în care Tottenham a băgat atâția bani, devine simbolic în vederea rezultatului. Cum o spune și Miguel Delaney în The Independent, întârzierea până în noiembrie (cel devreme) reprezintă un fel de „arrested development‟ care începe să se vadă și pe teren. Mai ales că miza acestui derbi a depășit cele trei puncte – în joc s-a pus și statutul de candidată serioasă la titlu. Sub Pochettino și Klopp, ambele echipe au plutit prin aerul rarefiat al topului, dar niciuna n-a rezistat presiunii atmosferice până la capătul sezonului.

Pentru Spurs, după-amiaza asta trebuia să fie un punct de cotitură, o declarație de intenție cu privire la viitor. Trebuia să arate ca cea mai mare echipă londoneză, pe cel mai mare stadion de club londonez. La finalul jocului, oaspeții victorioși sunt cei care continuă să ne convingă că au urcat la alt nivel.

Tottenham 1-2 Liverpool

Pentru cei care-au văzut capitularea bizară de la Watford, începutul anesteziat al lui Tottenham n-a fost o surpriză. De fapt, acest mini-colaps din ultimele două etape e exact ce-a prezis Pochettino după succesul istoric de pe Old Trafford. Antrenorul s-a temut de „o prăbușire‟ după ce a mirosit prea multă relaxare la antrenamente. E clar că pauza competițională n-a ajutat în sensul ăsta, altfel nu se explică de ce te-ai arăta surprins de furtuna pe care-o instaurează mereu Liverpool în primele minute.

Doar un gol anulat pe motiv de ofsaid și o ocazie mare pentru Salah i-au trezit pe Spurs. Dar chiar și controlul pe care-au reușit să-l preia treptat a părut iluzoriu, și asta din cauza erorilor constante a unui mecanism gripat. Alderweirled, Dier și Rose pregătiseră deja drumul pentru gafa care-a costat-o în final pe Tottenham. Portarul Michel Vorm a avut două șanse să înlăture pericolul la un corner, ceea ce a și făcut, însă doar după ce lovitura de cap a lui Wijnaldum trecuse deja linia porții. Faptul că Lloris va mai lipsi câteva săptămâni devine acum o grijă și mai mare.

Mai ales că nici faza de la 2-0 nu i-a făcut cinste lui Vorm. E drept, vina mai mare îi aparține lui Kieran Trippier, depășit ca în curtea școlii de o minge simplă săltată de Robertson în calea lui Mane. Dar respingerea disperată a lui Vertonghen i-a scăpat printre mâini portarului înainte să ajungă la Firmino.

Golul marcat în prelungiri de Lamela va fi mai degrabă frustrant pentru Pochettino: voleul frumos, dintr-un corner, a venit la capătul unei perioade de presiune susținută pe care jucătorii au amânat-o inexplicabil de mult. Son era cât pe ce să-i provoace apoplexie lui Klopp în ultimele secunde, dar întrebarea rămâne: de ce a durat atâta pentru ca gazdele să zvâcnească?

Una dintre explicații va tot reveni ca un refren în următoarele luni. L-am lăudat pe argentinian pentru seninătatea cu care a acceptat lipsa de investiții în lot vara asta, dar și el s-ar putea s-o privească cu alți ochi după rezultatele astea. Harry Kane e clar departe de capacitatea maximă, iar Son a fost introdus târziu pentru că vine nu doar după o Cupă Mondială, ci și după Jocurile Asiatice, unde a câștigat aurul cu naționala sa. Harry Winks nu s-a putut ridica la înălțimea lui Alli, accidentat, iar Erik Lamela rămâne cam singura soluție creativă de pe bancă.

De cealaltă parte, Liverpool își permite să-l țină rezervă pe căpitanul Henderson și demonstrează din nou că poate învinge și când Salah – de fapt, toată tripleta ofensivă – nu e în zi de grație. Asta s-a văzut și la Palace sau cu Brighton, însă acum a fost cu totul altceva, având în vedere și palmaresul în deplasare la cluburile din „Big Six‟. Acum 11 luni, Klopp privea îngrozit cum Spurs îi trântesc formația la pământ cu un 4-1 devastator. Un an și o serie de transferuri scumpe (dar bine gândite) mai târziu, neamțul privește lumea din topul clasamentului.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories