Darren Cahill, despre Simona Halep: „Oamenii îi contestau tăria psihică, dar nu devii numărul 1 fără să fii foarte puternic mental. E mai greu să fii #1 decât să câștigi un Slam!”
Treizecizero.ro 7 noiembrie 2018
Darren Cahill spune că, pe cât de impresionante sunt performanțele Simonei de pe teren, calitățile ei umane sunt și mai sus: „În fiecare zi e o bucurie să vedem ce obiective ne stabilim, ce mai putem îmbunătăți”. La rândul ei, Simona îi întoarce complimentul: „Fără echipa mea nu aș fi unde sunt. Darren e o persoană minunată și, după mine, cel mai bun antrenor. Lucrăm de trei ani împreună, dintre care doi i-am terminat pe locul 1 – sper să continuăm la fel.”
Cei doi – care formează unul dintre cele mai longevive parteneriate dintr-un circuit în care schimbările de antrenori se petrec foarte des – au avut ocazia să vorbească pe îndelete despre cum au găsit drumul spre succes în 2018, mai ales că sezonul care tocmai ce s-a încheiat venea după un an anterior în care Simona a trecut prin câteva experiențe teribil de grele, dar formatoare.
Au discutat despre asta în interviul acordat WTA Insider – pe care îl puteți asculta aici, sub formă de podcast – și a cărui traducere integrală este pe Treizecizero.
Iată, mai jos, câteva idei.
Simona, despre jucătoarele titrate pe care le-a depășit în ce privește săptămânile petrecute pe locul 1:
„Când eram mică, câteva din aceste jucătoare mi-au fost modele, m-au motivat să devin profesionistă. Îmi plăcea cum juca și cum era pe teren Kim Clijsters. Am încercat să dau totul pentru a fi la nivelul lor. Acum, că le-am depășit puțin, sunt foarte fericită și mândră.”
Simona, despre ce presupune drumul spre locul 1:
„Muncă multă în fiecare zi și încredere în sine. Chiar și după înfrângeri, am încercat să mă motivez și în sfârșit am urcat pe locul 1 și l-am păstrat aproape tot anul acesta. E o amintire pentru toată viața. Faptul că sunt numărul unu îmi dă încredere și de câte ori pășesc pe teren simt că trebuie să dau totul pentru a dovedi că merit să fiu acolo. Această poziție mă motivează și la antrenamente să progresez, pentru că trebuie să te autodepășești constant.”
Simona, despre echipă și familie:
„Familia a fost mereu lângă mine. Tatăl meu a fost mereu foarte încrezător. Mama mea e mai realistă, dar mă ajută să mă motivez in fiecare zi. Fratele meu e convins că sunt destul de bună pentru a reuși. E cel mai mare suporter al meu, la fel și fiica lui. Fără echipa mea nu aș fi unde sunt. Darren e o persoană minunată și, după mine, cel mai bun antrenor – am avut câțiva, știm bine (râde). Lucrăm de trei ani împreună, dintre care doi i-am terminat pe locul 1 – sper să continuăm la fel. A fost incredibil și vreau să le mulțumesc.”
Darren, despre sezonul 2018:
„E greu sa rezumi un an în câteva propoziții. Cred că anul trecut a fost un an grozav, dar plin de suișuri și coborâșuri. A fost foarte aproape de a câștiga câteva turnee mari și a primit câteva lovituri dure. Cred că abilitatea ei de a se maturiza în ultimii doi ani a fost importantă: să creadă în ea, să creadă că nu e departe. E dur să-ți păstrezi încrederea când ești atât de aproape și eșuezi. A muncit foarte mult în intersezon și asta a propulsat-o anul acesta încă de la început, a câștigat la Shenzen și la simplu și la dublu. Știam că la Australian Open, dacă trece de primele tururi poate ajunge departe – asta fusese problema ei în anii anteriori – și a reușit anul acesta să se apropie de titlu. Nu am considerat înfrângerea în finală ca un eșec: a trecut prin atâtea pentru a ajunge acolo, atât fizic cât și emoțional, încât am fost sigur că va avea un an bun, și așa a fost. E meritul ei pe de-a-ntregul.”
Darren, despre finala Roland Garros:
„A fost greu din cauza emoțiilor, mai ales ultimele gameuri. Când a ajuns la acea scurtă care i-a dat avantaj de două breakuri în decisiv, ne-au dat lacrimile la amândoi. Când ești în tribună, nu faci decât să speri că va trece linia de sosire – să fii spectator este foarte frustrant, pentru că ești neputincios. Când m-am uitat din nou cu ea la meci, am putut să discutăm despre ce gândea și ce simțea în acele momente, am comentat tot meciul. A fost o experiență frumoasă. Primul set și jumătate, Sloane a jucat fantastic; nici Simona nu juca deloc rău, dar apoi a făcut niște schimbări, a venit la fileu, a presat-o pe Sloane și nu i-a mai dat timp să se așeze, a lovit mai adânc și apoi finala a devenit o bătălie fizică. De câte ori se ajunge aici, șansele Simonei de a câștiga sunt mari.”
Darren, despre cei trei ani cu Simona:
„Era deja o jucătoare excelentă, era în top 5 când am început. Știam că e capabilă să joace grozav. Dar nu asta m-a motivat, ci mai degrabă omul. Avusesem ocazia să o cunosc și să lucrez cu ea îndeaproape timp de 9 luni prin intermediul programului Adidas. Acum am împlinit trei ani de când lucrăm împreună full-time – între 30 și 35 de săptămâni pe an călătoresc cu ea și când nu sunt acolo, vorbim la telefon în fiecare zi. Simt că am avut un job de vis în ultimii trei ani datorită felului în care este ea ca om.
Ce a obținut pe teren e minunat, dar toate aceste realizări pălesc în comparație cu calitățile ei umane: în fiecare zi e o bucurie să vedem ce obiective ne stabilim, ce mai putem îmbunătăți. Este o profesionistă adevărată și asta e mai important decât orice pentru mine – dacă trebuie să petrec atâta timp departe de familie, vreau să știu că merită efortul și pentru ea, merită.”
Citește interviul complet pe Treizecizero.
Iar dacă vrei să afli povestea completă, de colecție, a primului Grand Slam câștigat de Simona, așa cum a fost trăit el de la Paris, ia-ți revista „Simona. Povestea Primului Slam”. Cu reportaje realizate de echipa Treizecizero din focul acțiunii, editoriale ale unor jurnaliști străini despre cum au văzut ei ascensiunea Simonei, un interviu exclusiv, extins, cu Darren Cahill, fotografiile memorabile ale turneului și alte texte faine. Ia-ți un produs editorial rar, unicul dedicat succesului Simonei în România!
